2ra-1079/17 — cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică

prima instanță: I. Ghizdari nr. 2ra-1079/17

instanța de apel: I. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu

ÎNCHEIERE

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova

în pricina civilă la cererea Alexandrei Pîcălău cu privire la constatarea faptului

cu valoare juridică

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Socale a RM și menținută

hotărârea primei instanțe

constată:

La 15 iulie 2016, Alexandra Pîcălău a depus cerere cu privire la constatarea

faptului cu valoare juridică.

În motivarea acțiunii a invocat că la 01 august 1977 a fost primită ca membru

în colhozul „Путь к Комунизму” care activa pe teritoriul satului Pietrosu raionul

Fălești și care prin hotărârea Sovetului de Miniștri al RSS Moldovenești nr. 98 din

04 aprilie 1990 a fost reorganizat în Gospodăria Agricolă „Movila Măgurii”.

Indică că în perioada anilor 1977 - 1999 a activat în calitate de economist pe

plata muncii, iar la 06 februarie 1999 a fost eliberată din membrii Gospodăriei

Agricole „Movila Măgurii”.

Susține că drept dovadă a faptului că în acea perioadă a activat la colhozul

„Путь к Комунизму” reorganizat în Gospodăria Agricolă „Movila Măgurii”

serveste carnetul de muncă.

Relevă că în legătură cu atingerea vârstei de pensionare s-a adresat la

Casa Națională de Asigurări Sociale Fălești pentru stabilirea pensiei pe limită de

vârstă.

Astfel, în urma adresării către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Fălești i s-

a solicitat prezentarea copiilor de pe conturile personale ca membru de colhoz,

deoarece înscrierile din carnetul de muncă cu privire la perioadele de activitate,

volumul de muncă și remunerarea în colhozul „Путь к Комунизму” sunt confirmate

1

doar prin ștampila Gospodăriei Agricole „Movila Măgurii” și existența anumitor

inexactități în înscrierile referitoare la perioada activității ulterioare în cadrul

Gospodăriei Agricole „Movila Măgurii”.

Remarcă că este în imposibilitate de a prezenta copiile de pe aceste conturi

deoarece arhiva fostului colhoz „Путь к Комунизму” a fost parțial distrusă, fapt

confirmat de certificatul primăriei Pietrosu raionul Fălești nr. 667 din 12 iulie 2016.

Notează că din cauza lipsei conturilor personale cu datele referitoare la volumul

de muncă îndeplinit și remunerarea primită anual, Casa Teritorială de Asigurări

Sociale Fălești nu poate include în stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei pentru

limită de vârstă perioada de activitate în colhozul „Путь к Комунизму” (01 august

1977 – 03 aprilie 1990) și perioada de activitate în Gospodăria Agricolă

„Movila Măgurii”.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 281 alin. (2) lit. (n) CPC.

Solicită admiterea acțiunii, constatarea faptului că Alexandra Pîcălău (numele

până la căsătorie – Alexandra Lebediuc), în perioada 01 august 1977 până la

03 aprilie 1990 a lucrat în colhozul „Путь к Комунизму” din raionul Fălești,

reorganizat la 04 aprilie 1990 în Gospodăria Agricolă „Movila Măgurii”, având

perioada de muncă și remunerarea după cum urmează: anul 1977 perioada de muncă

- 127 zile, remunerarea - 568,64 ruble; anul 1978 perioada de muncă -322 zile,

remunerarea - 1491,92 ruble; anul 1979 perioada de muncă - 235 zile, remunerarea

- 1062,16 ruble; anul 1980 perioada de muncă - 25 zile, remunerarea - 283,62 ruble;

anul 1981 perioada de muncă - 342 zile, remunerarea – 1663,75 ruble; anul 1982

perioada de muncă - 310 zile, remunerarea - 1593,05 ruble; anul 1983 perioada de

muncă -315 zile, remunerarea - 1527,82 ruble; anul 1984 perioada de muncă - 357

zile, remunerarea - 2123,26 ruble; anul 1985 perioada de muncă - 73 zile,

remunerarea - 1269,84 ruble; anul 1986 perioada de muncă - 186 zile, remunerarea

- 1485,25 ruble; anul 1987 perioada de muncă - 310 zile, remunerarea

- 2068,41 ruble; anul 1988 perioada de muncă - 211 zile, remunerarea - 2928,87

ruble și anul 1990 perioada de muncă - 197 zile, remunerarea - 1705,48 ruble.

Prin hotărârea Judecătoriei Fălești din 09 noiembrie 2016, acțiunea a fost

admisă, a fost constatat faptul că Alexandra Pîcălău (până la căsătorie

Alexandra Lebediuc) în perioada 01 august 1977 până la 03 aprilie 1990, a lucrat în

colhozul „Путь к Комунизму” din r-nul Fălești, reorganizat în Gospodăria Agricolă

”Movila Măgurii” din r-nul Fălești.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2017, a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a RM și menținută hotărârea primei

instanțe.

La 23 martie 2017, prin intermediul oficiului poștal, Casa Națională de

Asigurări Sociale a RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe cu dispunerea scoaterii cererii de pe rol, în baza art. 267 lit. (l) CPC.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată.

2

Obiectează că instanțele ierarhic inferioare au emis hotărâri pripite cu

încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și procedural fiind

interpretată eronat legea.

Menționează că pe marginea cererii Alexandrei Pâcâiau cu privire la stabilirea

pensiei pentru limita de vârsta Casa Teritorială de Asigurări Sociale Fălești a emis

decizia din 18 ianuarie 2016, care nu a fost contestată de intimată, prin prisma art.

40 alin. (1) din Legea privind pensiile de asigurări sociale, inclusiv prin depunerea

unei cereri prealabile.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 07 martie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 70).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2017, în termenul

legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale a RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

3

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a RM, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Ion Druță

Dumitru Mardari

4