2rac-215/17 — încasarea datoriei ș.a.

2rac-215/17 — încasarea datoriei ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: E. Galușceac dosarul nr. 2rac-215/17

instanța de apel: I. Cimpoi, V. Pruteanu, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

08 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

întreprinderea de stat „SPB Constructorul”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Centrul

Oftalmologic „Microchirurgia ochiului” societate cu răspundere limitată împotriva

întreprinderii de stat „SPB Constructorul” privind încasarea datoriei, penalității și

dobînzii de întîrziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 05 iunie 2015, Centrul Oftalmologic „Microchirurgia ochiului” SRL a depus

cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „SPB Constructorul” privind încasarea

datoriei, penalității și dobînzii de întîrziere.

În motivarea acțiunii a invocat că la 22 ianuarie 2015, a fost încheiat contractul de

împrumut între Centrul Oftalmologic „Microchirurgia ochiului” SRL, în calitate de

împrumutător și ÎS „SPB Constructorul”, în calitate de împrumutat, prin care primul a

transmis, iar al doilea a primit cu titlu de împrumut, fără dobîndă suma de 1000000 de

lei.

Menționează, că suma împrumutată a fost transferată în tranșe la contul de

decontare al pîrîtului, astfel la 22 ianuarie 2015 a fost transferată suma de 500000 de lei,

conform ordinului de plată nr. 48, iar la 23 ianuarie 2015 a fost transferată a două tranșă

în sumă de 500000 de lei, conform ordinului de plată nr. 50, unde rambursarea sumei

împrumutate urma a fi efectuată pînă la 22 iulie 2015, anume a cîte 200000 de lei, lunar,

începînd cu luna martie 2015.

Susține că potrivit ordinului de plată nr. 144 din 03 martie 2015, în temeiul

scrisorii pîrîtului nr. 63/42 din 03 martie 2015, a fost transferată la contul de decontare,

cu titlu de împrumut fără dobîndă, suma de 200000 de lei, iar pîrîtul și-a asumat

obligația de restituirea a sumei împrumutate în termen de 10 zile de la primirea banilor,

prin scrisoare enunțată.

Afirmă, că sumele tranșelor de restituire a împrumutului de 1000000 de lei, pentru

lunile martie-mai 2015 nu au fost achitate, la fel, nu a fost restituit nici împrumutul de

1

200000 de lei.

Reclamantul menționează că din cauza neexecutării obligațiilor asumate, la 26

martie 2015 și la 04 mai 2015 a expediat în adresa pîrîtului reclamații, prin care a

solicitat restituirea integrală a sumelor împrumutate în termen de 7 zile de la

recepționare, inclusiv penalitatea contractuală și dobînda de întîrziere, reclamații ce au

rămas fără răspuns din partea pîrîtului.

În urma concretizării acțiunii, solicită încasarea de la ÎS „S.P.B. Constructorul” a

datoriei în sumă de 1160000 de lei, suma de 77760 de lei cu titlu de penalitate, suma de

120950,66 de lei cu titlu de dobîndă de întîrziere, suma de 40761,31 de lei cu titlu de

taxă de stat achitată la depunerea acțiunii și suma de 26500 de lei cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 15 octombrie 2015, s-a

admis acțiunea înaintată de Centrul Oftalmologic „Microchirurgia Ochiului” SRL, s-a

încasat de la ÎS „SPB Constructorul” în beneficiul Centrului Oftalmologic

„Microchirurgia Ochiului” SRL suma de 1160000 de lei cu titlu de datorie, suma de

77760 de lei cu titlu de penalitate, suma de 37132,80 de lei drept compensare a taxei de

stat achitate de către reclamant și suma de 10000 de lei cu titlu de cheltuieli pentru

asistență juridică acordată, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea hotărîrii, prima instanță a constatat că potrivit condițiilor contractului

de împrumut nr.0003 din 22 ianuarie 2015, acesta a fost eliberat fără dobîndă de

întîrziere, însă în cazul în care debitorul se află în întîrziere cu restituirea împrumutului,

acesta urmează să achite o penalitate în mărime de 0,1% din suma datorată pentru

fiecare zi de întîrziere.

La fel, prima instanță a reținut că la 22 ianuarie 2015, 23 ianuarie 2015 și 03 martie

2015 Centru Oftalmologic „Microchirurgia Ochiului” SRL a transmis ÎS „SPB

Constructorul” suma de 1200000 de lei cu titlu de împrumut, iar la 05 mai 2015 și 27

mai 2015, ultimul a restituit a cîte 20000 de lei.

Prima instanță a ajuns la concluzia de a admite acțiunea în partea încasării datoriei

restante în sumă de 1600000 de lei și a penalității în sumă de 77760 de lei, iar încasarea

dobînzii de întîrziere în sumă de 120950,66 de lei de respins, deoarece contractul de

împrumut nr.0003 din 22 ianuarie 2015, este încheiat cu titlu gratuit.

De asemenea a conchis că împrumutul în sumă de 200000 de lei conform scrisorii

63/42 din 03 martie 2015 constituie un împrumut cu titlu gratuit.

Totodată, ținînd cont de faptul că acțiunea a fost admisă parțial, instanța a încasat

cheltuielile judiciare proporțional părții admise, și anume în sumă de 37132,80 de lei.

Cu privire la încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică, prima instanță a

reținut că suma de 26500 de lei este una exagerată și neîntemeiată, nefiind probată, iar

ordinul de plată nr.621 din 11 septembrie 2015 nu reflectă cuprinsul cheltuielilor de

asistență juridică nefiind motivate prin prisma faptului că au fost reale necesare și

rezonabile.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016, s-a respins apelul declarat

de către Centrul Oftalmologic „Microchirurgia ochiului” SRL și menținută hotărîrea

Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 15 octombrie 2015.

La 20 mai 2016, Centrul Oftalmologic „Microchirurgia Ochiului” SRL a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016, solicitînd

admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe,

în partea respingerii pretențiilor de încasare a dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de

2

judecată, cu emiterea, în această parte, a unei noi hotărîri prin care să fie încasat din

contul pîrîtului în beneficiul reclamantului suma de 120950,60 de lei cu titlu de dobîndă

de întîrziere și suma de 26500 de lei cu titlu de cheltuieli pentru serviciile juridice și

taxa de stat achitată în mărime de 40761,32 de lei.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2016 s-a admis recursul

declarat de Centrul Oftalmologic „Microchirurgia ochiului” SRL, s-a casat decizia

Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2016 și s-a remis pricina spre rejudecare în alt

complet de judecători.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016 s-a admis apelul

declarat de Centrul Oftalmologic „Microchirurgia Ochiului” SRL, s-a casat hotărîrea

primei instanțe în partea respingerii pretenției cu privire la încasarea dobînzilor de

întîrziere și admiterii parțiale a cererii cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată,

cu emiterea în această parte a unei noi hotărîrii, prin care: S-a admis pretenția Centrului

Oftalmologic „Microchirurgia Ochiului” SRL împotriva ÎS „SPB Constructorul” cu

privire la încasarea dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată. S-a încasat de la

ÎS „SPB Constructorul” în beneficiul Centrului Oftalmologic „Microchirurgia Ochiului”

SRL dobînda de întîrziere în sumă de 120950,60 de lei și cheltuielile de judecată sub

forma de cheltuieli pentru asistență juridică în sumă de 15000 de lei și sub forma

cheltuielilor de achitare a taxei de stat în sumă de 49530,79 de lei, în total suma de

185481,39 de lei. În temeiul art. 372 alin.(3) din Codul de procedură civilă, s-a încasat

de la ÎS „SPB Constructorul” în beneficiul Centrului Oftalmologic „Microchirurgia

Ochiului” SRL dobînda după pronunțarea hotărîrii primei instanțe, 15 octombrie 2015 și

pînă la 17 noiembrie 2016, în sumă totală de 304047 de lei. În rest hotărîrea primei

instanțe s-a menținut.

În susținerea poziției, instanța de apel a constatat faptul că potrivit calculului

prezentat de apelant, care este efectuat în corespundere cu prevederile legale pentru

perioada de întîrziere, cuantumul dobînzii de întîrziere constituie 120950,60 de lei

(92060,25 de lei dobînda de întîrziere rezultată din contractul de împrumut din 22

ianuarie 2015 și suma de 28890,41 de lei, dobînda de întîrziere rezultată din scrisoarea

de împrumut nr.63/42 din 03 martie 2015).

La fel, instanța de apel a ajuns la concluzia că prima instanță greșit a concluzionat

că prevederile art.619 în coroborare cu art.585 din Codul civil sunt aplicabile doar în

cazul în care conform legii sau contractului obligația este purtătoare de dobîndă și

contractul de împrumut este încheiat cu titlu gratuit.

Reieșind din dispozițiile art. 372 alin.(3) din Codul de procedură civilă, instanța de

apel a ajuns la concluzia de încasare a dobînzii de întîrziere în sumă de 304047 de lei.

Instanța de apel a considerat că suma de 15000 de lei pentru cheltuielile de

asistență juridică sunt reale, necesare și rezonabile.

Totodată, instanța de apel a reținut că reclamantul apelant a achitat taxa de stat în

prima instanță, instanța de apel și recurs în sumă totală de 49530,79 de lei.

La 02 februarie 2017 ÎS „SPB Constructorul” a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016, solicitînd admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărîri de trimitere a cauzei spre rejudecare în prima instanță sau casarea deciziei

instanței de apel și menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale pricinii, menționînd că

instanțele inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au interpretat eronat

3

legea materială aplicată la stabilirea dobînzii de întîrziere.

Susține că a fost încălcată procedura la încheierea contractului de împrumut,

deoarece lipsește acordul fondatorului, a Consiliului de administrație, nefiind înregistrat

la Ministerul Finanțelor, invocînd prevederile art. 7 alin.(8) din Legea cu privire la

întreprinderea de stat și art. 11 lit. f) din anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr.770 din

20 octombrie 1994.

Afirmă, că la momentul tranzacției bilanțul datoriilor nu permitea contractarea unui

asemenea împrumut, iar termenul de returnare a fost unul prea scurt, nefiind efectuat un

studiu de fezabilitate întru determinarea posibilității contractării împrumutului și

returnării acestuia în termen.

Susține că dispozițiile pct.1.2 din contractul nr. 0003 din 22 ianuarie 2015 prevede

expres că împrumutul estre lipsit de dobîndă, iar instanțele inferioare eronat au aplicat

prevederile art. 602 din Codul civil, deoarece intimatul nu a prezentat probe cu privire la

existența unui prejudiciu cauzat real și mărimea acestuia în urma neexecutării la timp.

Consideră contractul de împrumut nr. 0003 din 22 ianuarie 2015 că este lovit de

nulitate, deoarece reprezentantul ÎS „SPB Constructorul” nu avea împuternicirile

respective, invocînd prevederile art. 226 din Codul civil.

La 02 martie 2017 ÎS „SPB Constructorul” a înaintat cerere solicitînd atragerea în

calitate de intervenient accesoriu Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor,

deoarece este fondatorul ÎS „SPB Constructorul” și urmează să se expună asupra

legalității contractului de împrumut nr. 0003 din 22 ianuarie 2015 și scrisoarea nr. 63/42

din 03 martie 2015.

Potrivit art. 431 alin. (2) din Codul de procedură civilă, asupra admisibilității

recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

4

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul constată că din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul

comunicării recurentului a deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 noiembrie 2016

(vol.1, f.d. 243-252) pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a

recursului, însă decizia recurată a fost expediată participanților la proces prin scrisoarea

nr. 32866-4 din 05 decembrie 2016 (vol.1, f.d. 253), iar recursul a fost declarat la 02

februarie 2017, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe cererea de recurs

(vol.2, f.d.2-9), prin urmare calea de atac se consideră exercitată în termen.

Alegațiile invocate în recurs precum că, a fost încălcată procedura la încheierea

contractului de împrumut, deoarece lipsește acordul fondatorului, a Consiliului de

administrație, nefiind înregistrat la Ministerul Finanțelor, invocînd prevederile art. 7

alin.(8) din Legea cu privire la întreprinderea de stat și art. 11 lit.f) din anexa nr.1 la

Hotărîrea Guvernului nr.770 din 20 octombrie 1994, nu pot fi reținute, deoarece

contractul nr. 0003 din 22 ianuarie 2015 este un contrat de împrumut pe cînd

dispozițiile art. 7 alin. (8) din Legea cu privire la întreprinderea de stat și art. 11 lit. f)

din anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr.770 din 20 octombrie 1994 stipulează că

Consiliul de administrație adoptă decizii cu privire la obținerea, acordarea și folosirea

creditelor în mărimea stabilită de fondator.

Mai mult, contractul respectiv nu este un împrumut de stat în sensul art. 2 din

Legea cu privire la datoria sectorului public, garanțiile de stat și recreditarea de stat nr.

419 din 22 decembrie 2006, or potrivit acestuia, împrumut de stat – relație contractuală

prin care creditorul transmite în proprietatea statului mijloace, cu condiția rambursării

acestora de către stat la expirarea termenului pentru care au fost acordate. Împrumutul

de stat poate fi cu sau fără dobîndă.

În acest sens, instanța de recurs menționează și dispozițiile art. 43 alin.(1) din

aceeași lege, care prevede că, datoria contractată de întreprinderile de stat/municipale

și de societățile comerciale cu capital integral sau majoritar public nu constituie

datorie de stat sau datorie a unităților administrativ-teritoriale.

Nu pot fi reținute nici cele invocate de recurent precum că la momentul tranzacției

bilanțul datoriilor nu permitea contractarea unui asemenea împrumut, iar termenul de

returnare a fost unul prea scurt, nefiind efectuat un studiu de fezabilitate întru

determinarea posibilității contractării împrumutului și returnării acestuia în termen,

5

deoarece potrivit principiului libertății contractuale, părțile pot în mod libere să încheie

contracte și să stabilească conținutul lor, or potrivit art. 667 alin. (1) din Codul civil,

părțile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept,

contracte și pot stabili conținutul lor. Dacă, în scopul protecției intereselor prioritare ale

societății sau ale unui individ, efectele unui contract depind de încuviințarea autorităților

statului, limitările și condiționările trebuie reglementate prin lege.

Din aceleași raționamente nu pot fi reținute și cele invocate de recurent precum că

contractul de împrumut nr. 0003 din 22 ianuarie 2015 este lovit de nulitate, deoarece

reprezentantul ÎS „SPB Constructorul” nu avea împuternicirile respective, invocînd

prevederile art. 226 din Codul civil.

La fel, nu pot fi reținute argumentele recurentului precum că dispozițiile pct.1.2

din contractul nr. 0003 din 22 ianuarie 2015 prevede expres că împrumutul estre lipsit

de dobîndă, iar instanțele inferioare eronat au aplicat prevederile art. 602 din Codul

civil, deoarece intimatul nu a prezentat probe cu privire la existența unui prejudiciu

cauzat real și mărimea acestuia în urma neexecutării la timp, căci recurentul

neonorîndu-și obligația de a rambursare a împrumutului în termen, nu a executat în

termen contractul, or art. 602 alin. (2) din Codul civil prevede expres că, neexecutarea

include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.

Mai mult, pentru nerestituirea în termen a împrumutului, intimatul era în drept să

solicite o dobîndă pentru suma nerambursată în termen potrivit art. 872 alin. (1) din

Codul civil care prevede că, în cazul în care împrumutatul nu restituie în termen

împrumutul, împrumutătorul poate cere pentru întreaga sumă datorată o dobîndă în

mărimea prevăzută la art. 619 dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

În acest sens, instanța de recurs menționează că lipsa dobînzii prevăzută în

contractul menționat supra, reprezintă absența unui venit în urma acordării

împrumutului care este diferită de dobînda de întîrziere a neonorării restituirii acestuia,

respectiv în speță sunt aplicabile prevederile art. 619 din Codul civil care prevede că, în

cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata

dobînzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este

admisă proba unui prejudiciu mai redus.

Cu referire la cererea ÎS „SPB Constructorul” din 02 martie 2017 cu privire la

atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu Ministerul Dezvoltării Regionale

și Construcțiilor, completul menționează că aceasta urmează a fi respinsă deoarece legea

procesual-civilă precede expres momentul pînă la care etapă a procesului și în care

instanță urmează a fi înaintată cererea de intervenire în proces.

Astfel, potrivit art. 67 alin. (1) din Codul de procedură civilă, persoana interesată

într-un proces pornit între alte persoane poate interveni în el alături de reclamant sau de

pîrît pînă la închiderea dezbaterilor judiciare în prima instanță dacă hotărîrea pronunțată

ar putea să influențeze drepturile sau obligațiile lui față de una din părți.

Ținînd cont de faptul că cererea privind atragerea în proces a fost înaintată în

instanța de recurs, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea ÎS „SPB

Constructorul” cu privire la atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu

Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor.

În acest sens, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în cererea de

recurs în esența lor constituie o interpretare a normelor de drept efectuată de recurent și

o apreciere a probelor efectuate de acesta care nu pot fi puse la baza recursului, însă

6

acestea au fost deja supuse examinării minuțioase și aprecierii juste de către instanțele

inferioare prin prisma art. 130 și 139 din Codul de procedură civilă, în raport cu

dispozițiile art. 118 din aceeași lege, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și respectiv

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs, iar instanțele inferioare au interpretat

elocvent și au aplicat corect normele de drept incident speței.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument

plauzibil ce ar pune la îndoială legalitatea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei

instanțe.

Respectiv, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „… art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei

decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia

Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul reține că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența unuia

din temeiurile legale de recurs, deoarece recursul devoluează exclusiv circumstanțe de

drept ale pricinii.

Din considerentele menționate și avînd în vedere faptul, că instanțele inferioare

au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de ÎS „SPB Constructorul”, în baza art. 433

lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de întreprinderea de stat „SPB Constructorul”, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

7