2rac-174 — încasarea datoriei

2rac-174 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: A. Catană dosarul nr.2rac-174/17

(Judecătoria Centru, mun. Chișinău)

instanța de apel: A. Panov, M. Moraru, V. Efros

(Curtea de Apel Chișinău)

D E C I Z I E

07 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul: Valeriu Doagă

Judecătorii : Tamara Chișca-Doneva, Ala Cobăneanu,

Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru

examinând recursurile declarate de către Agenția Națională pentru Siguranța

Alimentelor și Firma de Producție și Comerț „Decebal-Impex” societate cu

răspundere limitată,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Firmei de Producție și

Comerț „Decebal-Impex” societate cu răspundere limitată împotriva Agenției

Naționale pentru Siguranța Alimentelor cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată,

și cererea reconvențională a Agenției Naționale pentru Siguranța

Alimentelor împotriva Firmei de Producție și Comerț „Decebal-Impex” societate

cu răspundere imitată cu privire la nulitatea contractului de achiziții publice,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016, prin care

au fost respinse apelurile declarate de către Agenția Națională pentru Siguranța

Alimentelor și Firma de Producție și Comerț „Decebal-Impex” societate cu

răspundere limitată și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

01 august 2016, prin care acțiunea inițială a fost admisă parțial, iar acțiunea

reconvențională a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La data de 22 aprilie 2016, FPC „Decebal-Impex” SRL a depus o cerere de

chemare în judecată împotriva Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor cu

privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, este întreprindere înregistrată

și care activează în Republica Moldova. Menționează că de către Agenția

Națională pentru Siguranța Alimentelor a fost inițiată procedură de achiziții de

bunuri nr. 15/01987. Pîrîtul a desemnat pe FPC „Decebal-Impex” SRL câștigător

pe mai multe poziții. La data de 07 decembrie 2015 între părți a fost încheiat

contractul de achiziționare seturi de diagnostice, medii, reactive și consumabile nr.

62/AP. Contractul a fost înregistrat la Agenția Achiziții Publice sub nr. 15/01987 la

29 decembrie 2015.

1

Invocă, că potrivit art. 1.1., 1.2. și 3.2. a contractului încheiat FPC „Decebal-

Impex” SRL, în calitate de vânzător s-a obligat să livreze bunurile conform

specificației anexate la Contract, iar Agenția Națională pentru Siguranța

Alimentelor în calitate de cumpărător s-a obligat să recepționeze și să achite

bunurile livrate în sumă de 2 811 096,36 lei. Conform art. 3.4. și 3.5. al

contractului Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor s-a obligat să achite

100% din prețul bunurilor în termen de 60 zile calendaristice de la livrare cu

semnarea actului de predare-primire și prezentarea facturii fiscale prin transfer

bancar. Atenționează, că bunurile au fost livrate integral, dar Agenția Națională

pentru Siguranța Alimentelor nu a achitat prețul stabilit.

Prin cereri suplimentare depuse ulterior menționează că în conformitate cu

prevederile art.619 Codul civil, obligațiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe

perioada întârzierii și solicită încasarea lor.

Astfel, solicită FPC „Decebal-Impex” SRL încasarea de la Agenția

Națională pentru Siguranța Alimentelor a datoriei în sumă de 2.811.096,36 lei, a

dobânzii de întârziere în sumă de 180.834,36 lei, precum și suma de 5700 lei

cheltuieli de judecată.

La data de 01 august 2016, Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor

a depus cerere reconvențională împotriva FPC „Decebal Impex” SRL cu privire la

nulitatea contractului de achiziții publice.

În motivarea acțiunii reconvenționale Agenția Națională pentru Siguranța

Alimentelor a indicat că contractul nr. 62/AP din 07 decembrie 2015 de

achiziționare seturi de diagnostice, medii reactive și consumabile necesită a fi

considerat nul deoarece pârâtul a acționat cu rea-credință și anume în contractul

încheiat între părți este indicată greșit cantitatea la o poziție și la altă poziție prețul

este mai mare decât la producător.

La fel, a indicat lipsa mijloacelor financiare sau neacoperirea financiară a

contractelor de achiziții publice din motivul că Bugetul de stat pentru anul 2015 al

RM a fost rectificat în sensul diminuării drastice a cheltuielilor, dar și a veniturilor.

Invocă și valabilitatea contractului, deoarece conform art. 67 alin. (8) din

Legea nr. 96 din 13 aprilie 2007 privind achizițiile publice, contractul de achiziții

urma să fie înregistrat de Agenția Achiziții Publice, în mod obligatoriu, urma să fie

înregistrat în Trezoreria de Stat sau în una din trezoreriile teritoriale ale

Ministerului Finanțelor. Contractele care nu au fost înregistrate în modul stabilit nu

au putere juridică.

Remarcă că orice contract poate fi supus nulității dacă se dovedește că a fost

încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă și

dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune.

Astfel, s-a constatat faptul despre imposibilitatea executării contractului

enunțat. Conducerea Agenției a informat de nenumărate ori pârâtul despre erorile

depistate în documentele de licitație și necesitatea ridicării bunului depozitat, însă

pârâtul nu a ridicat scrisorile expediate.

Prin urmare, solicită Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor

constatarea nulității contractului de achiziții publice nr.62/AP din 07 decembrie

2015 de achiziționare de seturi de diagnostice, medii, reactive și consumabile.

La data de 28 iulie 2016, FPC „Decebal-Impex” SRL a depus cerere

suplimentară la cererea de chemare în judecată prin care a solicitat încasarea de la

2

Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor a datoriei în baza contractului în

sumă de 2.811.096,36 lei, a sumei de 281802,78 lei dobînda de întîrziere, precum

și taxa de stat în sumă de 8729,05 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 august 2016

acțiunea inițială a fost admisă integral și a fost încasat de la Agenția Națională

pentru Siguranța Alimentelor în beneficiul FPC „Decebal-Impex” SRL suma de 3

121 628,19 lei, care includ: datoria în mărime de 2 811 096,36 lei, dobânda de

întârziere în mărime de 281802,78 lei, cheltuielile de asistență juridică în mărime

de 20000 lei, taxa de stat în mărime de 8729,05 lei. În rest, acțiunea FPC „Decebal-

Impex” SRL a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

A fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea reconvențională a Agenției

Naționale pentru Siguranța Alimentelor împotriva FPC „Decebal-Impex” SRL cu

privire la nulitatea contractului de achiziții publice nr. 62/AP din 07 decembrie

2015 de achiziționare de seturi de diagnostice, medii reactive și consumabile.

La data de 26 august 2016, Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor

a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, cerând admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor.

La data de 02 septembrie 2016 și 18 noiembrie 2016, FPC „Decebal-Impex”

SRL a declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, cerând admiterea apelului,

casarea hotărârii primei instanțe în partea admiterii parțiale a cerinței cu privire la

încasarea cheltuielilor de asistență juridică și emiterea în această parte a unei noi

hotărâri privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 42500 lei,

dispunerea încasării de la intimat în beneficiul său a sumei de 162504,47 lei,

dobânzii de întârziere suplimentară pentru perioada 29 iulie 2016-18 noiembrie

2016, precum și suma de 4875,13 lei –taxa de stat achitată suplimentar la

depunerea cererii de încasare a dobânzii de întârziere.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016 au fost respinse

apelurile declarate de către Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor și FPC

„Decebal-Impex” SRL și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 01 august 2016.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017 a

fost încasat din contul Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor în

beneficiul FPC „Decebal-Impex” SRL dobânda de întârziere pentru perioada 29

iulie 2016 – 18 noiembrie 2016 de încasare a dobânzii suplimentare în sumă de

162504,47 lei și respectiv taxa de stat achitată suplimentar la depunerea cererii de

încasare a dobânzii suplimentare în sumă de 4875,13 lei.

La data de 17 februarie 2017, Agenția Națională pentru Siguranța

Alimentelor a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21

decembrie 2016, cerând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel.

Recurentul, Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor în motivarea

recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de apel, deoarece

instanța de apel nu a examinat pricina sub toate aspectele, nu a verificat și a

apreciat corect probele și înscrisurile prezentate de Agenție, iar argumentele

invocate în apelul declarat de către FPC „Decebal –Impex” SRL în esența lor au

fost expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept, cărora instanța nu le-a dat

o apreciere corectă conform cerințelor art. 130 CPC.

3

Menționează că instanța de fond și de apel au aplicat eronat normele de

drept material și procedural și anume prevederile art. 83 alin. (3) din Legea privind

achizițiile publice nr. 131 din 03 iulie 2015, art. 67 alin. (8) din Legea privind

achizițiile publice nr. 96 din 13 aprilie 2007, art. 216-220 Codul civil și art. 172,

173 CPC.

La data de 17 martie 2017, FPC „Decebal-Impex” SRL a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel din 21 decembrie 2016, cerând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe în partea

cerinței privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică și emiterea în această

parte a unei noi hotărâri de încasare a sumei de 42500 lei în vederea recuperării

cheltuielilor de asistență juridică.

Recurentul, FPC „Decebal-Impex” SRL în motivarea recursului a indicat că

atît prima instanță, cît și instanța de apel la emiterea hotărârilor nu au aplicat legea

care trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat legea, și prin urmare

greșit au considerat că suma de 20000 lei pentru asistență juridică este rezonabilă.

Menționează că potrivit hotărârii Consiliului Baroului Avocaților din RM din 22

decembrie 2005, onorariul minim recomandat pentru acest litigiu constituie

aproximativ suma de 92800 lei, iar compania a solicitat încasarea cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 42500 lei.

La data de 26 aprilie 2017 , FPC „Decebal-Impex” SRL a prezentat referință

pe marginea recursului depus de Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor,

solicitând declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 03 mai 2017, recursurile

declarate de către Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor și FPC

„Decebal-Impex” SRL au fost declarate admisibile.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate.

Din actele pricinii nu rezultă data recepționării de către părți a deciziei

motivate a Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016, și prin urmare instanța

de recurs consideră recursurile declarate de către Agenția Națională pentru

Siguranța Alimentelor la 17 februarie 2017 și de către FPC „Decebal-Impex” SRL

la 17 martie 2017 ca fiind depuse în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile întemeiate și

care urmează a fi admise cu casarea integrală a deciziei și deciziei suplimentare a

instanței de apel și trimiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

4

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Pe parcursul judecării cauzei s-a stabilit că FPC „Decebal-Impex” SRL a

fost desemnată câștigător la licitația anunțată de Agenția Națională pentru

Siguranța Alimentelor.

La data de 07 decembrie 2015 între Agenția Națională pentru Siguranța

Alimentelor și FPC „Decebal-Impex” SRL a fost încheiat contractul nr.62/AP de

achiziționare seturi de diagnostice, medii, reactive și consumabile.

Conform prevederilor art. 1.1., 1.2. și 3.2. a contractului nr.62/AP din 07

decembrie 2015 de achiziționare a seturilor de diagnostice, medii, reactive și

consumabile rezultă că vânzătorul – FPC „Decebal-Impex” SRL se obligă să

livreze bunurile conform specificației anexate la contract, iar cumpărător - Agenția

Națională pentru Siguranța Alimentelor se obligă să recepționeze și să achite

bunurile livrate în sumă de 2811096,36 lei.

La fel, prin art. 3.4. și 3.5. al contractului cumpărătorul se obligă să achite

100% din prețul bunurilor în termen de 60 zile calendaristice de la livrare cu

semnarea actului de predare-primire și prezentarea facturii fiscale prin transfer

bancar.

Reieșind din faptul că Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor nu a

achitat prețul bunurilor livrate, FPC „Decebal-Impex” SRL la 22 decembrie 2016

s-a adresat cu acțiune în judecată solicitând încasarea datoriei în baza contractului

de achiziție în sumă de 2.811.096,36 lei, a dobînzii de întîrziere în sumă de

281802,78 lei, precum și taxa de stat în sumă de 8729,05 lei.

Ulterior, la data de 01 august 2016, Agenția Națională pentru Siguranța

Alimentelor a depus cerere reconvențională împotriva FPC „Decebal-Impex” SRL

cu privire la nulitatea contractului de achiziții publice.

Fiind investită cu judecarea pricinii în fond, prima instanță a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii inițiale, cu încasarea de la Agenția Națională pentru

Siguranța Alimentelor în beneficiul FPC „Decebal-Impex” SRL suma de 3 121

628,19 lei, care include: datoria în mărime de 2 811 096,36 lei, dobânda de

întârziere în mărime de 281802,78 lei, cheltuielile de asistență juridică în mărime

de 20000 lei, taxa de stat în mărime de 8729,05 lei. În rest cererea cu privire la

încasarea cheltuielilor de asistență juridică a fost respinsă.

În ceea ce privește acțiunea reconvențională, instanța de fond a concluzionat

că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Judecând pricina în ordine de apel, instanța de apel a fost de acord cu soluția

primei instanțe, totodată prin decizia suplimentară încasând din contul Agenției

Naționale pentru Siguranța Alimentelor în beneficiul FPC „Decebal-Impex” SRL

dobânda de întârziere pentru perioada 29 iulie 2016 – 18 noiembrie 2016 de

încasare a dobânzii suplimentare în sumă de 162504,47 lei și respectiv taxa de stat

achitată suplimentar la depunerea cererii de încasare a dobânzii suplimentare în

sumă de 4875,13 lei.

Analizând decizia contestată în raport cu materialele cauzei, Colegiul

constată că instanța de apel a examinat superficial cauza dedusă judecății. În acest

sens, instanța de recurs reține că instanța de apel în virtutea caracterului devolutiv

al apelului, urma să rejudece fondul cauzei.

5

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvîrșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Art. 376 alin. (1) CPC prevede că, dispozițiile de procedură privind

judecarea pricinilor civile în primă instanță se aplică și în instanța de apel în

măsura în care nu sînt contrare dispozițiilor prezentului capitol.

În conformitate cu art. 373 alin. (2) CPC, în limitele apelului, instanța de

apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei

instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

Totodată, art. 274 alin. (2) lit. i) CPC stipulează expres faptul că, în

procesul-verbal al ședinței se indică faptul că s-a dat citire înscrisurilor, datele

examinării la fața locului a probelor materiale, că s-au ascultat și vizionat

înregistrările audio-video.

Din materialele dosarului și anume din procesele –verbale ale ședințelor de

judecată din 07 decembrie 2016 și 21 decembrie 2016 (f.d.162, 172-173), instanța

de recurs constată că probele anexate la actele cauzei nu au fost cercetate de către

instanța de apel în cadrul dezbaterilor judiciare, deși o asemenea obligație reiese

din prevederile art. 383 alin. (1) CPC, care prevede că după explicațiile

participanților la proces instanța de apel verifică probele din dosar și cele

prezentate suplimentar de aceștia. Procedura de administrare a probelor în instanța

de apel este similară celei din primă instanță.

Colegiul reiterează că, instanța de apel avea obligația de a da un răspuns cert

referitor la pertinența unui înscris sau altuia, în condițiile când este obligată să

reflecte în hotărâre motivele, pertinența, admisibilitatea, veridicitatea probelor și

toate probele în ansamblu, legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea

pricinii, concluziile sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe,

precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând din

prevederile art. 130 alin.(4) Cod de procedură civilă.

De altfel, instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial poziția

doar a unei părți a raportului litigios, ci trebuie sa analizeze cauza și să răspundă

argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de ambele părți.

În astfel de circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că decizia contestată nu

întrunește condițiile de legalitate prevăzute la art. 239 CPC, potrivit cărora

hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază

hotărîrea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele

cercetate în ședință de judecată.

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept

procedurale enunțate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că examinarea pricinii în ordine de

apel a avut loc în mod arbitrar, incomplet, evaziv, deoarece soluția instanței de

6

apel, nu întrunește condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6 CEDO, fiind

încălcat și principiul nemijlocirii.

Or, în conformitate cu art. 25 alin.(1) CPC, instanța trebuie să cerceteze

direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și intervenienților,

depozițiile martorilor, concluziile expertului, consultațiile și explicațiile

specialistului, să ia cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să

audieze înregistrările audio și să vizioneze înregistrările video, să emită hotărîrea

numai în temeiul circumstanțelor constatate și al probelor cercetate și verificate în

ședință de judecată.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea pricinii în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursurile declarate și de a

casa integral decizia și decizia suplimentară a instanței de apel, cu restituirea

pricinii spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma argumentelor și

probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din prevederile art.

130 alin. (1) CPC, ca în consecință soluția adoptată să fie certă și coerentă.

Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de judecată, urmează a fi stabilit în

coraport cu argumentele părților, circumstanțele pricinii, probele administrate și

cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

Sub aspectul celor relatate se constată că soluția instanței de apel nu conține

o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la

care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii

atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Distinct de cele mai sus arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de

apel urmează a fi casată cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate, creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând

pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de către Agenția Națională pentru Siguranța

Alimentelor și Firma de Producție și Comerț „Decebal-Impex” societate cu

răspundere limitată.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016 și

decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2017, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Firmei de Producție și Comerț „Decebal-

Impex” societate cu răspundere limitată împotriva Agenției Naționale pentru

Siguranța Alimentelor cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată, și cererea reconvențională a Agenției Naționale pentru

7

Siguranța Alimentelor împotriva Firmei de Producție și Comerț „Decebal-Impex”

societate cu răspundere imitată cu privire la nulitatea contractului de achiziții

publice, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

8