3ra-544/17 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la serviciu

3ra-544/17 — anularea ordinului de concediere, restabilirea in functie, incasarea salariului pentru absenta fortata de la serviciu (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra-544/17

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud. E. Palanciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

DECIZIE

31 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Mariana Pitic

Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Neaga Vitalie și de avocatul acestuia Străjescu

Olesea,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vitalie Neaga

împotriva Serviciului Vamal al RM privind anularea ordinului de concediere,

restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului, a prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 07 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 22 iulie 2016, Neaga Vitalie a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Serviciului Vamal al RM, prin care a solicitat anularea ordinului de concediere nr.719-

p din 01 iulie 2016, restabilirea în funcția de inspector principal al Serviciului

investigațiilor operative Centru, încasarea salariului de funcție pentru perioada lipsei

forțate de la muncă, repararea prejudiciului moral în mărime de 100000 lei cu

restituirea cheltuielilor judiciare în mărime de 10000 lei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, în baza contractului individual de muncă și a

ordinului 834-p din 24.08.2015 a fost angajat în funcția de inspector principal al

Serviciului investigațiilor operative Sud. La 13.10.2015, în baza ordinului nr. l007-p,

a fost transferat în funcția de inspector principal al Serviciului investigații operative

Centru. Ulterior, la 23.05.2016 a fost informat de faptul că este supus atestării

anticipate și necătând la faptul că nu a fost de acord, invocând că contravine legii,

persoana responsabilă din cadrul serviciului vamal l-a preîntâmpinat că în cazul în care

nu va fi de acord, va fi concediat. La 23.06.2016 a fost supus atestării, susținând faptul

că, cu certitudine s-a manifestat demn atât în perioada activității sale în funcția de

inspector principal al Serviciului investigații operative Centru/Sud, cât și la atestare.

Precizează reclamantul că, ordinul nr.719-p din 01.07.2016 este ilegal și

1

neîntemeiat, deoarece rezultatele Comisiei de atestare sunt dubioase, din motiv că

aprecierea dată este pertinentă și absolut subiectivă, nefiind respectate prevederile

legale și anume fiind încălcate flagrant normele imperative. Deci, în opinia sa, ordinul

de concediere nr.719-p din 01.07.2016 nu corespunde condițiilor de formă obligatorii

și anume nu conține date cu referire la termenul de contestare a sancțiunii și organul în

care sancțiunea poate fi contestată. Mai mult ca atât, temeiurile de fapt și de drept

invocate în ordin sunt incomplete și nu corespund realității, deoarece doar în cadrul

Aparatului Central al Serviciului Vamal, ca rezultat al atestării, cel puțin 16 persoane

care dețineau funcția de inspector superior au fost concediați, iar angajatorul era obligat

să le propună un post de muncă inferior, corespunzător calificării.

Indică reclamantul că, la 01.07.2016 i s-a adus la cunoștință faptul că a fost

concediat din motiv că nu corespunde funcției deținute, iar ca temei fiind indicat

procesul-verbal nr.03-19-17 al Comisiei de atestare. În perioada din 25.05.2016 până

la data de 01.07.2016 angajatorul nu a întreprins nici o măsură legală pentru а-i oferi

posibilitatea de a alege o altă funcție inferioară conform calificării, aflând despre

rezultatele atestării la momentul când i s-a adus la cunoștință ordinul de concediere.

Mai susține reclamantul că, un alt motiv ce duce la nulitatea ordinului de

concediere este faptul că angajatorul era obligat să ceară acordul prealabil al organului

sindical, ceea ce nu a respectat.

Consideră reclamantul că, în lipsa anumitor deficiențe grave în exercitarea

activității de serviciu și în comportamentul său, a fost supus unei atestări neîntemeiate.

Mai mult ca atât, anterior, în privința lui a fost întocmită fișa de atestare, prin care s-a

constatat că i s-a acordat mulțumire prin ordinul 1239-p din 23.12.2015, fiind

caracterizat ca un specialist bun, disciplinat, capabil și care corespunde funcției

deținute.

Prin hotărârea din 07 octombrie 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată a lui Vitalie Neaga; s-a anulat ordinul

Serviciului Vamal al RM nr.719-p din 01.07.2016 „Cu privire la încetarea raporturilor

de serviciu cu Vitalie Neaga”; s-a restabilit Vitalie Neaga în funcția de inspector

principal al Serviciul investigații operative Centru; s-a încasat de la Serviciul Vamal în

beneficiul reclamantului salariul mediu pentru absența forțată de la lucru pentru toată

perioada lipsei forțate de la muncă până la pronunțarea hotărârii, prejudiciul moral în

suma de 5000 lei și cheltuielile de asistență juridică în suma de 10000 lei.

Prin decizia din 07 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

depus de Serviciul Vamal al RM; s-a casat integral hotărârea din 07 octombrie 2016 a

Judecătoriei Centru mun. Chișinău și s-a pronunțat o hotărâre nouă prin care s-a respins

ca neîntemeiată acțiunea înaintată de Vitalie Neaga împotriva Serviciului Vamal al RM

privind anularea ordinului de concediere, restabilirea la locul de muncă, încasarea

salariului, a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

La 30 martie 2017 și la 11 mai 2017, Neaga Vitalie și avocatul acestuia Străjescu

Olesea au declarat recurs împotriva deciziei din 07 februarie 2017 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia cu menținerea hotărârii instanței de fond și

încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5000 lei.

În motivarea recursului s-a invocat că, decizia contestată este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel a interpretat eronat legea materială.

Consideră recurentul că, instanța de apel stabilind legalitatea ordinului de

concediere contestat, nu a luat în considerare că angajatorul, ca urmare a depistării

2

necorespunderii recurentului cu funcția de inspector principal, urma să-l retrogradeze,

dar nu avea dreptul să-l concedieze. Tot aici, recurentul a mai declarat că, angajatorul

era obligat să-l preavizeze pe salariat, prin ordin (dispoziție, decizie, hotărâre), sub

semnătură, despre intenția sa de a desface contractul individual de muncă încheiat pe

o durată nedeterminată sau determinată, în cazul în care era în imposibilitate de a-i

oferi un post vacant inferior cu o lună înainte de concediere.

Precizează recurentul că, o altă încălcare procedurală a instanței de apel este faptul

că în motivarea deciziei, era obligată să indice care au fost argumentele invocate în

cadrul examinării cauzei atât de către recurent, cât și de către intimat, însă fără a le

descrie a invocat că pârțile și-au susținut pozițiile înaintate. Astfel, instanța nu a

dezvăluit toate circumstanțele și argumentele prezentate pe parcursul examinării

cauzei, fapt ce a dus la aprecierea arbitrară a probelor prezentate.

Conform art. 434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune

în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 07 februarie 2017. Conform

materialelor cauzei decizia instanței de apel a fost recepționată de către avocatul

Străjescu Olesea la 23 februarie 2017 (f.d. 119).

Astfel, Colegiul reține că recursul declarat de către Neaga Vitalie și de avocatul

acestuia Străjescu Olesea la data de 30 martie 2017 se consideră a fi depus în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 12 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un

complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat

de către Neaga Vitalie și de avocatul acestuia Străjescu Olesea și va casa decizia

instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel

și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (1)-(3) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au

3

pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar

toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea pricinii.

Din materialele pricinii și anume din extrasul carnetului de muncă pe numele

reclamantului Neaga Vitalie, rezultă că ultimul a fost angajat în funcția de inspector

principal, în subdiviziunea Serviciului investigații operative Sud, Direcția servicii

operative, Departamentul de aplicare a legii, prin ordinul nr. 834-p din 24.08.2015.

De asemenea, din extrasul carnetului de muncă al reclamantului rezultă și faptul

că prin ordinul nr. l007-p din 13.10.2015, Neaga Vitalie a fost transferat în funcția de

inspector principal al Serviciului investigații operative Centru, Direcția servicii

operative.

La fel, actele cauzei denotă că prin ordinul Serviciului Vamal al RM nr. 719-p din

01 iulie 2016, Neaga Vitalie a fost concediat din funcția menționată supra, în legătură

cu necorespunderea funcției deținute în rezultatul atestării, începând cu 01 iulie 2016.

(f.d. 10)

Din conținutul ordinului contestat rezultă că acesta a fost emis în baza rezultatelor

atestării efectuate și în temeiul art. 43 alin. (1) alin. (1) lit. g) al Legii serviciului în

organele vamale nr. 1150-XVI din 20 iulie 2000.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva Serviciului Vamal al RM, Neaga Vitalie

a solicitat anularea ordinului de concediere nr.719-p din 01 iulie 2016, restabilirea în

funcția de inspector principal al Serviciului investigațiilor operative Centru, încasarea

salariului de funcție pentru perioada lipsei forțate de la muncă, repararea prejudiciului

moral în mărime de 100000 lei cu restituirea cheltuielilor judiciare în mărime de 10000

lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii, instanța de fond corect concluzionat asupra

temeiniciei acțiunii depuse de Neaga Vitalie, însă instanța de apel în rezultatul aplicării

și interpretării eronate a normelor de drept în raport cu circumstanțele pricinii a

concluzionat asupra netemeiniciei acesteia.

În susținerea opiniei enunțate se vor reține prevederile art. 21 alin. (1) și (4) al

Legii serviciului în organele vamale nr. 1150 din 20 iulie 2000, care statuează că

atestarea colaboratorilor vamali se face pentru evaluarea corespunderii lor funcției

deținute. Modul de atestare este stabilit în Regulamentul atestării colaboratorilor

vamali, aprobat de Guvern.

Astfel, la caz se constată că prin ordinul Serviciului Vamal nr.748-p/o din 13 mai

2016 s-a dispus desfășurarea atestării colaboratorilor vamali ai Aparatului Central și

birourilor vamale care întrunesc condițiile de atestare conform graficului de atestare a

colaboratorilor vamali prezenta la anexa nr. 1 la ordinul nr. 748-p/o din 13.05.2016,

inclusiv și a lui Neaga Vitalie (f.d. 37-40), iar prin ordinul Serviciului Vamal „Cu

privire la rezultatele atestării la corespunderea funcției deținute a colaboratorilor

Aparatului Central” nr. 673-p din 25 iunie 2016 s-a constatat că printre alți colaboratori

vamali, inclusiv și Neaga Vitalie nu corespund funcției deținute (f.d. 54)

Din procesul-verbal al ședinței Comisiei de atestare a Serviciului Vamal nr.03-

20-16 din 23 iunie 2016, în legătură cu nivelul foarte slab de pregătire către atestarea

la corespunderea funcției deținute a colaboratorilor Direcției servicii operative,

Comisia de atestare a decis că Neaga Vitalie nu corespunde funcției deținute (f.d. 48-

49).

4

Drept urmare, prin ordinul Serviciului Vamal al RM „Cu privire la încetarea

raporturilor de serviciu a dlui Neaga Vitalie, Aparatul Central” nr. 719-p din 01 iulie

2016 a fost concediat din funcția de inspector principal al Serviciului investigații

operative Centru, Direcția servicii operative, în legătură cu necorespunderea funcției

deținute în rezultatul atestării, începând cu 01 iulie 2016.

Conform art. 86 alin. (1), lit. e) Codul muncii, concedierea – desfacerea din

inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată,

precum și a celui pe durată determinată – se admite pentru următoarele motive:

constatarea faptului că salariatul nu corespunde funcției deținute sau muncii prestate

ca urmare a calificării insuficiente, confirmate prin hotărâre a comisiei de atestare.

Conform art. 43 alin. (2) lit. g) din Legea serviciului în organele vamale nr. 1150-

XVI din 20.07.2000, eliberarea din serviciu poate avea loc din cauza necorespunderii

funcției deținute constatate de comisia de atestare, în cazul lipsei de post inferior vacant

sau al respingerii funcției propuse.

Cu referire la norma enunțată, instanța de recurs constată că la concedierea lui

Neaga Vitalie din funcția deținută în temeiul necorespunderii funcției ca rezultat al

atestării, Serviciul Vamal avea obligația legală să verifice existența posturilor vacante

inferioare din cadrul întregului sistem, iar concedierea ultimului putea avea loc doar în

cazul lipsei posturilor vacante inferioare, precum și refuzul de la funcția propusă.

În contextul dat, Colegiul reține că din actele cauzei nu rezultă că în perioada de

după atestare și până la concedierea lui Neaga Vitalie nu au existat locuri vacante

inferioare funcției deținute de ultimul, or, Serviciul Vamal nu a demonstrat prin probe

justificative lipsa funcțiilor vacante inferioare ce fac parte din categoria funcției publice

de execuție.

Pe când, Serviciul Vamal a invocat în cadrul dezbaterilor judiciare precum că

funcția deținută anterior de Neaga Vitalie face parte din categoria funcțiilor publice de

execuție, care conform Clasificatorului unic al funcțiilor publice, aprobat prin Legea

nr. 155 din 21 iulie 2011, este cea mai inferioară categorie de funcții publice.

La capitolul dat, Colegiul notează că conform secțiunii a II-a a Clasificatorului

unic al funcțiilor publice, aprobat prin Legea nr. 155 din 21 iulie 2011, organele

centrale de specialitate ale administrației publice și alte autorități administrative

centrale (aparatul central și subdiviziunile teritoriale) dețin următoarele funcții publice

de execuție: inspector principal, inspector superior, inspector.

Respectiv, afirmația Serviciului Vamal privind lipsa unei categorii de funcții

publice de execuție mai inferioare decât cea deținută anterior de către Neaga Vitalie

este incertă.

În atare circumstanțe, Colegiul reține ca fiind corectă ipoteza instanței de fond

privind ilegalitatea ordinului de concediere emis în privința lui Neaga Vitalie, în

condițiile când la dosar lipsesc dovezi ce confirmă că de către Serviciul Vamal al RM

au fost înaintate propuneri privind transferul salariatului la o altă funcție sau, după caz,

imposibilitatea de a-i oferi o altă muncă.

Colegiul apreciază ca fiind pertinente și argumentele recurentului invocate în

acest sens și anume că angajatorul, ca urmare a depistării necorespunderii cu funcția

de inspector principal, urma să-i propună salariatului o funcție inferioară funcției

deținute și anume funcția de inspector superior sau chiar inspector, adică angajatorul

în baza hotărârii de atestare avea dreptul legal să-l retrogradeze, însă nu avea dreptul

5

să-l concedieze, fără a respecta procedura prevăzută de lege și anume de a-i oferi

reclamantului o altă funcție inferioară de la care ultimul să fi refuzat.

În contextul celor relatate, Colegiul conchide ca fiind corectă concluzia instanței

de fond privind temeinicia cerințelor reclamantului privind anularea ordinului

contestat, cu restabilirea în funcție, în condițiile când circumstanțele pricinii denotă că

procedura de concediere a reclamantului a fost încălcată de către pârât.

Or, conform art. 89 alin. (1) Codul muncii, salariatul transferat nelegitim la o altă

muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul de muncă prin

negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărâre a instanței de

judecată.

Conform art. 90 alin. (1), (2), Codul muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă

a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să

repare prejudiciul cauzat acestuia.

Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în: a) plata

obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă

într-o mărime nu mai mică decât salariul mediu al salariatului pentru această perioadă;

b) compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului sau a

eliberării din serviciu (consultarea specialiștilor, cheltuielile de judecată etc.); c)

compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului.

În contextul normelor enunțate supra și în condițiile când a fost încălcată

procedura de concedierea a reclamantului și ordinul emis de pârât în acest sens a fost

anulat cu restabilirea în funcție, Colegiul conchide ca fiind corectă concluzia instanței

de fond și în partea încasării de la Serviciul Vamal în beneficiul lui Neaga Vitalie a

salariului pentru absența forțată de la serviciu din momentul concedierii până la ziua

restabilirii în funcție a lui Neaga Vitalie, fiind dispusă și executarea imediată în

conformitate cu art. 256 Cod de procedură civilă a hotărârii în partea restabilirii în

funcție a lui Neaga Vitalie.

Referitor la încasarea prejudiciului moral, conform dispoziției instanței de fond,

doar în sumă de 5000 lei din suma pretinsă de 100000 lei, cu respingerea cerinței în

parte, instanța de recurs reține că fiind justificată hotărârea în acest sens.

Or, conform art. 90 alin. (3) Codul muncii, mărimea reparării prejudiciului moral

se determină de către instanța de judecată, ținîndu-se cont de aprecierea dată acțiunilor

angajatorului, dar nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al salariatului.

De altfel, dreptul reclamantului de a pretinde compensarea prejudiciului moral

pentru concediere nelegitimă din serviciu este garantat de art. 90 alin.(2) lit.c), art. 329,

330 Codul muncii.

Conform art. 329 Codul muncii, angajatorul este obligat să repare integral

prejudiciul material și cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către

acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului la locul de muncă sau

ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte

acte normative nu prevăd altfel. Prejudiciul moral se repară în formă bănească sau într-

o altă formă materială determinată de părți. Litigiile și conflictele apărute în legătură

cu repararea prejudiciului moral se soluționează de instanța de judecată, indiferent de

mărimea prejudiciului material ce urmează a fi reparat.

Conform art. 330 alin.(1) lit. b) Codul muncii, angajatorul este obligat să

compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării

6

ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în particular, în caz de

eliberare ilegală din serviciu sau transfer ilegal la o altă muncă.

Raportând normele de drept prenotate la circumstanțele pricinii, Colegiul

reiterează că instanța de fond corect a dispus compensarea lui Neaga Vitalie a

prejudiciului moral în sumă de 5000 lei de către Serviciul Vamal al RM, or, legislația

muncii reglementează obligația angajatorului la repararea prejudiciului moral în caz de

privare ilegală de posibilitatea de a munci, care nu poate fi mai mic decât un salariu

mediu lunar al salariatului.

De asemenea, instanța de fond corect a repartizat cheltuielile de judecată.

În concluzie, Colegiul relevă că în cadrul judecării pricinii, instanța de fond a creat

participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea drepturilor

și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților dreptului la un

proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene pentru apărarea

a Drepturilor Omului.

Astfel, având în vedere faptul că instanța de apel a interpretat eronat normele de

drept material în raport cu circumstanțele pricinii, iar hotărârea primei instanțe este

întemeiată, adoptată cu respectarea normelor de drept material și procedural, cu

verificarea și aprecierea probelor administrate în conformitate cu art. 130 Codul de

procedură civilă și nu este necesară verificarea suplimentară a anumitor dovezi,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, cu casarea deciziei contestate și

menținerea în vigoare a hotărârii primei instanțe.

Totodată, Colegiul reține că recurentul Neaga Vitalie în cererea de recurs a

solicitat și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5000 lei, achitate

pentru întocmirea cererii de recurs.

Referitor la cerința înaintată, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate art. 96 alin. (1) și (11) CPC, instanța judecătorească obligă partea

care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei

de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează părții care a avut cîștig de cauză

dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Conform pct. pct. 15 - 17 din Recomandarea privind cuantumul onorariilor

avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență

juridică, aprobată prin decizia Consiliului Uniunii avocaților din RM nr.2 din 30 martie

2012, pornind de la practica CEDO, cheltuielile de asistență juridică trebuie să fie

necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime.

Pentru determinarea cuantumului compensației acordate, instanța de judecată,

pentru a face o apreciere corectă, va ține cont de: complexitatea cauzei; dificultatea

întrebărilor juridice abordate în speță; aportul avocatului la soluționarea cauzei; timpul

și munca depusă de avocat; faptul în ce măsură munca avocatului în cauza respectivă

îi limitează capacitatea de a lucra în alte dosare; rezultatul obținut; restricțiile de timp

impuse de client și de circumstanțele cauzei; natura și durata relației dintre avocat și

client; justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză; suma

despăgubirilor pretinse/obținute în cauză; alți factori, la discreția instanței.

Din suportul probatoriu prezent la materialele pricinii și anume din ordinul de

plată seria YL nr. 462059 din 10 februarie 2017 se atestă că recurentul Neaga Vitalie,

7

pentru întocmirea cererii de recurs, a achitat avocatului Olesea Străjescu suma de 5000

lei. (f.d. 133)

Colegiul notează că cuantumul serviciilor ce au fost achitate de către Neaga

Vitalie pentru întocmirea cererii de recurs în prezenta cauză sunt exagerate și nu pot fi

admise de către instanța de judecată, deoarece la materialele pricinii lipsește lista

detaliată a acțiunilor întreprinse de avocat și a timpului aferent acestora.

Deci, Colegiul accentuează că Serviciul Vamal al RM urmează să-i compenseze

lui Neaga Vitalie cheltuielile pentru asistență juridică suportate în cadrul judecării

pricinii în instanța de recurs în mărime de 2000 lei, sumă ce se consideră ca fiind reală,

necesară și rezonabilă în raport cu complexitatea cauzei.

În baza celor expuse, în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f), art.445 alin.(3)

Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Neaga Vitalie și de avocatul acestuia

Străjescu Olesea.

Se casează decizia din 07 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Vitalie Neaga

împotriva Serviciului Vamal privind anularea ordinului de concediere, restabilirea la

locul de muncă, încasarea salariului și a prejudiciului moral.

Se menține hotărârea din 07 octombrie 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău.

Se încasează de la Serviciul Vamal al RM în beneficiul lui Neaga Vitalie

cheltuielile de asistență juridică acordată în recurs în sumă de 2000 (două mii) lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Mariana Pitic

Sveatoslav Moldovan

Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

8