3ra-543/17 — contestarea actului administrativ

3ra-543/17 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: V. Sandu dosarul nr. 3ra-543/17

instanța de apel: M. Ciugureanu, A. Minciuna, L. Popova

D E C I Z I E

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Cristina Muntean (Nicolaescu),

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cristina Muntean

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire

la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017

c o n s t a t ă

La 09 decembrie 2015 Cristina Muntean a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne (în

continuare IGP al MAI) cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii menționează că, la 18 noiembrie 2015 de către IGP al MAI a

fost emis ordinul nr. 811 ef. cu privire la sancționarea disciplinară a unor angajați din

cadrul Brigăzii de poliție cu destinație specială „Fulger” a IGP al MAI. Astfel, prin pct.

1 din ordinul disputat i s-a aplicat sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare.

Consideră că, faptele specificate în partea descriptivă a ordinului nr. 811 ef. din 18

noiembrie 2015 sunt declarative, neîntemeiate și nu întrunesc condițiile unei abateri

disciplinare sau încălcarea unor norme legale.

Solicită admiterea cererii, anularea pct. 1 din ordinul nr. 811 ef. al Inspectoratului

General al Poliției din 18 noiembrie 2015 cu privire la sancționarea disciplinară a unor

angajați din cadrul Brigăzii de poliție cu destinație specială “Fulger” a IGP al MAI,

încasarea cheltuielilor de judecată suportate și încasarea sumei de 5000 de lei cu titlu de

reparare a prejudiciului moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 august 2016 s-a admis

cererea de chemare în judecată; s-a anulat pct. 1 din ordinul nr. 811 ef. al Inspectoratului

General al Poliției din 18 noiembrie 2015 cu privire la sancționarea disciplinară a unor

angajați din cadrul Brigăzii de poliție cu destinație specială “Fulger” a IGP al MAI,

încasarea cheltuielilor de judecată suportate și încasarea sumei de 5000 de lei cu titlu de

reparare a prejudiciului moral; s-a încasat de la Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul Cristinei Muntean prejudiciul moral în

sumă de 1000 de lei; s-au respins cerințele reclamantei Cristina Muntean privind

1

încasarea prejudiciului moral în mărime de 4000 de lei și a cheltuielilor de judecată (f.d.

135, 140-149 vol. I).

În susținerea soluției sale, prima instanță a reținut că, actul administrativ supus

controlului legalității este neîntemeiat în partea sancționării Cristinei Munteanu pentru

ignorarea pct. 9 subpct. 2) și 3) din Hotărârea Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013 cu

privire la aprobarea Statutului disciplinar al polițistului, care prescrie că polițistului îi

este interzis să organizeze sau să participe la greve, să organizeze mitinguri și alte

întruniri cu caracter politic. Or, prevederile invocate nu au tangență cu circumstanțele

speței, fapt ce duce la nulitatea actului juridic.

A constatat instanța inferioară că Cristina Muntean deține funcția de inspector

superior al Serviciului evidență și completare al SRU al BPDS „Fulger” a IGP al MAI,

iar conform fișei de post în atribuțiile sale nu intră obligația de evidentă a concediilor,

acumularea sistematizarea și verificarea materialelor pentru emiterea ordinelor pe

efectivul personal. Or, asemenea obligații sunt prevăzute în fișa postului inspectorului

principal al SEC al SRU al BPDS „Fulger” a IGP al MAI. Prin urmare, imputarea

comiterii unor încălcări de către o persoană care în virtutea funcției pe care o deține nu

are asemenea atribuții, este lipsită de temei juridic. Totodată, pârâtul nu a probat faptul

că în perioada data, reclamanta îndeplinea temporar atribuțiile funcției de inspector

superior al Serviciului evidență și completare al SRU al BPDS „Fulger” a IGP al MAI.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017 s-a admis apelul declarat

de Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, s-a casat hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 05 august 2016 și s-a emis o nouă hotărâre, prin

care s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Cristina

Muntean împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne

cu privire la contestarea actului administrativ (f.d. 195, 196-202 vol.I).

În motivarea soluției sale, instanța de apel a constatat că la perfectarea actelor de

încetare a serviciului în Poliție a salariatului Olaru O., Cristina Muntean îndeplinea

temporar atribuțiile funcției de inspector principal al Serviciului evidență și completare

al SRU al BPDS „Fulger” a IGP al MAI (f.d.169), care potrivit fișei postului poate

substitui în caz de necesitate inspectorul principal al Serviciului evidență și completare.

Prin urmare, în atribuțiile acesteia intră ducerea evidenței concediilor, acumularea,

sistematizarea și verificarea materialelor pentru emiterea ordinelor pe efectivul de

personal, înscrirea ordinelor și completarea dosarelor personale.

Având în vedere că zilele concediului de odihnă pentru anul 2015 acordate lui

Octavian Olaru s-au suprapus cu 29 de zile calendaristice al concediului medical, iar

Cristina Muntean nu l-a consultat pe primul, nu a verificat datele din registrul de

evidență a certificatelor de concediu medical și a indicat la rubrica concediile nefolosite

a fost indicat „zero”, instanța de apel a conchis că fapta Cristinei Muntean constutuie o

neexecutare a sarcinilor și atribuțiilor stabilite în fișa postului și se încadrează în abatere

disciplinară. Astfel, ordinul IGP al MAI nr.811 ef. din 18 noiembrie 2015, în partea în

care Cristina Muntean a fost sancționată disciplinar cu mustrare, este emis conform

legii, de către organul competent și conform procedurii stabilite.

La 29 martie 2016 Cristina Nicolaescu (Muntean) a depus cerere de recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a reiterat circumstanțele faptice ale cauzei și a invocat că,

instanța de apel a încălcat normele de drept material, prin interpretarea eronată a legii și

aprecierea arbitrară a probelor, astfel încât soluția emisă fiind bazată pe argumente

2

neexaminate în cadrul dezbaterilor judecătorești.

Subliniază că, a fost sancționată disciplinar pentru neîndeplinirea unor obligații de

serviciu care nu îi revin conform fișei de post, iar instanța de apel neîntemeiat a

constatat că la momentul comiterii abaterii disciplinare imputate exercita temporar

atribuțiile funcției de inspector principal al Serviciului evidență și completare al SRU al

BPDS „Fulger” a IGP al MAI, fapt neprobat de către emitentul actului administrativ.

Mai mult decât atât, relevă că presupusele încălcări invocate în ordinul de

sancționare au avut loc în perioada în care se afla în concediul de odihnă anual,

circumstanță care de altfel denotă ilegalitatea actului administrativ contestat.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 18 mai 2017, recursul declarat de

Cristina Nicolaescu (Muntean) a fost considerat admisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Cristina Nicolaescu (Muntean) urmează a fi admis, casată decizia instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de

apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Potrivit art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza

referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi

dovezi.

Materialele cauzei atestă că, prin pct. 1 din ordinul nr. 811 ef. emis de

Inspectoratul General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne la 18 noiembrie 2015,

în baza anchetei de serviciu efectuate în privința salariatului Cristina Muntean,

inspectorului superior al Serviciului evidență și completare al Secției resurse umane a

Brigăzii de poliție cu destinație specială „Fulger” a IGP al MAI – Cristina Muntean i s-a

aplicat sancțiunea disciplinară sub formă de mustrare, pentru încălcarea prevederilor art.

26 alin. (1) lit. d) și h) din Legea cu privire la activitatea poliției și statutul polițistului,

pct. 9 subpct. 2) și 3) din Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea Statutului

disciplinar al polițistului, încălcarea art. 118 alin. (6) din Codul muncii, manifestate prin

ignorarea procedurii legale de prelungire sau amânarea acordării concediului de odihnă

în legătură cu suprapunerea zilelor concediului de odihnă cu zilele concediului medical

urmare adresării căpitanului de poliție Octavian Olaru (f.d. 8-10 vol. I).

Verificând legalitatea deciziei instanței de apel prin prisma argumentelor invocate

în recurs, Colegiul constată că actul judecătoresc recurat a fost emis cu aplicarea eronată

a normelor de procedură civilă, a Legii contenciosului administrativ și apreciere

arbitrară și eronată a suportului probator administrat.

Dispozițiile art. 130 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează că, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multe

aspectual, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege.

În conformitate cu prevederile art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai

pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

La rândul său, alin. (1) al art. 240 din Codul de procedură civilă prescrie că, la

deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

3

circumstanțele care au importantă pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și

admisibilitatea acțiunii.

Conform prevederilor art. 241 din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească adoptă hotărârea în numele legii. Hotărârea judecătorească constă din

partea introductivă și partea dispozitivă. În cazurile prevăzute la art. 236 alin.(5),

hotărârea judecătorească constă din partea introductivă, partea descriptivă, motivare și

dispozitiv. Fiecare parte a hotărârii se evidențiază separat în textul acesteia. În partea

introductivă se indică locul și data adoptării, denumirea instanței care o pronunță,

numele membrilor completului de judecată, al grefierului, al părților și al celorlalți

participanți la proces, al reprezentanților, obiectul litigiului și pretenția înaintată

judecății, mențiunea despre caracterul public sau închis al ședinței. În partea descriptivă

se indică succint pretențiile reclamantului, obiecțiile pîrîtului și explicațiile celorlalți

participanți la proces. În motivare se indică: circumstanțele pricinii, constatate de

instanță, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe,

argumentele invocate de instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit

instanța. Dispozitivul cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau

respingerea integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea

și termenul de atac al hotărîrii. În cazul în care instanța judecătorească stabilește modul

și termenul de executare a hotărîrii, dispune executarea ei imediată sau ia măsuri pentru

asigurarea executării, în dispozitiv se face o mențiune în acest sens.

Potrivit recomandărilor avizului nr. 11 din 2008 al Consiliului Consultativ al

Judecătorilor Europeni (CCJE) în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei

privind calitatea hotărârilor judecătorești, o motivație și o analiză clară sunt cerințele

fundamentale ale hotărârilor judecătorești și un aspect important al dreptului la un

proces echitabil. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să

evidențieze, că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost

prezentate.

Colegiul menționează că, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

garantează dreptul justițiabilului la o hotărâre motivată sub aspectul instituirii obligației

instanțelor de judecată de a-și argumenta hotărârile adoptate din perspectiva unei

analize ample a circumstanțelor pricinii. Îndatorirea de a motiva coerent și unitar

hotărârea sub aspectul tuturor cererilor, fără a exista contradicții între motivare și

dispozitiv, constituie o garanție pentru justițiabili, în fața eventualului arbitrariu

judecătoresc, fiind singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita un

eficient control judiciar.

Instanța de recurs consemnează că, Codul de procedură civilă consacră principiul

general după care orice hotărâre judecătorească trebuie să fie motivată și să reprezinte

premisa pentru soluția din dispozitiv. Aceasta dispoziție este edictată atât în interesul

unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie să inspire justițiabililor, cât și

pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor

instanțe.

Pentru satisfacerea acestui principiu, judecătorii fondului sunt datori să arate

motivele de fapt și de drept care au format convingerea lor, să enunțe cele constatate și

dovezile care au determinat-o.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului

administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut

de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

4

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată.

Articolul 26 din Legea contenciosului administrativ consemnează în alin. (1) că

actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care: a) este

ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este ilegal ca fiind emis cu

încălcarea competenței; c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Rezoluția (77) 31 cu privire la protecția individului față de actele autorităților

administrative, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 28

septembrie 1997 definește actul administrativ ca o manifestare juridică unilaterală de

voință, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorități publice în vederea

organizării executării sau executării în concret a legii, actul administrativ desemnează

orice măsuri individuale sau decizii luate în cadrul exercitării autorității publice,

susceptibile de a afecta direct drepturile, libertățile sau interesele persoanelor fizice sau

juridice și care nu este un act îndeplinit în cadrul exercitării unei funcții judiciare.

Aplicabil speței, Colegiul relevă prevederile art. 53 din Legea cu privire la

activitatea poliției și statutului polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, se consideră

abateri disciplinare acțiunile sau inacțiunile polițistului prin care se încalcă prevederile

legii, ale altor acte normative, restricțiile și interdicțiile stabilite, clauzele contractului

individual de muncă, cerințele fișei postului, prevederile Codului de etică și deontologie

al polițistului.

Aderent, articolul 54 din aceiași lege prescrie că comiterea de abateri disciplinare,

în funcție de gravitatea lor și de gradul de vinovăție, atrage aplicarea următoarelor

sancțiuni disciplinare: a) avertisment; b) mustrare; c) mustrare aspră; d) retrogradare cu

un grad special; e) retrogradare în funcție; f) concediere.

Subsecvent, alineatul (1) al articolului 55 din aceiași lege consemnează că

sancțiunile disciplinare se aplică prin ordinul angajatorului numai după efectuarea

anchetei de serviciu privitor la abaterea disciplinară.

Potrivit art. 57 alin. (1) din aceeași lege, actul administrativ de sancționare

disciplinară poate fi contestat de către polițist în instanța de contencios administrativ în

modul prevăzut de legislație.

În conformitate cu prevederile pct. 37 din Statutul disciplinar al polițistului,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 502 din 09 iulie 2013, ancheta de serviciu se

efectuează în conformitate cu prevederile legislației în vigoare, a dispozițiilor

prezentului Statut disciplinar și contribuie la consolidarea disciplinei de serviciu,

legalității, prevenirea și combaterea ilegalităților, educarea polițiștilor în spiritul

executării întocmai și la timp a actelor normative.

Succesiv, pct. 38 din Statutul disciplinar al polițistului statuează că sarcinile

anchetei de serviciu sânt: 1) examinarea sub toate aspectele, completă și obiectivă a

circumstanțelor cauzelor abaterilor disciplinare comise de către polițiști; 2) stabilirea

cauzelor și condițiilor care au condus la comiterea abaterilor disciplinare; 3)

identificarea persoanelor vinovate și asigurarea aplicării corecte a legislației în vigoare,

pentru ca fiecare persoană care a comis abateri disciplinare să fie sancționată potrivit

vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere.

Din sensul normelor legale precitate, instanța de recurs taxează că sancționarea

salariatului trebuie să fie precedată de o analiză multiaspectuală și incontestabilă a

circumstanțelor comiterii faptelor, sarcină ce revine nemijlocit angajatorului care

5

trebuie să elucideze elementele conduitei ilicite ale salariaților cu referire la normele

legale relevante în acest sens.

Astfel, analizând legalitatea actului administrativ supus examenului legalității, prin

prisma argumentelor invocate de recurentă și raportându-le per ansamblu la normele

legale citate supra, Colegiul constată că ordinul IGP al MAI nu descrie concret

acțiunile sau inacțiunile salariatului Cristina Muntean ce conturează comiterea de către

aceasta a abaterilor disciplinare imputate, obligațiile profesionale neexecutate cu

vinovăție, normele juridice din care conduita respectivă derivă, legătura cauzală dintre

faptele imputate Cristinei Muntean și urmările cauzate.

La caz, Colegiul tratează critic acțiunile angajatorului, intimatul în speță, de

sancționare a salariatului Cristina Muntean pentru încălcarea prevederilor pct. 9

subpct. 2) și 3) din Statului disciplinar al polițistului, manifestate prin ignorarea

procedurii legale de prelungire sau amânarea acordării concediului de odihnă în legătură

cu suprapunerea zilelor concediului de odihnă cu zilele concediului medical urmare

adresării căpitanului de poliție Octavian Olaru. Or, norma invocată de angajator ca

temei pentru sancționarea salariatului, interzice polițistului organizarea sau

participarea la greve, precum și organizarea mitingurilor și altor întruniri cu caracter

politic.

În această ordine de idei, se atestă o disconcordanță între acțiunile/inacțiunile

imputate salariatului și încadrarea juridică a acestor abateri.

Totodată, Colegiul consideră că atât timp cât salariatului Cristina Muntean îi este

imputată ignorarea procedurii legale de prelungire sau amânare a acordării concediului

de odihnă în legătură cu suprapunerea zilelor concediului de odihnă cu zilele

concediului medical urmare adresării căpitanului de poliție Octavian Olaru, este

inexplicabilă poziția instanței de apel cu privire la menținerea sancționării disciplinare

a acesteia pentru încălcarea prevederilor pct. 9 subpct. 2) și 3) din Statului disciplinar

al polițistului care interzic polițistului să organizeze sau să participe la greve și să

organizeze mitinguri și alte întruniri cu caracter politic.

Succesiv, raportând prevederile normei precitate la conținutul pct. 1 a ordinului

IGP nr.811 ef. din 18 noiembrie 2015, Colegiul constată lipsa elementelor obligatorii

a unui act administrativ privind aplicarea sancțiunii disciplinare, or, conform

prevederilor art. 210 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, sancțiunea disciplinară se aplică

prin ordin, în care se indică în mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept ale

aplicării sancțiunii.

În consecință, instanța de recurs constată lipsa fundamentului juridic, situație ce

contravine principiului supremației Legii și impune totodată instanța la anularea

acestuia în partea supusă examenului legalității, deoarece prevederile legale invocate

de emitentul actului administrativ ca temei pentru sancționarea salariatului nu au

tangență cu speța.

Distinct circumstanțelor menționate, este lipsită de suport faptic concluzia

instanței de apel precum că „în perioada perfectării actelor de încetare a serviciului în

poliție a salariatului Octavian Olaru, Cristina Muntean îndeplinea temporar atribuțiile

funcției de inspector principal al Serviciului evidență și completare”, făcând trimitere

la fila dosarului 169. Or, înscrisul dat este în fotocopie necertificată a extrasului din

ordinul nr. 64 ef. din 09 octombrie 2015, prin care s-a acordat concediu de odihnă

anual plătit locotenentului-colonel de poliție Ana Andon, inspector principal al

Serviciului evidență și completare al SRU a BPDS „Fulger a IGP al MAI, pentru

perioada de la 19 octombrie 2015 până la 30 octombrie 2015. La caz, proba invocată

6

de instanța de apel nu este pertinentă obiectului speței, deoarece nu confirmă, nu

combate și nu pune la îndoială concluziile referitoare la existenta sau inexistența

circumstanțelor importante pentru soluționarea justă a cazului.

La caz, Colegiul menționează faptul că Cristina Muntean deține funcția de

inspector superior al Serviciului evidentă și completare al SRU a BPDS „Fulger” a

IGP al MAI, fapt confirmat prin legitimația de serviciu nr. 05680 din 14 martie 2015

(f.d.15). Iar, conform fișei postului funcției deținute de Cristina Muntean (f.d. 31-33)

în atribuțiile sale de serviciu nu intră evidența concediilor, acumularea sistematizarea

și verificarea materialelor pentru emiterea ordinelor pe efectivul personal, această

obligație de serviciu fiind prevăzută în fișa postului inspectorului principal al SEC al

SRU al BPDS „Fulger” a IGP (f.d. 29-30).

Coroborând circumstanțele faptice ale speței, constatate și expuse supra, la

normele legale precitate, instanța de recurs consideră că instanța de apel eronat a ajuns

la concluzia că fapta comisă de Cristina Muntean, manifestată prin ignorarea procedurii

legale de prelungire sau amânarea acordării concediului de odihnă în legătură cu

suprapunerea zilelor concediului de odihnă cu zilele concediului medical urmare

adresării căpitanului de poliție Octavian Olaru, constituie o neexecutare a sarcinilor și

atribuțiilor stabilite în fișa postului și se încadrează ca abatere disciplinară. Or, faptele

care au stat la baza învinuirii aduse Cristinei Muntean și la baza întocmirii ordinului

nr. 811 ef. din 18 noiembrie 2015 nu-și găsesc confirmare în suportul probator prezent

la materialele cauzei.

Astfel, sunt juste concluziile primei instanțe în partea anulării pct. 1 din ordinul

IGP nr. 811 ef. din 18 noiembrie 2015 pe motiv că este lipsită de temei juridic

imputarea Cristinei Muntean comiterea unor încălcări de serviciu, care în virtutea

funcției pe care o deține nu îi reveneau ei, ci inspectorului principal al Serviciului

evidentă și completare al SRU a BPDS „Fulger” a IGP al MAI.

În altă ordine, potrivit art. 25 alin. (3) și (4) din Legea contenciosului

administrativ, în cazul admiterii acțiunii, instanța de contencios administrativ se

pronunță, la cerere, și asupra reparării prejudiciului material și moral cauzat prin actul

administrativ ilegal sau prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile.

Mărimea prejudiciului moral se stabilește de instanța de contencios administrativ,

independent de prejudiciul material, în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovăție a pârâtului, dacă vinovăția este o

condiție a răspunderii, luându-se în considerare circumstanțele în care a fost cauzat

prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Astfel, luând în considerație concluzia instanței referitor la ilegalitatea pct. 1 din

ordinul nr. 811 ef. emis de IGP al MAI la 18 noiembrie 2015, și ținând cont de

frustrările cauzate Cristinei Muntean (Nicolaescu) prin atragerea nejustificată la

răspundere disciplinară cu aplicarea unei sancțiuni dure, discreditarea imaginii

acesteia față de colegi, atentarea la demnitatea și onoarea sa profesională, Colegiul

consideră soluția primei instanțe privind încasarea din contul Inspectoratului General

al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul Cristinei Muntean suma de

1000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat ca fiind o satisfacție

echitabilă.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, argumentele invocate

de Cristina Muntean (Nicolaescu) și-au găsit confirmare, iar instanța de apel a emis o

decizie neîntemeiată, dictată de concluzii nemotivate și nu a elucidat toate

circumstanțele pertinente speței, Colegiul civil comercial și de contencios

7

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia admiterii

recursului declarat de Cristina Muntean (Nicolaescu), casării integrale a deciziei Curții

de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017, și menținerii hotărârii Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău, din 05 august 2016.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e

Se admite recursul declarat de Cristina Muntean (Nicolaescu).

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2017 în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cristina Muntean (Nicolaescu)

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu privire

la contestarea actului administrativ, cu menținerea hotărârii Judecătoriei Centru,

mun.Chișinău, din 05 august 2016

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

8