2ri-167/17 — intentarea procesului de insolvabilitate

2ri-167/17 — intentarea procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

2ri-167/17

prima instanță: (Curtea de Apel Chișinău) M. Moraru

D E C I Z I E

24 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Galina Stratulat

judecători Iuliana Oprea, Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță, Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de Întreprinderea Individuală ”Rovenco Iulia”,

în pricina civilă intentată la cererea introductivă a creditorului Inspectoratul Fiscal

de Stat pe raionul Ștefan Vodă privind intentarea procesului de insolvabilitate față

de debitorul Întreprinderea Individuală ”Rovenco Iulia”,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2016, prin care s-a

constatat insolvența debitorului Întreprinderea Individuală ”Rovenco Iulia” și s-a

inițiat procedura simplificată a falimentului,

c o n s t a t ă:

La 04 mai 2016 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ștefan Vodă s-a

adresat în instanța de insolvabilitate cu cerere introductivă privind intentarea

procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea Individuală ”Rovenco Iulia”.

În motivarea cererii introductive Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ștefan

Vodă a invocat incapacitatea de plată a debitorului.

Susține că debitorul are restanțe la bugetul public național în sumă de

44393,85 lei, datorie în mărime de 500 lei pentru amenajarea teritoriului,

majorarea de întîrziere pentru taxa pentru amenajarea teritoriului în mărime de

177,44 lei, contribuții individuale de asigurări sociale de stat obligatorii virate de

angajatori pentru persoane asigurate în mărime de 21825,23 lei și majorarea de

întîrziere calculată pentru neachitarea în termen a contribuțiilor individuale de

asigurări sociale de stat obligatorii virate de angajatori pentru persoanele asigurate

în mărime de 21891,18 lei.

Menționează că, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ștefan Vodă a aplicat

toate modalitățile și măsurile de executare silită conform Codului fiscal.

Indică că din motivul neachitării de către Întreprinderea Individuală ”Rovenco

Iulia” a datoriei acumulate în conformitate cu prevederile art.16 Legea

insolvabilității a notificat debitorul că, în cazul neachitării datoriei creditorul va

solicita intentarea procesului de insolvabilitate.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2016 a fost admisă spre

examinare cererea introductivă depusă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul

1

Ștefan Vodă privind intentarea procesului de insolvabilitate față de Întreprinderea

Individuală ”Rovenco Iulia”, iar în vederea asigurării prompte a pricinii și pentru a

preveni modificarea stării în care se aflau bunurile debitorului în perioada de până

la intentarea procedurii de insolvabilitate.

S-a instituit perioada de observație, s-au aplicat măsuri de asigurare în

conformitate cu prevederile Legii insolvabilității nr.149 din 29 iunie 2012 și s-a

desemnat în calitate de administrator provizoriu Guțu Sergiu, deținătorul

autorizației de administrator nr.110 din 14 ianuarie 2015.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2016 s-a admis cererea

introductivă depusă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ștefan Vodă.

S-a intentat procedura de faliment simplificat față de debitorul Întreprinderea

Individuală ”Rovenco Iulia”.

S-a investit în calitate de lichidator al Întreprinderii Individuale ”Rovenco

Iulia”, Guțu Sergiu, deținătorul autorizației de administrator nr.110 din 14 ianuarie

2015.

S-a înlăturat administrația Întreprinderii Individuale ”Rovenco Iulia”, de la

gestionarea patrimoniului debitorului și s-a obligat debitorul Întreprinderea

Individuală ”Rovenco Iulia”, să transmită lichidatorului în cel mult cinci zile

lucrătoare gestiunea patrimoniului împreună cu documentele de constituire a

întreprinderii, cu certificatul înregistrării de stat al întreprinderii, cu registrele

întreprinderii, cu avizele, actele auditorului și ale organelor administrării fiscale,

ștampila și documentele contabile ale debitorului.

S-a obligat lichidatorul Guțu Sergiu să notifice creditorii Întreprinderii

Individuale ”Rovenco Iulia”, despre înregistrarea cererilor de validare a creanțelor

în vederea întocmirii tabelului definitiv al creanțelor în termen de 45 zile de la data

intrării debitorului Întreprinderea Individuală ”Rovenco Iulia”, în procedură

simplificată a falimentului.

- Să facă un apel special în adresa creditorilor garantați cu propunerea de

a preciza bunurile asupra cărora dețin un drept preferențial.

- Să verifice, să întocmească și să prezinte instanței de insolvabilitate, nu

mai târziu de 08 iulie 2016, tabelul definitiv al creanțelor.

S-a stabilit ședința de validare a creanțelor pentru 11 iulie 2016, ora 1430 în

incinta Curții de Apel Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, 73, etajul 2, sala 2.

La 13 februarie 2017, Întreprinderea Individuală ”Rovenco Iulia” a declarat

recurs împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2016, solicitând

admiterea recursului, repunerea în termenul de declarare a recursului, casarea

hotărârii recurate și emiterea unei noi decizii de respingere a cererii privind

constatarea insolvenței Întreprinderii Individuale ”Rovenco Iulia”,

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea recurată,

considerând-o ilegală și neîntemeiată, instanța de judecată nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată.

Susține că, prin emiterea hotărârii instanței de insolvabilitate, Întreprinderii

Individuale ”Rovenco Iulia”, i a fost încălcat dreptul fundamental la un proces

echitabil prevăzut de art. 6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Menționează recurentul că instanța de insolvabilitate nu a înștiințat

Întreprinderea Individuală ”Rovenco Iulia” în modul stabilit de lege despre

2

depunerea și examinarea cererii introductive depusă de Inspectoratul Fiscal de Stat

pe raionul Ștefan Vodă. Întreprinderea Individuală ”Rovenco Iulia”, nu a primit

nici o citație din partea instanței.

Pe fond recurentul consideră că cererea înaintată de Inspectoratul Fiscal de

Stat este neargumentată, incertă și inexigibilă, iar Inspectoratul Fiscal de Stat urma

să înainteze o acțiune în instanța de drept comun și nici de cum să se adreseze în

instanța de insolvabilitate.

Invocă că deoarece examinarea cauzei a avut loc în lipsa debitorului, aceasta

nu a avut posibilitatea de a prezenta probe în vederea susținerii poziției sale, iar

datoriile pretinse nu sunt certe, lichidatorul nu a verificat temeinicia pretinselor

datorii și a activat în dezavantajul întreprinderii.

Relatează că bunurile deținute în proprietate de debitor, ar putea acoperi

eventualele datorii, fără a fi necesară intentarea procedurii de insolvabilitate.

Creditorul a încălcat prevederile art.19 alin.1) din Legea Insolvabilității și nu

l-a notificat în prealabil. Susține fondatorul întreprinderii că nu a primit nici o

notificare privind intenția Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Ștefan Vodă de a

înainta cerere introductivă privind declararea insolvabilității și intentării procedurii

de insolvabilitate față de Întreprinderea Individuală „Rovenco Iulia”.

În opinia recurentului instanța de insolvabilitate eronat a ajuns la concluzia că

debitorul este în incapacitate de plată.

Indică recurentul că, despre emiterea hotărârii instanței de insolvabilitate a

aflat la 07 februarie 2017, iar termenul de declarare a recursului urmează a fi

calculat din această dată.

În conformitate cu art.444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora.

Examinând argumentele recursului în raport cu materialele pricinii, Colegiul

consideră că recursul necesită să fie respins ca fiind depus cu omiterea termenului

stabilit de lege din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate

cu recurs.

Art.8 alin.(1) al Legii insolvabilității, nr.149 din 29 iunie 2012, statuează că,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen

de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres

de prezenta lege.

Din materialele pricinii se reține că, instanța de insolvabilitate prin hotărîrea

din 06 iunie 2016, a constatat insolvabilitatea Întreprinderii Individuale „Rovenco

Iulia” și a inițiat procedura simplificată a falimentului, nefiind de acord cu soluția

la 13 februarie 2017 Întreprinderea Individuală „Rovenco Iulia” a contestat cu

recurs hotărârea.

Colegiul analizând situația de fapt în raport cu probele anexate la dosar,

consideră oportun de a reitera prevederile art.8 al Legii insolvabilității nr.149 din

29 iunie 2012, potrivit cărora, hotărîrile și încheierile instanței de insolvabilitate

3

pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și

numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Conform art.7 alin.(1) dispozitivul hotărîrilor și al încheierilor instanței de

insolvabilitate urmează să fie publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova

în cazurile expres prevăzute de prezenta lege. Cheltuielile de publicare se raportă la

cheltuielile de judecată

În contextul dat, instanța de recurs menționează că dispozitivul hotărîrii

instanței de insolvabilitate din 06 iunie 2016 a fost publicat în Monitorul Oficial,

la 17 iunie 2016 (f.d.136), conform prevederile art.7 alin.(1) al Legii

Insolvabilității.

Așadar, argumentul recurentului precum că nu este abonat la această revistă și

nu a avut cum să cunoască despre publicarea hotărârii, instanța îl respinge ca

neîntemeiat deoarece normele legale prevăd imperativ că hotărârea poate fi

contestată în termen de 15 zile din data pronunțării și nu din data cînd recurentul a

luat cunoștință cu actul judecătoresc.

Recurentul prin lege a fost obligat să respecte termenul legal de contestare a

hotărîrii.

Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a

unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanța de judecată, dacă

prezintă probele care dovedesc imposibilitatea depunerii apelului conform art. 116

alin.(1), (3) Codul de procedură civilă.

Colegiul reține că termenul de atac al hotărârii contestate începe să curgă din

data publicării hotărârii în Monitorul Oficial și se sfârșește la 04 iulie 2016

aceasta fiind ultima zi în care recurentul avea posibilitatea declarării recursului.

Însă recurentul depune recurs numai la 13 februarie 2017, cu încălcarea

termenului legal de contestare a hotărârii.

Colegiul reiterează că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate

avea loc decît într-un anumit cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor

exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după expirarea cărora

valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Mai mult decît atît, Colegiul menționează că părțile antrenate într-un proces,

trebuie să se comporte cu bună credință față de drepturile procedurale conferite de

legislator.

Astfel, referitor la alegațiile recurentului precum că nu a fost înștiințat despre

faptul pornirii procedurii de insolvabilitate, nu pot fi reținute ca întemeiate din

următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art.67 alin.(1) și (3) Codul civil, persoana juridică are

un sediu, indicat în actele de constituire. Adresa poștală a persoanei juridice este

cea de la sediu. Persoana juridică poate avea și alte adrese pentru corespondență.

La caz, persona juridică Întreprinderea Individuală „Rovenco Iulia” își are

sediul pe adresa, r-nul Ștefan Vodă, localitatea Slobozia str. Marx Karl.

Din materialele dosarului, Colegiul reține, că atât instanța de insolvabilitate

cît creditorul Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Ștefan Vodă și lichidatorul

întreprinderii au expediat debitorului toate înștiințările la adresa care persoana

juridică a indicat-o în actele de constituire.

De asemenea, potrivit art. 100 alin.1) Codul de procedură civilă cererea de

chemare în judecată și actele de procedură se comunică participanților la proces și

4

persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite,

prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului

executorului judecătoresc sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea

textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și prin delegație

judiciară.

Astfel, cu certitudine se denotă faptul că instanța de insolvabilitate a

respectat prevederile legale și a expediat prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu

aviz de primire și a comunicat debitorului toate actele de procedură, inclusiv și

hotărârea din 06 iunie 2016, așadar lipsa de diligență a acesteia nu justifică

repunerea în termenul de recurs.

Drept urmare, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri

definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul securității juridice, garantat

de articolul 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale și ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

Dreptul de acces la o instanță poate fi astfel supus, în anumite circumstanțe,

unor restricții legitime, cum ar fi termenele legale pentru prescripție (Stubbings și

alții împotriva Regatului Unit, pct. 51 -52).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat

că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea

drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauzele Van Harn vs. Germania, nr.

7557/03 din 11 septembrie 2007).

Prin hotărîrea din 03 aprilie 2008 în cauza Ponomaryov contra Ucrainei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că instanțele urmează să decidă

asupra repunerii în termenul de introducere a căii de atac, însă ele nu se bucură de

o marjă de apreciere nelimitată. A statuat că dacă termenul pentru introducerea

unei căi ordinare de atac este reînnoit după un interval considerabil și pentru

motive care nu par să fie foarte convingătoare, o asemenea decizie ar putea

înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne sa decidă asupra

repunerii în termenul de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de

o marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru

care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre

exemplu, necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile competente

ale statului. Chiar și atunci, totuși, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi

nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de

stadiul procesului de care ele au cunoștință.

Astfel, instanța de recurs conchide că recursul declarat de Întreprinderea

Individuală „Rovenco Iulia” la 13 februarie 2017, este depus în afara termenului

legal.

Recurentul Întreprinderea Individuale „Rovenco Iulia” a solicitat repunerea în

termenul de atac indicînd ca temei faptul că a făcut cunoștință tardiv cu hotărîrea

contestată.

Potrivit art.30 alin.(1) al Legii insolvabilității măsurile de pregătire

preliminară a examinării cauzei privind insolvabilitatea debitorului le ia instanța de

insolvabilitate în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele

ale prezentei legi.

5

Respectiv, conform prevederilor art.116 Codul de procedură civilă

repunerea în termen este posibilă în caz dacă se depune cerere de către persoana,

care a omis acest termen din motive întemeiate cu anexarea probelor, ce

argumentează această cerere.

În speță, recurentul nu a prezentat careva probe în vederea motivării omiterii

termenului, or, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) Codul de procedură

civilă fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept

temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Colegiul menționează că argumentul invocat de recurent nu poate servi drept

temei pentru repunerea în termen a recursului.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge cererea recurentului Întreprinderea Individuală „Rovenco Iulia”

de a repune în termen cererea de recurs, ca fiind neîntemeiată.

Se respinge recursul declarat de Întreprinderea Individuală „Rovenco Iulia”

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2016, prin care s-a

constatat insolvența debitorului Întreprinderea Individuală „Rovenco Iulia” fiind

inițiată procedura simplificată a falimentului, ca fiind depus tardiv.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, Galina Stratulat

judecători Iuliana Oprea

Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

Dumitru Mardari

6