2ra-922/17 — încasarea datoriei și dobânzii de întârziere

Prima instanță, Judecătoria Bălți: N. Ocerednîi dosarul nr. 2ra-922/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Bălți:

T. Duca, S. Procopciuc, E. Grumeza

Î N C H E I E R E

26 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Goreacioc Boris,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Goreacioc Boris împotriva

lui Ivanovici Ruslan cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Goreacioc Boris, casată integral hotărârea Judecătoriei

Bălți din 09 martie 2015 și pronunțată o hotărâre nouă de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă

La 07 august 2013, Goreacioc Boris a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ivanovici Ruslan cu privire la încasarea sumei și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 03 august 2010, în calitate de

cumpărător, a transmis lui Ivanovici Ruslan cu titlu de gaj suma de 10 000 euro,

echivalentul a 160 205 lei pentru cumpărarea autocamionului de model „DAF XF 95”,

anul fabricării 2001, nr. de înmatriculare BL IR 177 și a remorcii „ZREMB RC 130”,

anul fabricării 2001, nr. de înmatriculare BL IR 177, în acest sens fiind întocmită o

recipisă.

Susține Goreacioc Boris că prețul real al autovehiculului cu remorcă este de 45

000 lei, fapt confirmat prin facturile nr. 306389 și nr. 306390 din 08 iunie 2011,

eliberate de agentul economic SRL „Autoaura”.

Declară reclamantul că de mai multe ori s-a adresat către pârât cu solicitarea de a-

i fi restituit surplusul sumei plătite, însă acesta nu a răspuns, din care considerente

solicită încasarea din contul lui Ivanovici Ruslan sumei achitate în plus de 115 205 lei,

precum și cheltuielilor de judecată ce includ taxa de stat – 3456,15 lei, cheltuieli de

asistență juridică - 3000 lei și cheltuieli pentru transport – 1916 lei.

1

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 09 martie 2015, acțiunea a fost respinsă. S-a

încasat din contul lui Goreacioc Boris în beneficiul lui Ivanovici Ruslan suma de 3500

lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Instanța de fond a conchis că sunt neîntemeiate afirmațiile reclamantului precum

că suma de 10 000 euro a fost transmisă cu titlu de gaj, or, la materialele cauzei a fost

prezentat originalul tranzacției încheiate între părți la 03 august 2010 cu privire la

cumpărarea unui automobil camion, conform căreia Ivanovici Ruslan, în calitate de

vânzător și Goreacioc Boris, în calitate de cumpărător, au convenit înstrăinarea

mijlocului de transport la prețul de 16 988 euro. De asemenea, părțile au stabilit că la

momentul încheierii tranzacției cumpărătorul transmite vânzătorului suma de 10 000

euro, iar restul sumei se obligă să-l achite la 15 martie 2011. Prin urmare, recipisa din 03

august 2010 confirmă transmiterea primei tranșe de către Goreacioc Boris vânzătorului,

iar argumentul precum că prețul automobilului este de 45 000 lei nu corespunde realității

și este combătut de probele anexate la dosar.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 12 noiembrie 2015, a fost admis apelul

declarat de către Goreacioc Boris și casată hotărârea Judecătoriei Bălți din 09 martie

2015, fiind pronunțată o hotărâre nouă de respingere a acțiunii. Totodată, s-a încasat din

contul lui Goreacioc Boris în beneficiul lui Ivanovici Ruslan suma de 6500 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 27 aprilie 2016, a fost admis recursul

declarat de către Goreacioc Boris, casată decizia Curții de Apel Bălți din 12 noiembrie

2015 și restituită pricina spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Pe parcursul examinării pricinii în ordine de apel, în temeiul art. 372 alin. (3)

CPC, Goreacioc Boris a depus cerere de concretizare a acțiunii, solicitând încasarea din

contul lui Ivanovici Ruslan a datoriei în mărime de 7000 euro (echivalentul sumei de

115205 lei la data depunerii acțiunii), dobânzii de întârziere pentru perioada 02 august

2013 – 15 iulie 2016 în mărime de 50775,42 lei și cheltuielilor de judecată în sumă de

9895,41 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2016, a fost admis apelul

declarat de către Goreacioc Boris, casată hotărârea Judecătoriei Bălți din 09 martie 2015

și pronunțată o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

Instanța de apel a constatat că concluzia Judecătoriei Bălți de respingere a acțiunii

este una corectă, însă pricina a fost examinată superficial, hotărârea din 09 martie 2015

fiind nemotivată. Curtea de Apel Bălți a conchis că circumstanțele pricinii, apreciate în

cumulul lor, confirmă incontestabil că prețul real negociat de către părți la vânzarea-

cumpărarea bunului constituie 16998 euro, din care Goreacioc Boris a achitat prima

tranșă de 10000 euro și prin urmare, nu este necesară restituirea vreunei diferențe de

preț.

La 28 februarie 2017, Goreacioc Boris a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel și recursuri suplimentare la 23 mai 2017 și 25 mai 2017, solicitând

admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2016 și

hotărârii Judecătoriei Bălți din 09 martie 2015, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

În susținerea recursului, Goreacioc Boris a invocat interpretarea în mod eronat a

legii de către instanța de apel, precum și încălcarea și aplicarea eronată a normelor de

drept material.

2

Indică recurentul că Ivanovici Ruslan a participat la perfectarea documentelor

pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport, prezentând

personal toate actele necesare, inclusiv și facturile emise de SRL „Autoaura”, fapt ce

confirmă că intimatul-pârât conștient a întrăinat bunurile mobile la prețul de 45 000 lei.

Consideră Goreacioc Boris că instanța de apel neîntemeiat nu a reținut ca probă

facturile invoice întru demonstrarea valorii autocamionului, deoarece acestea reprezintă

documente oficiale și justificative a vânzării bunului, în baza cărora se întocmește

instrumentul de decontare a produselor și mărfurilor livrate, fiind înregistrate în

contabilitate. Prin urmare, facturile nr. 306389 și nr. 306390 din 08 iunie 2011, eliberate

de agentul economic SRL „Autoaura”, sunt pertinente și concludente în speță, din care

considerent Ivanovici Ruslan urmează a-i restitui suma plătită în plus, și anume 7000

euro, care a fost achitată cu titlu de gaj.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie

2016 a fost expediată în adresa reprezentantului recurentului, avocatul Mîrzac Dumitru,

la data de 27 decembrie 2016 și a fost recepționată la 30 decembrie 2016 (f.d. 121,

volumul II), iar în adresa lui Goreacioc Boris a fost expediată copia deciziei tradusă în

limba rusă la 29 decembrie 2016, prin intermediul poștei electronice (f.d. 119, volumul

II).

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Goreacioc Boris la 28

februarie 2017, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 10 aprilie 2017, în adresa intimatului Ivanovici Ruslan a fost expediată copia

recursului declarat de către Goreacioc Boris, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

La 28 aprilie 2017, Ivanovici Ruslan a depus referință, solicitând declararea

recursului ca inadmisibil, deoarece nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile și

obiecțiile expuse în referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către

Goreacioc Boris este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

3

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Goreacioc Boris nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului, argumentul invocat de către

Goreacioc Boris precum că prin participarea intimatului Ivanovici Ruslan la perfectarea

documentelor pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport,

se confirmă faptul că ultimul conștient a întrăinat bunurile mobile la prețul de 45 000 lei,

deoarece prețul dat a fost indicat în mărime vădit micșorată în facturile invoice doar

pentru neachitarea taxelor aferente pentru înregistrare.

Însă, în realitate, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 03 august

2010 a autocamionului de model „DAF XF 95”, anul fabricării 2001, nr. de

înmatriculare BL IR 177 și remorcii „ZREMB RC 130”, anul fabricării 2001, nr. de

înmatriculare BL IR 177, prețul a fost convenit de către părți în cuantum de 16 988 euro.

Conform contractului, cumpărătorul achită prima rată în sumă de 10 000 euro,

obligându-se să achite restul sumei până la 15 martie 2011 și prin urmare, recipisa din 03

august 2010 confirmă transmiterea primei tranșe de către Goreacioc Boris vânzătorului

și nu transmiterea sumei date cu titlu de gaj, iar argumentul precum că prețul

automobilului este de 45 000 lei nu corespunde realității și este combătut de probele

anexate la dosar.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în fapt a

acesteia.

4

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanța de apel s-

a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Goreacioc Boris ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Goreacioc Boris se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

5