2ra-1095/17 — încasarea restanței salariale
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea restanţei salariale
- Temei legal
- temeiurile recursului
2ra-1095/17 — încasarea restanței salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: L. Gafton. dosarul nr. 2ra-1095/17 Instanța de apel: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru. Î N C H E I E R E 14 iunie 2017 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență Președintele completului, judecătorul Mihai Poalelungi Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Clementie Ungureanu, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Clementie Ungureanu împotriva Instituției Publice „Centrul de Excelență în Transporturi” cu privire la încasarea restanței salariale și a penalității de întârziere, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de către Clementie Ungureanu și a fost menținută hotărârea judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău din 12 iulie 2016, c o n s t a t ă La 15 aprilie 2016, reclamantul Clementie Ungureanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva I.P.
„Centrul de Excelență în Transporturi” cu privire la încasarea restanței salariale și a penalității de întârziere. În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în perioada 03 aprilie 2002 – 02 ianuarie 2014 a fost angajat de către pârât, în funcția de maistru-instructor, categoria BC1, fapt confirmat prin carnetul de muncă și contractul individual de muncă. Menționează reclamantul că, la 02 ianuarie 2014, prin ordinul pârâtului nr. 4-01, a fost concediat de la locul de muncă din motivul reducerii numărului de personal. Afirmă reclamantul că, la 11 martie 2016, a expediat în adresa pârâtului cerere prealabilă cu privire la încasarea restanței salariale în mărime de 5928 lei și a penalității de întârziere în mărime de 5162 lei.
La 28 martie 2016, pârâtul a respins cererea depusă de reclamant. Cere reclamantul, Clementie Ungureanu, încasarea din contul pârâtului în beneficiul acestuia a restanței salariale pentru perioada 01 septembrie 2013 – 02 ianuarie 2014 a sumei în mărime de 5928 lei și a penalității de întârziere în mărime de 5162 lei. Prin hotărârea judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 12 iulie 2016, acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2017, a fost respins apelul declarat de către Clementie Ungureanu și a fost menținută hotărârea judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 12 iulie 2016. La 20 martie 2017, recurentul Clementie Ungureanu, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cerând admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel și nici cu hotărârea primei instanțe, deoarece acestea ar fi fost emise cu interpretarea eronată a normelor de drept material. Mai mult ca atât, consideră recurentul că, ambele instanțe de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și eronat ar fi interpretat-o. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către recurentul Clementie Ungureanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, or, recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, dar a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel și prima instanță, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că, conform jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016 ), însă motivele recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Clementie Ungureanu, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e Recursul recurentului Clementie Ungureanu, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, Mihai Poalelungi judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Galina Stratulat
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.