2ra-987/17 — anularea ordinului de transfer si a acordului aditional, încasarea diferentei de salariu si repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea ordinului de transfer si a acordului aditional, încasarea diferentei de salariu si repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-987/17 — anularea ordinului de transfer si a acordului aditional, încasarea diferentei de salariu si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: S. Stratan dosarul nr. 2ra-987/17
instanța de apel: A. Panov, A. Pahopol, A. Minciuna
Î N C H E I E R E
31 mai 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
reprezentantul Angelei Pleșca, avocatul Teodor Bordei,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Angelei Pleșca împotriva
Instituției Medico-Sanitare Publică Spitalul Clinic Republican cu privire la
anularea ordinului de transfer și a acordului adițional, încasarea diferenței de
salariu și repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, prin care
a fost respins apelul declarat de către Angela Pleșca și menținută hotărârea
Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din 08 septembrie 2016,
c o n s t a t ă:
La data de 10 mai 2016, Angela Pleșca a depus cerere de chemare în
judecată împotriva IMSP Spitalul Clinic Republican cu privire la anularea
ordinului de transfer și a acordului adițional, încasarea diferenței de salariu și
repararea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 20 octombrie 2014,
a fost angajată în calitate de farmacist-șef în cadrul IMSP Spitalul Clinic
Republican, ca urmare a participării și câștigării concursului pentru ocuparea
acestei funcții.
Menționează că, la data de 08 februarie 2016, prin ordinul Șefului IMSP
Spitalul Clinic Republican nr. 25 a fost transferată, fără acordul ei, în funcția de
farmacist, în legătură cu restabilirea prin hotărâre judecătorească în funcția de
farmacist-șef a fostei angajate, Ana Guranda.
Consideră că, ordinul nr. 25 și Acordul adițional la contractul individual de
muncă din 08 februarie 2016 sunt ilegale, invocând în acest sens prevederile art.
74 din Codul muncii și art. 230 alin. (1) din Codul civil.
Susține că, transferul a fost efectuat fără acordul ei, fapt care a adus la
cunoștința administrației prin cererea din 08 februarie 2016 și prin inscripția
efectuată pe extrasul din ordinul nr. 25 din 08 februarie 2016.
1
Relevă că, a semnat Acordul adițional la contractul individual de muncă din
08 februarie 2016 doar din considerentul să nu rămână fără de lucru.
Afirmă că, în funcția anterioară primea un salariu de 7 870 lei, iar după
transfer în funcția nouă - 3 643 lei, adică o diferență de 4 227 lei lunar.
Solicită anularea ordinului de transfer nr. 25 din 08 februarie 2016 și a
Acordului adițional la contractul individual de muncă din 08 februarie 2016,
încasarea diferenței de salariu în mărime de 4 227 lei și repararea prejudiciului
moral în mărime de 50 000 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 08 septembrie 2016
acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Prima instanță respingând acțiunea și-a argumentat concluzia prin faptul că,
în urma repunerii în funcția de farmacist-șef a dnei Ana Guranda, la data de 12
ianuarie 2016, reclamantei i-a fost propus transferul din funcția de farmacist-șef, în
funcția de farmacist, propunere, pe care a respins-o inițial, însă, ulterior, la data de
08 februarie 2016, reclamanta a depus o cerere la administrația IMSP Spitalul
Clinic Republican, prin care a acceptat transferul din funcția de farmacist-șef în
funcția de farmacist și tot în aceeași zi, aceasta a semnat Acordul adițional la
contractul individual de muncă și extrasul din ordinul nr. 25 din 02 februarie 2016,
indicând că, este de acord cu ordinul până la soluționarea definitivă a dosarului.
Astfel, prima instanță a constatat că, prin semnarea actelor enunțate,
reclamanta a fost de acord cu funcția propusă, cu toate că angajatorul, conform
prevederilor art. 82 lit. j1) din Codul muncii, avea dreptul să înceteze contractul
individual de muncă.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016 a fost respins
apelul declarat de către Angela Pleșca și menținută hotărârea primei instanțe.
La data de 20 martie 2017, reprezentantul Angelei Pleșca, avocatul Teodor
Bordei a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea
unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile
judecătorești, deoarece instanțele de judecată au încălcat și aplicat eronat normele
de drept material și, anume, nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au
aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, au interpretat eronat legea și nu au
fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele cauzei, precum și a fost
încălcat dreptul recurentei la un proces echitabil.
Menționează că, instanțele de judecată și-au argumentat soluția prin faptul
că, recurenta a obținut funcția de farmacist-șef al Spitalului Clinic Republican ca
rezultat al transferului precedentului farmacist-șef Ana Guranda în funcția de
farmacist la data de 15 august 2014, însă această funcție a fost obținută în
rezultatul câștigării concursului organizat de către IMSP Spitalul Clinic
Republican.
Astfel, instanțele de judecată eronat au considerat că, recurenta a ocupat
funcția în rezultatul transferului Anei Guranda, iar la revenirea acesteia în funcția
de farmacist-șef, Angela Pleșca urma să fie eliberată.
2
Invocă că, instanțele de judecată au neglijat faptul că, recurenta inițial nu a
fost de acord cu transferul în funcția de farmacist, fapt confirmat prin refuzul de a
semna ordinul și acordul de transfer din data de 12 ianuarie 2016, însă după
aproximativ două luni de insistență din partea administrației și, anume, de la 11
noiembrie 2015 până la 08 februarie 2016 și pentru a nu rămâne fără de lucru, fără
surse de existență, a fost nevoită să accepte transferul în funcția de farmacist, care
este mai inferioară, mai rău plătită și care nu corespunde experienței, studiilor și
capacităților acesteia.
Afirmă că, recurenta a semnat acordul de modificare a contractului de
muncă din 08 februarie 2016, însă prin mențiunea efectuată pe ordinul de transfer
din 08 februarie 2016, a informat angajatorul că nu este de acord cu transferul și îl
acceptă condiționat, până la soluționarea definitivă a litigiului dintre Ana Guranda
și intimat, argument care, la fel, a fost ignorat de către instanță.
În această ordine de idei, consideră că, nulitatea actelor contestate a fost
dovedită, iar evitarea instanțelor de judecată de a da răspuns la argumentele
invocate este o încălcare a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la o
hotărâre motivată.
Susține că, starea de nevoie și riscul de a pierde locul de muncă și a
veniturilor sunt circumstanțele nefavorabile în care se afla recurenta și de care a
profitat intimata.
Notează că, transferul în funcția de farmacist este ilegală, deoarece
angajatorul urma s-o transfere în funcția de șef-adjunct, ceea ce i-ar asigura un
venit comparabil cu cel din funcția anterioară de farmacist-șef, adică un echilibru
între calificarea profesională a acesteia și salariul primit, discrepanța dintre salariul
anterior și cel primit ulterior fiind de 5 564,05 lei.
Afirmă că, funcția de farmacist-șef al IMSP Spitalul Clinic Republican este
vacantă, deoarece Ana Guranda a părăsit funcția și luând în considerație că,
recurenta a ocupat funcția enunțată în baza concursului, rezultatele căruia nu au
fost anulate, aceasta urmează să fie restabilită în funcție.
Prin referința depusă la data de 24 mai 2017 IMSP Spitalul Clinic
Republican a solicitat declararea recursului ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul
se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei
integrale.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din
materialele cauzei nu poate fi stabilită cu certitudine momentul comunicării
deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a
recursului.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele
motive.
În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
3
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care instanța judecătorească:
a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;
b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;
c) a interpretat în mod eronat legea;
d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate
eronat în cazul în care:
a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la
judecarea ei;
b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a
comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;
c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de
desfășurare a procesului;
d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost
implicate în proces;
e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;
f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.
Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din
oficiu și în toate cazurile.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul
Angelei Pleșca, avocatul Teodor Bordei nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială
sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept
procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a
deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai
legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura
4
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct
starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în
recursul declarat de către reprezentantul Angelei Pleșca, avocatul Teodor Bordei,
asemenea aspecte nu se regăsesc.
Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de
a considera recursul reprezentantului Angelei Pleșca, avocatul Teodor Bordei ca
inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.
(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Recursul declarat de către reprezentantul Angelei Pleșca, avocatul Teodor
Bordei se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, Iulia Sîrcu
judecătorul
Judecătorii Sveatoslav Moldovan
Mariana Pitic
5