2ra-1141/17 — Încasarea datoriei

2ra-1141/17 — Încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosar nr. 2ra-1141/17

Prima instanță: Judecătoria Orhei

Judecător: Veronica Cupcea

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Nina Vascan

Eugenia Fistican

Veronica Negru

Î N C H E I E R E

14 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Sergheev Anatolie și

Sergheev Mariana,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Moscovoi Nicolae

împotriva lui Sergheev Anatolie și Sergheev Mariana, privind încasarea datoriei și a

dobânzii de întârziere,

cererea reconvențională depusă de Sergheev Anatolie și Sergheev Mariana

împotriva lui Moscovoi Nicolae, privind încasarea sumelor de bani, repararea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Sergheev Anatolie și Sergheev Mariana cu menținerea

hotărârii Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2015, prin care acțiunea inițială a fost

admisă parțial iar acțiunea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată

c o n s t a t ă:

La 06 noiembrie 2013, Moscovoi Nicolae a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Sergheev Anatolie și Sergheev Mariana, privind încasarea datoriei și a

dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii a indicat că, în luna noiembrie 2012 a împrumutat lui

Sergheev Anatolie și Sergheev Mariana suma de 24 000 euro, echivalentul sumei de

416 640 lei, pe un termen de până la data de 01 martie 2013. Sergheev Anatolie a

eliberat o recipisă, prin care și-a asumat obligația de a restitui suma împrumutată până

la data de 01 martie 2013.

1

După expirarea termenului menționat în recipisă, s-a adresat de nenumărate ori

către pârâți cu cererea de a-i întoarce suma împrumutată, însă ultimii se eschivează

de la restituirea sumei, motivând că nu dispun de surse financiare.

Deoarece pârâții nu au restituit în termen împrumutul acordat, ținând cont de

rata de refinanțare a Băncii Naționale și în temeiul art. 869 și 872 Cod civil, conform

calculelor efectuate dobânda de întârziere prevăzută de art. 619 Cod civil constituie

suma de 36 047 lei.

Solicită Moscovoi Nicolai, încasarea în mod forțat de la Sergheev Anatolie și

Sergheev Mariana a împrumutului în mărime de 24 000 euro în valută națională

conform cursului oficial la momentul executării hotărârii, dobânda de întârziere în

mărime de 36 047 lei și cheltuielile de judecată.

La data de 19 august 2014, Sergheev Anatolie și Sergheev Mariana au depus

cerere reconvențională împotriva lui Moscovoi Nicolae, privind încasarea sumelor de

bani, repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reconvenționale au indicat că, la 12 decembrie 1995

Sergheev Anatolie și Sergheev Mariana au întemeiat Gospodăria Țărănească „A.M.

Sergheev”.

Pentru procurarea materialului săditor, în luna aprilie anul 2010 s-au adresat

către Moscovoi Nicolae cu rugămintea de a le împrumuta suma de 10 000 euro, care

urma a fi restituită în luna august anul 2010, când urmau să primească subvenții în

sumă de peste 190 000 lei în temeiul Legii bugetului de stat pentru anul 2010.

La data de 12 februarie 2010, Moscovoi Nicolae le-a împrumutat doar suma de

1 000 de euro, cu o dobândă lunară în mărime de 10% din suma împrumutată.

La 21 mai 2010, au mai primit de la Moscovoi Nicolae suma de 6 000 euro, cu

dobânda lunară de 8% și la insistența acestuia au întocmit o recipisă într-un singur

exemplar, prin care au confirmat împrumutul.

La data de 01 iunie 2010, Moscovoi Nicolae le-a mai împrumutat suma de

3 000 euro, confirmând iarăși acest împrumut printr-o recipisă, unde a fost fixată

dobânda lunară de 8%.

La 03 august 2010, la cererea și insistența lui Moscovoi Nicolae au întocmit o

recipisă pentru restanța dobânzii în mărime de 3 000 euro, ultimul cerând ca în această

recipisă să fie introdusă și suma de 1000 euro, pe care au împrumutat-o la data de 12

februarie 2010 și nu a fost documentată.

În luna septembrie 2010, Sergheev Anatolie și Sergheev Mariana au achitat lui

Moscovoi Nicolae suma de 5 000 euro, însă ultimul a refuzat să întocmească o recipisă

pentru suma primită.

La data de 07 aprilie 2011, au achitat suma de 90 000 lei, iar în luna octombrie

2011, fiind permanent amenințați de către Moscovoi Nicolae, au fost nevoiți să vândă

un tractor, din care 6 000 euro i-au fost achitați lui Nicolae Moscovoi.

La data de 01 februarie 2012, Moscovoi Nicolae prin presiuni psihologice i-a

silit să mai scrie o recipisă pentru dobânda neachitată în sumă de 2 500 euro, la care

a aplicat o dobândă aferentă în mărime de 200 euro lunar.

2

La sfârșitul lunii martie 2012, sub influența amenințărilor s-au adresat către

Moscovoi Nicolae cu rugămintea de a le acorda o pauză de 10 luni pentru achitarea

dobânzii. Ultimul a fost de acord, însă a cerut de a scrie o recipisă datată cu 01

februarie 2012 prin care Sergheev Anatolie și Sergheev Mariana au primit suma de

12 800 euro.

La data de 01 noiembrie 2012, Sergheev Anatolie a transmis lui Moscovoi

Nicolae suma de 5 300 euro, pentru care din nou a refuzat să scrie o recipisă în acest

sens. Peste câteva zile Moscovoi Nicolae i-a cerut lui Sergheev Anatolie să scrie o

altă recipisă, precum că a împrumutat suma de 24 000 euro, iar acesta îi va întoarce

toate recipisele scrise anterior motivând că, sunt multe recipise, iar pentru a nu le

pierde a propus ca sumele restante să fie incluse într-o singură recipisă. Fiind

amenințat, Sergheev Anatolie a fost de acord să scrie această recipisă.

La data de 02 noiembrie 2013, prin influență psihică Moscovoi Nicolae a mai

estorcat și a primit de la de la Sergheev Mariana suma de 3000 euro.

Pe marginea acestor evenimente starea psihologică a lui Sergheev Anatolie s-a

agravat, iar la data de 02 decembrie 2013 a făcut o tentativă de suicid prin

administrarea unei cantități mari de somnifere.

Astfel, Moscovoi Nicolae prin acțiuni dolosive și contrare legii i-a deposedat

de o sumă în mărime totală de 27 000 euro și încă solicită suma de 24 000 euro.

Prin cererea reconvențională și cererea de concretizare a acțiunii

reconvenționale Sergheev Anatolie și Sergheev Mariana au solicitat încasarea de la

Moscovoi Nicolae în beneficiul lor a datoriei în sumă de 17 000 euro, repararea

prejudiciului material în sumă de 185 914,13 lei, 295 487,47 lei și 4 399,20 euro,

datorate furnizorilor Societatea cu Răspundere Limitată „Bioprotect” și Societatea cu

Răspundere Limitată „Elvitis-Com” pe care nu au putut să le achite din cauza

acțiunilor dolosive a lui Moscovoi Nicolae și încasarea prejudiciului moral pe care îl

estimează la suma de 1 000 000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2015, s-a admis parțial

cererea de chemare în judecată depusă de Moscovoi Nicolae și s-a dispus încasarea

în mod solidar de la Sergheev Anatolie și Sergheev Mariana a datoriei în mărime de

24 000 euro, sau echivalentul în lei moldovenești la momentul executării hotărârii și

dobânda de întârziere în mărime de 179 817 lei. În rest pretențiile înaintate de

Moscovoi Nicolae au fost respinse ca neîntemeiate. A fost respinsă acțiunea

reconvențională înaintată de Sergheev Anatolie și Sergheev Mariana privind

încasarea datoriei, a prejudiciului material și moral. S-a dispus încasarea în mod

solidar de la Sergheev Anatolie și Sergheev Mariana a taxei de stat în beneficiul

statului în mărime de 17 245,70 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016, a fost respins

apelul declarat de Sergheev Anatolie și Sergheev Mariana cu menținerea hotărârii

Judecătoriei Orhei din 23 decembrie 2015.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 09 martie 2017 Sergheev

Anatolie și Sergheev Mariana au declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel

3

Chișinău din 23 noiembrie 2016, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, nu au fost citați legal despre locul,

data și ora ședinței de judecată a instanței de apel. Instanța de apel nu a luat în

considerație probele invocate și anume probele din cauza penală pe numele lui

Moscovoi Nicolae. La fel nu au fost luate în considerație referința și anexele acesteia

din 05 august 2014. Instanța de apel nu a aplicat prevederile dreptului material și a

încălcat dreptul la un proces echitabil.

Examinând admisibilitatea recursului declarat de Sergheev Anatolie și

Sergheev Mariana, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se

decide în lipsa acesteia.

La 12 mai 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

Moscovoi Nicolae copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

La 07 iunie 2017, Moscovoi Nicolae prin intermediul avocatului Leca Ion, a

depus referință prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind inadmisibilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu

materialele pricinii civile, consideră că acesta este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din actele cauzei se constată că, decizia Curții de Apel Chișinău din 23

noiembrie 2016 a fost expediată în adresa părților la data de 05 ianuarie 2017 (vol. II,

f.d.151), iar cererea de recurs a fost depusă la data de 09 martie 2017. Însă, la

materialele cauzei lipsesc date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurenți.

Astfel, instanța de recurs consideră că, recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat cererea de recurs în interiorul termenului de două luni.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

4

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiul ui civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat în modul corespunzător.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din Capitolul

XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra problemelor

de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

5

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Sergheev Anatolie și Sergheev Mariana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) și (2), art. 433 lit. a), art. 440 din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Sergheev Anatolie și Sergheev Mariana se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

6