2ra-1079/17 — cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică

prima instanță: I. Ghizdari nr. 2ra-1079/17 instanța de apel: I. Grosu, A. Corcenco, A. Ciobanu ÎNCHEIERE 07 iunie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druță Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova în pricina civilă la cererea Alexandrei Pîcălău cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2017, prin care a fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Socale a RM și menținută hotărârea primei instanțe constată: La 15 iulie 2016, Alexandra Pîcălău a depus cerere cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică.

În motivarea acțiunii a invocat că la 01 august 1977 a fost primită ca membru în colhozul „Путь к Комунизму” care activa pe teritoriul satului Pietrosu raionul Fălești și care prin hotărârea Sovetului de Miniștri al RSS Moldovenești nr. 98 din 04 aprilie 1990 a fost reorganizat în Gospodăria Agricolă „Movila Măgurii”. Indică că în perioada anilor 1977 - 1999 a activat în calitate de economist pe plata muncii, iar la 06 februarie 1999 a fost eliberată din membrii Gospodăriei Agricole „Movila Măgurii”. Susține că drept dovadă a faptului că în acea perioadă a activat la colhozul „Путь к Комунизму” reorganizat în Gospodăria Agricolă „Movila Măgurii” serveste carnetul de muncă. Relevă că în legătură cu atingerea vârstei de pensionare s-a adresat la Casa Națională de Asigurări Sociale Fălești pentru stabilirea pensiei pe limită de vârstă.

Astfel, în urma adresării către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Fălești i s- a solicitat prezentarea copiilor de pe conturile personale ca membru de colhoz, deoarece înscrierile din carnetul de muncă cu privire la perioadele de activitate, volumul de muncă și remunerarea în colhozul „Путь к Комунизму” sunt confirmate 1 doar prin ștampila Gospodăriei Agricole „Movila Măgurii” și existența anumitor inexactități în înscrierile referitoare la perioada activității ulterioare în cadrul Gospodăriei Agricole „Movila Măgurii”.

Remarcă că este în imposibilitate de a prezenta copiile de pe aceste conturi deoarece arhiva fostului colhoz „Путь к Комунизму” a fost parțial distrusă, fapt confirmat de certificatul primăriei Pietrosu raionul Fălești nr. 667 din 12 iulie 2016. Notează că din cauza lipsei conturilor personale cu datele referitoare la volumul de muncă îndeplinit și remunerarea primită anual, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Fălești nu poate include în stagiul de cotizare pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă perioada de activitate în colhozul „Путь к Комунизму” (01 august 1977 – 03 aprilie 1990) și perioada de activitate în Gospodăria Agricolă „Movila Măgurii”. Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 281 alin. (2) lit. (n) CPC.

Solicită admiterea acțiunii, constatarea faptului că Alexandra Pîcălău (numele până la căsătorie – Alexandra Lebediuc), în perioada 01 august 1977 până la 03 aprilie 1990 a lucrat în colhozul „Путь к Комунизму” din raionul Fălești, reorganizat la 04 aprilie 1990 în Gospodăria Agricolă „Movila Măgurii”, având perioada de muncă și remunerarea după cum urmează: anul 1977 perioada de muncă - 127 zile, remunerarea - 568,64 ruble; anul 1978 perioada de muncă -322 zile, remunerarea - 1491,92 ruble; anul 1979 perioada de muncă - 235 zile, remunerarea - 1062,16 ruble; anul 1980 perioada de muncă - 25 zile, remunerarea - 283,62 ruble; anul 1981 perioada de muncă - 342 zile, remunerarea – 1663,75 ruble; anul 1982 perioada de muncă - 310 zile, remunerarea - 1593,05 ruble; anul 1983 perioada de muncă -315 zile, remunerarea - 1527,82 ruble; anul 1984 perioada de muncă - 357 zile, remunerarea - 2123,26 ruble; anul 1985 perioada de muncă - 73 zile, remunerarea - 1269,84 ruble; anul 1986 perioada de muncă - 186 zile, remunerarea - 1485,25 ruble; anul 1987 perioada de muncă - 310 zile, remunerarea - 2068,41 ruble; anul 1988 perioada de muncă - 211 zile, remunerarea - 2928,87 ruble și anul 1990 perioada de muncă - 197 zile, remunerarea - 1705,48 ruble.

Prin hotărârea Judecătoriei Fălești din 09 noiembrie 2016, acțiunea a fost admisă, a fost constatat faptul că Alexandra Pîcălău (până la căsătorie Alexandra Lebediuc) în perioada 01 august 1977 până la 03 aprilie 1990, a lucrat în colhozul „Путь к Комунизму” din r-nul Fălești, reorganizat în Gospodăria Agricolă ”Movila Măgurii” din r-nul Fălești. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2017, a fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a RM și menținută hotărârea primei instanțe. La 23 martie 2017, prin intermediul oficiului poștal, Casa Națională de Asigurări Sociale a RM a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu dispunerea scoaterii cererii de pe rol, în baza art. 267 lit. (l) CPC.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată. 2 Obiectează că instanțele ierarhic inferioare au emis hotărâri pripite cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și procedural fiind interpretată eronat legea. Menționează că pe marginea cererii Alexandrei Pâcâiau cu privire la stabilirea pensiei pentru limita de vârsta Casa Teritorială de Asigurări Sociale Fălești a emis decizia din 18 ianuarie 2016, care nu a fost contestată de intimată, prin prisma art. 40 alin. (1) din Legea privind pensiile de asigurări sociale, inclusiv prin depunerea unei cereri prealabile. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților la 07 martie 2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 70). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 16 februarie 2017, în termenul legal. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura 3 admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a RM, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a RM ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Ion Druță Dumitru Mardari 4