3ra-573/17 — privind contestarea actelor administrative

3ra-573/17 — privind contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra – 573/17

prima instanță: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău

Judecător: Gh. Mîțu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

Î N C H E I E R E

17 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ciobanu Constantin,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ciobanu

Constantin împotriva Întreprinderii cu Capital Srăin „Gas Natural Fenosa Furnizare

Energie” Societate cu Răspundere Limitată privind contestarea actelor

administrative,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 7 februarie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de Ciobanu Constantin, fiind menținută hotărârea

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 13 iulie 2016,

c o n s t a t ă :

La 11 iunie 2014, Ciobanu Constantin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” S.A. privind

contestarea actelor administrative.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 6 octombrie 2014, a fost admis

recursul declarat de Ciobanu Constantin, fiind casată încheierea Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău din 13 iunie 2014 de restituire a cererii de chemare în

judecată, cu trimiterea pricinii spre rejudecare în fond. (f. d. 27 – 30)

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 1 martie 2014, Î.C.S „Red

Union Fenosa” S.A. a întocmit actul nr. A 21923 de depistare a încălcării clauzelor

contractuale, precum și actul de control al echipamentului de măsurare. Astfel, la 10

martie 2014, i-au fost expediate actele menționate, dar și factura pentru energia

Pagină 1 din 8

electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale. Nefiind de acord cu acestea, a

depus în adresa pârâtului o contestație, care a fost respinsă.

În aceeași ordine de idei, reclamantul a precizat că, la 26 mai 2014, a fost

debranșat de la sursa de curent.

Pe fondul cauzei, Ciobanu Constantin a precizat că a fost lipsit de dreptul să

fie prezent la citirea, controlul, verificarea și efectuarea constatării tehnico –

științifică a echipamentului de măsurare, prevăzut la art. 48 lit. g) din Hotărârea nr.

393 din 15 decembrie 2010 cu privire la aprobarea Regulamentului pentru

furnizarea energiei electrice. Susține că pârâtul nu i-a demonstrat conectarea

neautorizată la care se face referire în actele contestate.

Totodată, reclamantul a subliniat că actul nr. A 21923 de depistare a încălcării

clauzelor contractuale și actul de control al echipamentului de măsurare i-au fost

expediate la 10 martie 2014, fiind încălcat în așa mod dispozițiile pct. 164 al

Regulamentului sus citat, care prevede termenul de cel mult 3 zile.

Solicită Ciobanu Constantin, anularea actului nr. A21923 de depistare a

încălcării clauzelor contractuale, actului de control al echipamentului de măsurare

din 1 martie 2014, precum și a facturii pentru energia electrică în cazul încălcării

clauzelor contractuale cu simbol variabil 2141565141.

La fel, a cerut obligarea Î.C.S „Red Union Fenosa” S.A. de a fi conecta la

sursa de curent. (f. d. 15)

La 6 februarie 2015, instanța de fond a obligat Î.C.S „Red Union Fenosa”

S.A. de a reconecta pe Ciobanu Constantin la instalația de utilizare a energiei

electrice la locul de consum din mun. Chișinău, bd. D. Cantemir, 1, ap. 39 până la

examinarea cauzei în instanța de judecată, cu condiția achitării de către reclamant a

taxei de reconectare (f. d. 53). Actul de dispoziție al Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău a fost menținut prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2015 (f.

d. 79 – 80).

Prin încheierea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 6 februarie 2015, a

fost dispusă înlocuirea în proces a Î.C.S. „Red Union Fenosa” S.A. cu succesorul

acestuia în drepturi Întreprinderea cu Capital Srăin „Gas Natural Fenosa Furnizare

Energie” Societate cu Răspundere Limitată. (f. d. 59)

La 23 noiembrie 2015, Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții

de Apel Chișinău a admis recursul declarat de Ciobanu Constantin și a casat integral

încheierea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 29 iunie 2014 de scoatere de pe

rol a acțiunii, cu restituirea pricinii în aceeași instanță spre rejudecare în fond. (f. d.

104 – 106)

Î.C.S. „GNF Furnizare Energie” S.R.L. a depus referință în întâmpinarea

cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată. (f. d. 61

– 63)

Pagină 2 din 8

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 13 iulie 2016, a fost

respinsă integral acțiunea, ca fiind nefondată. (f. d. 153, 156 – 157)

În urma depunerii apelului de către Ciobanu Constantin, intimatul Î.C.S.

„GNF Furnizare Energie” S.R.L. a formulat referință, prin care a considerat că

pretențiile apelantului sunt neîntemeiate. (f. d. 181 - 182)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 7 februarie 2017, a fost respins apelul

declarat de Ciobanu Constantin, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Râșcani,

mun. Chișinău 13 iulie 2016. (f. d. 197 – 205)

La adoptarea soluției, instanța de apel a reținut că acțiunile întreprinse de

Î.C.S. „GNF Furnizare Energie” S.R.L. au fost înregistrate video la momentul

controlului, iar CD – ul a fost anexat la fila dosarului cu nr. 119. (f. d. 202)

În cele de urmă, Colegiul civil a conchis că nu a stabilit ilegalități la adoptarea

actului nr. A21923 de depistare a încălcării clauzelor contractuale, actului de control

al echipamentului de măsurare din 1 martie 2014, precum și a facturii pentru energia

electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale cu simbol variabil 2141565141.

(f. d. 203)

Totodată, instanța de apel a respins argumentul apelantului cu privire la faptul

că nu a fost înștiințat în prima instanță pentru ședința de judecată din 13 iulie 2016,

întrucât, potrivit materialelor pricinii, ultimul a fost înștiințat pentru ședințele de

judecată din 6 februarie 2015, orele 11:20; 16 mai 2016, orele 13:50, ce se confirmă

prin avizul de recepție (f. d. 48) și recipisa privind înștiințarea despre amânarea

cauzei (f. d. 118). Mai mult ca atât, Ciobanu Constantin a luat cunoștință cu

materialele cauzei la 4 iulie 2016 (f. d. 146). (f. d. 203)

În continuare, instanța ierarhic inferioară a decis că instanța de fond a respins

întemeiat și just propunerile de recuzare a judecătorului Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău, Gheorghe Mîțu. (f. d. 204 – 205)

Instanța de apel, per ansamblu, s-a călăuzit la soluționarea litigiului pe fond

de art. 14 alin. (1), (7), (8) al Legii privind energetica și punctele 49 lit. a), 93 alin.

(2), 155, 161, 165, 172, 1732 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea

energiei electrice, aprobat prin Hotărârea ANRE nr. 393 din 15 decembrie 2010.

Cu privire la argumentele apelantului referitoare la încălcarea normelor de

drept procedurale, instanța de apel și-a întemeiat poziția pe art. 50, 102 alin. (41) și

206 din Codul de procedură civilă.

La 24 februarie 2017, Curtea de Apel Chișinău le-a expediat participanților la

proces copia deciziei integrale din 7 februarie 2017. (f. d. 206)

La 27 martie 2017, Ciobanu Constantin a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 7 februarie 2017, solicitând casarea acesteia și hotărârea

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 13 iulie 2016, cu trimiterea spre rejudecare

în prima instanță în alt complet.

Pagină 3 din 8

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurentul a afirmat că instanța de

apel a stabilit incorect că a fost citat legal de Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău

pentru ședința de judecată din 13 iulie 2016, deoarece, după casarea încheierii

primei instanțe de scoatere de pe rol a acțiunii și repartizării dosarului, nu a mai fost

înștiințat în corespundere cu art. 105 alin. (1) din Codul de procedură civilă. La fel,

a adus la cunoștință că instanța de apel nu a examinat faptul că prima instanța nu s-a

pronunțat asupra punctului 5 din cererea de chemare în judecată.

Un alt punct de vedere al recurentului se referă la faptul că procesele –

verbale ale ședințelor de judecată, anexate la filele dosarului cu nr. 123, 124, 130,

143, 151, 152, nu corespund prevederilor art. 124 alin. (2) lit. a) din Codul de

procedură civilă, lipsind, totodată, ora deschiderii ședinței de judecată și fiind

întocmite cu încălcarea art. 275 alin. (4) din Codul de procedură civilă.

În drept, cererea de recurs este întemeiată pe prevederile art. 432 alin. (2) lit.

c) și alin. (3) lit. e), și art. 445 alin. (1) lit. c1 din Codul de procedură civilă.

La 13 aprilie 2017, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs Întreprinderii cu

Capital Srăin „Gas Natural Fenosa Furnizare Energie” Societate cu Răspundere

Limitată, informând-o că referința se depune în termen de o lună de la data primirii

scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată în termenul

stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. (f. d. 214)

La 4 mai 2017, intimatul a depus o referință în întâmpinarea recursului,

solicitând respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.

Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de Ciobanu Constantin,

prin intermediul avocatului Popa Grigore, este inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Materialele cauzei dovedesc faptul că recursul nu a fost examinat anterior,

fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere dispozițiile de drept enunțate, instanța de recurs consideră că

recursul declarat de Ciobanu Constantin la 27 martie 2017 este depus în termen,

deoarece, la materialele dosarului, nu există dovada recepționării de către recurent a

copiei deciziei integrale a Curții de Apel Chișinău din 7 februarie 2017.

Pagină 4 din 8

Luând în considerație circumstanțele prezentate, instanța observă că cererea

de recurs nu a întrunit temeiurile de inadmisibilitate prevăzute de art. 433 alin. b),

c), d) din Codul de procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând

încadrarea în dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a

temeiurilor invocate în recurs, precum și având în vedere poziția formulată în

referință, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a)

CPC, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. Temeiurile declarării recursului sunt enumerate

exhaustiv în alineatele (2), (3) și (4) ale acestui articol.

Rațiunea acestor dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia

judecarea recursului exercitat conform Secțiunii II-a, Capitolul XXXVIII din Codul

de procedură civilă, are un caracter devolutiv și privește doar problemele de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt. În aceste condiții, trebuie observat caracterul extraordinar al aceste căi de atac,

la care se poate recurge doar în cazurile excepționale enunțate de dispozițiile art.

432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Din acest punct de vedere, Colegiul își propune să verifice esența și temeiurile

recursului, precum și argumentele privind caracterul nelegal al deciziei atacate, în

limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Instanța subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie

2009, para. 24; Akaki Tchaghiashvili v. Georgia, 2 septembrie 2014, para. 34).

În plus, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are obligația să se

asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil garantate de art.

6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță, de dreptul de a fi audiat. (a se

vedea, de exemplu, Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, para. 39 – 40;

Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, para. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, întrucât însăși natura sa

solicită o reglementare specială din partea statului, care beneficiază de o anumită

marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri introduse

Pagină 5 din 8

pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o

cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1 septembrie

2016, para. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, para. 64).

În același timp, în jurisprudența sa constantă, Curtea Europeană a precizat că

interpretarea normelor de procedură reprezintă o chestiune de drept intern și ține, în

principiu, de competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (a se vedea, de exemplu, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), ibidem,

para. 25; Vučković și alții v. Serbia (excepții preliminare), 25 martie 2014, para. 80;

Miessen v. Belgia, ibidem, para. 70).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În același context, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură civilă

prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de

drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4) stabilește că

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar fi putut

conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară sau

în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă urmăresc protejarea

interesului părții, precum și competența asigurării interpretării unitare a legii de

către Curtea Supremă de Justiție. Aceste limitări urmăresc un scop legitim,

îndeplinind cerințele securității juridice și a bunei-administrări a justiției (a se vedea,

mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v. Armenia, 19 ianuarie 2010, para. 22; Erfar

– Avef, ibidem, para. 41, Marc Brauer, ibidem, para. 35; Miessen, ibidem, para. 67;

Trevisanato v. Italia, 16 decembrie 2016, para. 36 - 37).

În speță, instanța constată că cererea de recurs declarată de către Ciobanu

Constantin este formulată în baza art. 432 alin. (2) lit. c) și alin. (3) lit. e) din Codul

de procedură civilă, așa cum prevede art. 437 alin. (1), lit. f) din Codul de procedură

civilă.

Completul judiciar notează că-i revine obligația de a verifica dacă

argumentele recurentului întrunesc condițiile necesare pentru a declara admisibil

cererea acestuia, inclusiv dacă normele de drept invocate în favoarea punctului său

de vedere sunt incidente la soluționarea fondului cauzei. Cu toate acestea, trebuie

subliniat că din succesiunea actelor dosarului reiese că recurentul a reluat criticile

Pagină 6 din 8

formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel deja s-a

pronunțat. (a se vedea f. d. 202 – 205)

De fapt, instanța de recurs reține că Ciobanu Constantin nu a dat detalii cu

privire încălcările comise de instanța de apel pe care le-ar fi considerat esențiale,

care ar putea obliga instanța să primească cererea acestuia spre examinarea în fond

și, eventual, să caseze hotărârile judecătorești a ambelor instanțe. În realitate,

recurentul a beneficiat de o procedură contradictorie, având posibilitatea legală de a

participa efectiv la examinarea pe fond a cauzei, atâta vreme cât în ordine de apel, în

temeiul art. 383 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de apel verifică

probele din dosar și cele prezentate suplimentar de aceștia, iar procedura de

administrare a probelor în instanță de apel este similară celei din primă instanță.

În partea ce ține de incorectitudinea întocmirii proceselor – verbale ale

ședinței, instanța constată că Ciobanu Constantin nu a depus observații asupra

acestuia în corespundere cu art. 275 alin. (6) din Codul de procedură civilă.

Instanța de recurs notează că argumentul recurentului cu privire la faptul ca

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra punctului 5 din cererea de chemare în

judecată, nu a fost dezvoltat pe deplin, nefiind, în consecință, îndeplinită cerința

obligatorie din art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În baza celor prezentate, Colegiul constată că încălcările invocate, exprimate

sub forma unor enunțuri generale, fără a fi aprofundate, nu permit încadrarea lor în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă.

Deci, în mod evident, lipsește o formulare suficientă și adecvată în ceea ce privește

chestiunea de drept pusă în discuție pentru a identifica esența și temeiul cererii de

recurs, impuse de art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de Convenție,

instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească poate varia în

funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v. Finlanda, 19

decembrie 1997, para. 55; Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, para. 71 – 74). De

fapt, în concepția instanței europene, art. 6 alin. (1) nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), ibidem, para. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, para.

23 – 24; Akaki Tchaghiashvili, ibidem, para. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie

2016, para. 45).

Mai mult, instanța observă că recurentul Ciobanu Constantin a formulat

respectiva cerere după ce a avut posibilitatea de a fi audiat de o instanță de fond și

de o instanță de apel, care au fost competente de a examina toate chestiunile de fapt

și de drept relevante litigiului (a se vedea, mutatis mutandis, Levages Prestations

Pagină 7 din 8

Services v. Franța, 23 octombrie 1996, para. 48; A. Menarini Diagnostics S.R.L. v.

Italia, 27 septembrie 2011, para. 59; Akaki Tchaghiashvili, ibidem, para. 34).

În sfârșit, în limitele impuse de art. 439 alin. (3) din Codul de procedură

civilă, instanța conchide că recursul dedus judecății nu s-a bazat exclusiv pe

chestiuni de drept, care ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicări eronate din partea

instanțelor judecătorești inferioare a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural. Din aceste raționamente, Colegiul constată existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, fiind respectat, în viziunea

instanței, raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul

urmărit.

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide în

mod unanim că recursul declarat de către Ciobanu Constantin nu ridică probleme de

drept și nu poate fi acceptat spre examinarea în fond, urmând a fi considerat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ciobanu Constantin.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

Pagină 8 din 8