2ra-894/17 — încasarea sporului achitat la salariu

prima instanță: S. Papuha dosarul nr. 2ra-894/17

instanța de apel: V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița

Î N C H E I E R E

31 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul

Afacerilor Interne al Republicii Moldova împotriva lui Olaru Iurie cu privire la

încasarea sporului achitat la salariu,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și

menținută hotărârea Judecătoriei Râșcani, municipiul Chișinău din 10 martie 2016,

prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La data de 20 februarie 2015, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Olaru Iurie cu privire la încasarea

sporului achitat la salariu.

În motivarea acțiunii a indicat că în rezultatul inspectării financiare tematice a

activității economico-financiare a MAI al RM și unor subdiviziuni subordonate pe

parcursul anilor 2011 - 2014, Inspecția Financiară din subordinea Ministerului

Finanțelor a constatat că, membrilor grupului de lucru pentru elaborarea proiectului de

lege privind modul de asigurare și restabilire a ordinii publice în cadrul evenimentelor

publice, neîntemeiat le-au fost calculate și achitate lunar, în anul 2013, sporuri la salariu

în mărime de 50% din salariul de funcție.

Menționează că în scopul lichidării iregularității stabilite, conform pct. 5 din

Prescripția nr. 27-04-04/786 din 20 iunie 2014 emisă de către Inspecția Financiară, MAI

al RM a fost obligat să întreprindă măsuri pentru recuperarea, conform legislației în

vigoare a cheltuielilor neântemeiate.

Afirmă că la data de 24 septembrie 2014, MAI al RM a înaintat către pârât

somația înregistrată în Direcția generală economie și finanțe a MAI al RM cu nr. de

ieșire 15/1-1802, prin care a solicitat restituirea sporului primit în sumă de 11 700 lei.

Susține că suma menționată n-a fost restituită, iar la somație MAI al RM nu a

primit nici un răspuns.

La data de 22 mai 2015, Ministerul Afacerilor Interne al RM a depus o cerere

suplimentară, prin care a reiterat că în baza dispoziției MAI nr.22/1244 din 06 iunie

2014, care nu a fost contestată în instanța de judecată, a fost anulat pct. 7 al dispoziției

MAI al RM nr. 14/454 din 16 mai 2012, fiind dispusă inițierea procedurii de recuperare

a sporului achitat membrilor grupului de lucru în mărime de 50% din salariul de funcție.

Își întemeiază pretențiile în baza art. art. 512 alin. (1), 514, 572, 617 alin. (4) Cod

civil.

Prin urmare solicită încasarea din contul lui Olaru Iurie în beneficiul MAI al RM

a sumei de 11 700 lei, ce constituie sporul la salariu în mărime de 50% din salariul de

funcție, acordat pe parcursul anului 2013.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 10 martie 2016, acțiunea a

fost respinsă, ca neântemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 decembrie 2016, a fost respins apelul

declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și menținută hotărârea

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 10 martie 2016, prin care acțiunea a fost

respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 16 alin. (2) a Legii

privind actele legislative nr. 780 din 27 decembrie 2001, art. art. 128 alin. (1), 130 alin.

(1), 148 alin. (1), (2), (5) din Codul muncii.

Cu referire la normele legale citate și în coraport cu materialele pricinii, instanța

de apel a accentuat că sporul la salariul de bază achitat intimatului se include în salariul

suplimentar prevăzut de lege, iar beneficierea de acesta este un drept al salariatului

acordat prin decizia angajatorului.

Astfel, instanța de apel a conchis că sunt irelevante speței pretențiile apelantului

formulate în baza prevederilor Codului civil, dat fiind că raporturile juridice între Olaru

Iurie, în calitate de salariat, și MAI al RM, în calitate de angajator, sunt guvernate de

normele Codului muncii.

Instanța de apel a constatat că soluția emisă speței în cauză de către instanța de

fond este întemeiată și legală, deoarece nu există temei legal de încasare a sporului

salarial achitat salariatului/intimatului.

La data de 06 martie 2017, Ministerul Afacerilor Interne al RM a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă.

În motivarea recursului a invocat că prin ordinul Ministrului MAI al RM nr.

14/437 din 01 aprilie 2013 cu privire la modificarea dispoziției MAI al RM nr. 14/454

din 16 mai 2012 ,,Cu privire la crearea grupului de lucru pentru elaborarea proiectului

de Lege privind modul de asigurare și restabilire a ordinii publice în cadrul

evenimentelor publice”, în scopul realizării prevederilor Concepției de reformare a MAI

al RM, subdiviziunilor subordonate și desconcentrate ale acestuia, aprobată prin

Hotărârea Guvernului nr. 1109 din 06 decembrie 2010, a fost stabilit în calitate de

obiectiv elaborarea și ajustarea cadrului legislativ – normativ în vederea stabilirii

responsabilităților și modului de asigurare și restabilire a ordinii publice în cadrul

evenimentelor cu caracter public, a fost modificat pct. 1 cu referire la componența

grupului, fiind indicat conducătorul grupului Vladimir Țurcan și membrii grupului

compus din 7 persoane, printre care și pârâtul Olaru Iurie.

Afirmă că la pct. 7 din dispoziția sus menționată, în conformitate cu prevederile

art. 16 alin. (2) al Legii privind actele legislative nr. 780 din 27 decembrie 2001, a fost

stabilit membrilor grupului de lucru pentru contribuția adusă la elaborarea proiectului de

act legislativ un spor lunar la salariul de funcție în mărime de 50%.

Relevă că ulterior, în rezultatul inspectării financiare tematice a activității

economico-financiare a MAI al RM și unor subdiviziuni subordonate pe parcursul

anilor 2011 - 2014, Inspecția Financiară din subordinea Ministerului Finanțelor a

constatat că, membrilor grupului de lucru pentru elaborarea proiectului de lege privind

modul de asigurare și restabilire a ordinii publice în cadrul evenimentelor publice,

neîntemeiat le-au fost calculate și achitate lunar, în anul 2013, sporuri la salariu în

mărime de 50% din salariul de funcție.

Reiterează că în scopul lichidării iregularității stabilite, conform pct. 5 din

Prescripția nr. 27-04-04/786 din 20 iunie 2014 emisă de către Inspecția Financiară, MAI

al RM a fost obligat să întreprindă măsuri pentru recuperarea, conform legislației în

vigoare a cheltuielilor neântemeiate.

Astfel, menționează că prin dispoziția Ministrului MAI al RM nr.22/1244 din 06

iunie 2014, a fost anulat pct. 7 al dispoziției MAI al RM nr. 14/454 din 16 mai 2012.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că decizia instanței de apel din 21 decembrie 2016, a fost

expediată în adresa recurentului la data de 24 ianuarie 2017, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire nr. 667 (f. d. 84), și a fost recepționată la data de 03 februarie

2017, potrivit ștampilei cu nr. de intrare 288 (f. d. 86).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la data de 06 martie 2017, în termen.

La data de 03 aprilie 2017, în adresa intimatului Olaru Iurie a fost expediată

copia recursului declarat de către MAI al RM cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței.

Însă, intimatul nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus

referință în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către MAI al RM, este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către MAI al RM, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici

un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel și în cererea inițială de

chemare în judecată.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către MAI al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către MAI al RM, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva