3ra-294/17 — recunoasterea încălcării dreptului de acces la informatie, contestarea actului administrativ, obligarea prezentării informatiei

3ra-294/17 — recunoasterea încălcării dreptului de acces la informatie, contestarea actului administrativ, obligarea prezentării informatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: O. Cernei dosarul nr. 3ra-294/17

instanța de apel: A. Panov, Iu. Cimpoi, A. Minciuna

D E C I Z I E

17 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas

Dumitru Mardari, Mariana Pitic

examinând recursurile declarate de către Societatea cu răspundere limitată

„Gal Transervice”, Societatea cu răspundere limitată „Gal Spedition” și Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere

limitată „Ștribu-Tur” împotriva Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor, intervenienți accesorii Societatea cu răspundere limitată „Gal

Transervice” și Societatea cu răspundere limitată „Gal Spedition” cu privire la

recunoașterea încălcării dreptului de acces la informație, contestarea actului

administrativ și obligarea prezentării informației,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor, admis apelul declarat de către Societatea cu răspundere limitată

„Ștribu-Tur”, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 30

iunie 2016 și emisă o nouă hotărâre, iar în rest hotărârea a fost menținută,

c o n s t a t ă:

La data de 17 martie 2016, SRL „Ștribu-Tur” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor cu

privire la recunoașterea încălcării dreptului de acces la informație, contestarea

actului administrativ și obligarea prezentării informației.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 30 decembrie 2015,

a fost emis de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor ordinul

nr. 239 cu privire la modificarea programului de transport rutier internațional, prin

care, la cererea SRL „Gal Transervice” și în temeiul prevederilor art. art. 37 și 39

din Legea nr. 150 din 17 iulie 2014, prin care a fost aprobat Codul transporturilor

rutiere, a fost introdusă ruta internațională Chișinău 16:00 – Cluj-Napoca 15:00.

Menționează că, ordinul enunțat i-a fost eliberat la data de 26 ianuarie 2016

în baza cererii sale.

Susține că, ordinul pârâtului nr. 239 din 30 decembrie 2015 este unul formal

și a fost emis contrar prevederilor legale.

1

Afirmă că, nefiind de acord cu ordinul enunțat, și-a exprimat dezacordul prin

depunerea la data de 27 ianuarie 2016 a cererii prealabile cu privire la încălcarea

dreptului protejat și de acces la informație, solicitând anularea acestuia, cerere care

a fost respinsă ca neîntemeiată la data de 26 februarie 2016 prin răspunsul pârâtului

nr. 02/6-291 din motivul neprezentării argumentelor legale pentru anularea

ordinului, iar cerința privind prezentarea documentelor primare, care au stat la baza

emiterii ordinului, a fost lăsată fără examinare.

Relevă că, conform art. 37 alin. (9) din Codul transporturilor rutiere, la

modificarea programelor de transport se va ține cont de analiza fluxului de călători

și se va stabili impactul modificărilor propuse asupra rutelor deja existente, fapte

care au fost neîntemeiat ignorate.

Mai relevă că, conform art. 39 alin. (20) din Codul transporturilor rutiere,

pârâtul urma să aducă la cunoștința operatorilor de transport rutier, prin publicarea

oficială a informației despre necesitatea modificării programului de transport rutier

internațional pentru serviciul regulat internațional Chișinău 16:00– Cluj-Napoca

15:00, iar la parvenirea a mai multor solicitări pentru aceeași cursă, urmă să

atribuie cursa prin concurs, fapt care a fost neîntemeiat neglijat.

Invocă că, ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor

nr. 239 din 30 decembrie 2015 a fost emis cu încălcarea prevederilor art. art. 37 și

39 din Codul transporturilor rutiere, mai mult, acesta afectează imaginea organului

eminent și a rutelor deja existente, inclusiv și a rutei deținută de SRL „Știrbu-Tur”.

Consideră că, răspunsul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor nr. 02/6-291 din 26 februarie 2016 este neîntemeiat, formal,

neargumentat și vine în contradicție cu circumstanțele de fapt și drept, deoarece

acesta nu s-a expus asupra temeiurilor invocate în cererea prealabilă și nu a

solicitat prezentarea argumentelor suplimentare, îngrădind, astfel, accesul SRL

„Știrbu-Tur” la informația solicitată întru prezentarea noilor argumente în

susținerea cererii prealabile.

Solicită recunoașterea încălcării de către pârât a dreptului protejat și a

dreptului de acces la informație, anularea ordinului nr. 239 emis de către

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor la data de 30 decembrie

2015 cu privire la modificarea programului de transport rutier internațional și

obligarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor de a prezenta

spre informare și cunoștință documentele primare, care au stat la baza emiterii

ordinului nr. 239 din 30 decembrie 2015 și a răspunsului nr. 02/6-291 din 26

februarie 2016.

Prin încheierile protocolare ale Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 12

aprilie 2016 și 12 mai 2016 au fost atrași proces în calitate de intervenienți

accesorii SRL „Gal Transervice” și SRL „Gal Spedition”.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 30 iunie 2016 a fost

admisă parțial acțiunea și a fost constatat faptul încălcării de către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a dreptului SRL „Știrbu-Tur” de acces

la informație la cererea prealabilă din 27 ianuarie 2016. În rest acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de către Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, a

2

fost admis apelul declarat de către SRL „Ștribu-Tur”, casată hotărârea primei

instanțe și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost anulat ordinul Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 239 din 30 decembrie 2015 cu

privire la modificarea programului de transport rutier internațional și a fost obligat

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor să prezinte spre informare

și cunoștință documentele primare, care au stat la baza emiterii ordinului nr. 239

din 30 decembrie 2015. În rest hotărârea primei instanțe a fost menținută.

La data de 23 ianuarie 2017 și 13 martie 2017 SRL „Gal Transervice” și

SRL „Gal Spedition” au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului au indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată și ilegală, deoarece nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată

și a fost interpretată eronat legea.

Menționează că, instanța de apel, la examinarea cauzei, urma să verifice

existența unor drepturi sau prejudicii ale SRL „Știrbu-Tur” legate de cursa

Chișinău 16:00 – Cluj-Napoca 15:00 atribuită operatorilor de transport SRL „Gal

Transervice” și SRL „Gal-Spedition”, prin prisma prevederilor art. 5 alin. (1) CPC

și art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2002, or, SRL „Știrbu-Tur” nu a prezentat probe în acest sens.

Susțin că, SRL „Știrbu-Tur” nu are dreptul de a solicita retragerea de la

agenții economici a dreptului de deservire a liniilor de călători, deoarece nu este

investit cu dreptul de control și supraveghere privind exercitarea corectă a

obligațiilor de către alți agenți economici, or, conform Codului transporturilor

rutiere, acest drept îl deține Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor.

Afirmă că, instanța de apel urma să aplice în speță prevederile art. 26 alin.(1)

și (2) ale Legii contenciosului administrativ, precum și ale Acordul bilateral, care

reglementează domeniul transporturilor rutiere, semnat la București la data de 28

octombrie 1992, ale Protocolului Comisiei mixte moldo-române din domeniul

transportului rutier, care a fost convocat la Baia Mare, România, în perioada 10-11

mai 2011 și ale Legii nr. 595 din 24 septembrie 1999 cu privire la tratatele

internaționale ale Republicii Moldova.

Consideră că, instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 39

alin.(20) din Codul transporturilor rutiere, deoarece în cadrul dezbaterilor judiciare

a fost constatat faptul că, SRL „Știrbu-Tur” sau alte societăți, nici anterior emiterii

ordinului nr. 239 din 30 decembrie 2015, nici după emiterea lui, nu s-au adresat cu

o solicitare la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor în acest

sens, unica solicitare privind atribuirea serviciului regulat internațional Chișinău

16:00 – Cluj-Napoca 15:00 fiind de la operatorii de transport SRL „Gal

Transervice” și SRL „Gal Spedition”. Astfel, Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor legal a atribuit această cursă SRL „Gal Transervice”.

Invocă că, instanța de apel eronat a interpretat și prevederile Legii nr. 173

din 06 iulie 1994 cu privire la modul de publicare și intrare în vigoare a actelor

oficiale, care reglementează că, o autoritate publică centrală este obligată să

publice doar actele sale cu caracter normativ și nu cele cu caracter individual, or,

3

ordinul nr. 239 din 30 decembrie 2015, prin care a fost admis demersul companiei

privind deschiderea și atribuirea serviciului regulat internațional Chișinău 16:00 –

Cluj-Napoca 15:00 operatorilor de transport SRL „Gal Transervice” și SRL „Gal

Spedition”, este un act cu caracter individual.

Califică ca eronată concluzia instanței de apel precum că, prin ordinul nr.239

din 30 decembrie 2015 a fost încălcat SRL „Știrbu-Tur” dreptul protejat, dreptul de

acces la informație și de a participa la concurs întru deservirea cursei internaționale

enunțate, deoarece SRL „Ștribu-Tur” niciodată nu a depus cereri/demersuri cu

privire la deschiderea și atribuirea serviciului regulat internațional pe această cursă

și nu și-a manifestat voința în acest sens, condiție obligatorie conform art. 195 din

Codul civil.

La fel, ca eronată califică și concluzia instanței de apel precum că, până la

examinarea apelului, n-au fost prezentate actele, care au stat la baza emiterii

ordinului nr. 239 din 30 decembrie 2015 cu privire la modificarea programului de

transport rutier internațional, deoarece în cadrul examinării cauzei în prima

instanță, SRL „Știrbu-Tur” i-au fost transmise toate actele, fapt consemnat în

procesul-verbal al ședinței de judecată, precum și au fost anexate la materialele

cauzei.

Relevă că, conform practicii Curții Supreme de Justiție și statuărilor Curții

Europene pentru Drepturile Omului, o hotărâre judecătorească nu poate fi casată

doar din motive formale, or, în motivarea deciziei instanța de apel, prin prisma art.

386 alin. (l) lit. d) CPC, a invocat încălcarea de către prima instanță a normei de

drept material, fără a specifica (motiva) în care parte și care norme, or, probele

administrate constituie temeiul unor concluzii, iar instanța de apel a făcut concluzii

contrare.

Afirmă că, instanța de apel, în motivarea deciziei, a redat de fapt argumentul

expus de către intimat și nu a argumentat respingerea argumentelor enunțate și

administrate în prima instanță, ceea ce vine în contradicție cu practica Curții

Supreme de Justiție și art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Consideră că, intimata prin cererea de chemare în judecată are ca scop

înlăturarea ilegală și abuzivă a unui concurent economic și pretinde la dreptul său

la deservirea serviciului regulat internațional Chișinău 16:00 – Cluj-Napoca 15:00.

Mai invocă că, instanța de apel, la verificarea legalității și evaluarea

comportamentului administrativ al autorităților, urma să aibă în vedere principiul

menținerii unui just echilibru între cerințele interesului general al comunității și

imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

La data de 28 februarie 2017, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și casarea

parțială a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii sau casarea integrală a deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată și a fost

interpretată în mod eronat legea, precum și au fost apreciate arbitrar probele.

4

Menționează că, instanța de apel, la examinarea cauzei, nu a ținut cont de

acele circumstanțe și probe contradictorii prezentate de către recurrent și anexate la

materialele cauzei, care ar fi dus la respingerea apelului declarat de SRL „Știrbu-

Tur” ca neîntemeiat și ar fi admis apelul declarat de către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor.

Susține că, instanța de apel a încălcat modul de examinare a cauzelor de

către instanțele judecătorești, deoarece în decizia sa, nu a reflectat toate

răspunsurile la întrebările care sunt pertinente cauzei și care necesită un răspuns

special în hotărâre, cu atât mai mult că, la materialele cauzei erau anexate probele,

care confirmă netemeinicia acțiunii, soluționând greșit cauza.

Relevă că, instanța de apel, la adoptarea deciziei, nu a cercetat

multiaspectual, complet, nepărtinitor și nemijlocit toate probele din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, precum și nu s-a călăuzit de prevederile legii,

încălcând, astfel, prevederile art. art. 386 și 387 CPC.

Afirmă că, aceste abuzuri admise de instanța de apel reprezintă o abatere

gravă de la sarcinile procedurii civile (art. 4 CPC) și constituie în esență o încălcare

ce pune în pericol modul de examinare a pricinilor de către instanțele judecătorești,

deoarece conform pct. 10.3 al Hotăriri explicative a Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 2 din 07 iulie 2008 cu privire la aplicarea legislației procesuale civile la

întocmirea hotărîrii și încheierii judecătorești, instanțele judecătorești naționale

sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile, să furnizeze toate răspunsurile

la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului și necesită un răspuns

special în hotărâre. În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un

răspuns special și explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care

a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau

respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6 § 1 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (cauza Hiro

Bălani împotriva Spaniei, hotărârea din 09 decembrie 1994).

Invocă că, instanța de apel și-a motivat decizia prin faptul că, Ministerul

urma să publice oficial informația despre necesitatea modificării programului de

transport rutier internațional pentru deschiderea și atribuirea serviciului regulat

internațional Chișinău 16:00 – Cluj-Napoca 15:00, astfel, încât la parvenirea mai

multor cereri din partea mai multor operatori de transport să atribuie cursa

respectivă prin concurs, precum și prin faptul că, la materialele cauzei lipsesc

înscrisuri, care ar stabili fluxul de călători pe traseul dat, însă instanța de apel nu a

luat în considerație circumstanțele importante indicate în referința depusă în prima

instanță, care au fost constatate și elucidate pe deplin și care ar fi dus la o

soluționare corectă a pricinii.

Mai invocă că, instanța de apel a respins apelul declarat de Minister și a

admis apelul declarat de SRL „Știrbu-Tur” pe motiv că prima instanță neîntemeiat

a respins cerința operatorului de transport SRL „Știrbu-Tur” privind obligarea

Ministerului de a prezenta informațiile referitoare la ordinul nr. 239 din 30

decembrie 2015, însă această cerință, de fapt, a fost admisă.

La fel, califică ca neîntemeiată și concluzia instanței de apel precum că, până

la examinarea cererilor de apel nu au fost prezentate actele, care au stat la baza

5

ordinului contestat, deoarece acestea au fost prezentate în prima instanță odată cu

referința la cererea de chemare în judecată.

Menționează că, instanța de apel în mod arbitrar a apreciat probele, care

confirmă faptul că, Ministerul a analizat pe deplin legăturile economice și sociale

dintre localitățile de pe traseul Chișinău – Cluj-Napoca, luând în considerație

frecvența deplasărilor populației și în mod eronat a interpretat faptul că, la

materialele cauzei nu există o analiză în acest sens, însă nu a ținut cont de

prevederile Codului transporturilor rutiere, care, de fapt, nu obligă autoritatea

publică centrală să întocmească în formă scrisă o careva analiză, ci doar să țină

cont de fluxul de călători, ceea ce ține de oportunitatea actului administrativ.

Susține că, instanța de judecată nu urmează să aprecieze dacă trebuie de

deschis o cursă nouă sau nu pe acest traseu, or, aceasta ține de competența

autorităților responsabile.

În aceste circumstanțe, consideră că, instanța de apel neîntemeiat a constatat

ilegalitatea ordinul nr. 239 din 30 decembrie 2015, precum și faptul că, actul

respectiv lezează nemijlocit drepturile economice ale operatorului de transport

SRL „Știrbu-Tur”, deoarece prin această decizie sunt lezate direct drepturile

beneficiarilor și, anume, dreptul de a alege ruta care îi este convenabilă unui/unor

călători, ținînd cont atât de traseu, orar, timpul de plecare, sosire, cât și de

condițiile de transportare a călătorilor, cu atât mai mult că, aceste rute sunt diferite

după orele de pornire.

Atenționează că, conform art. 26 alin. (2) al Legii contenciosului

administrativ, instanța de contencios administrativ nu este competentă să se

pronunțe asupra oportunității actului administrativ și a operațiunilor administrative

care au stat la baza emiterii acestuia.

Invocă că, instanța de apel nu a luat în considerație faptul că, prezenta

acțiune duce la înlăturarea unor agenți economici de la activitatea de întreprinzător,

ceea ce constituie o concurență neloială și ea nu poate fi acceptată într-un stat bazat

pe economia de piață.

La fel, invocă că, instanța de apel a neglijat și nu a aplicat în speță

prevederile art. 126 alin. (1) și (2) din Constituța Republicii Moldova și ale art. 3

alin. (1) din Legea cu privire la concurență nr. 183 din 11 iulie 2012, precum și ale

art. 26 alin. (2) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Susține că, ruta litigioasă Chișinău 16:00 – Cluj-Napoca 15:00 este o rută

regulată internațională, gestionată nu doar de Republica Moldova, dar și de

România, iar orice rută/cursă regulată internațională este deschisă, modificată și

retrasă doar în limita prevederilor legislației în vigoare, a acordurilor bilaterale și

convențiilor internaționale la care Republic Moldova este parte, fapt pentru care în

textul actelor administrative ale Ministerului Transportului și Infrastructurii

Drumurilor cu referire la acordarea dreptului pentru perfectarea documentelor întru

deservirea unui serviciu regulat în trafic internațional, se indică de fiecare dată doar

denumirea operatorului de transport moldovean și nu a celui din țara de destinație

sau de tranzit pentru care se deschide serviciul.

În acest context, afirmă că, conform prevederilor art. 7 alin. (2) lit. d) și 39

alin. (6) din Codul transporturilor rutiere, activitățile de transport rutier contra cost

prin servicii regulate în trafic internațional, se autorizează conform prevederilor

6

legislației în vigoare, acordurilor și convențiilor internaționale la care Republica

Moldova este parte.

Menționează că, între Guvernul Republicii Moldova și cel al României

există un Acord bilateral, care reglementează domeniul transporturilor rutiere,

semnat la București, la 28 octombrie 1992, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM

nr. 798 din 09 decembrie 1992 și conform prevederilor art. 14 din acest Acord,

părțile contractante au căzut de acord de a convoca periodic comisii mixte, pentru a

examina și soluționa problemele ce decurg din interpretarea și aplicarea Acordului,

iar ședințele comisiei mixte moldo-române sunt consemnate în baza unor

protocoale, care constituie părți componente ale Acordului.

Susține că, conform art. 17 din Acordul nominalizat, părțile contractante au

convenit să se informeze reciproc în cazul admiterii unor încălcări de către

operatorii de transport pe teritoriul celuilalt stat, astfel, ca orice suspendare sau

orice retragere de autorizație să se facă de comun acord, mai mult ca atât, conform

Protocolului Comisiei mixte moldo-române din domeniul transportului rutier, care

a fost convocat la Baia Mare, România, în perioada 10-11 mai 2011, s-a stabilit de

comun acord faptul că, actele administrative de autorizare a unui serviciu regulat

între Republica Moldova și România, emise de autoritățile moldovene, trebuie să

se refere numai la transportatorul moldovean, astfel, încât în cazul unui litigiu,

operatorul de transport român să nu fie afectat de măsura de suspendare dispusă de

instanțele judecătorești din Republica Moldova, fapt care urmează să fie luat în

calcul. Această argumentare derivă din prevederile art. 7 din Codul civil, care

reglementează expres că, dacă prin tratatul internațional la care Republica Moldova

este parte sunt stabilite alte dispoziții decât cele prevăzute de legislația civilă, se

vor aplica dispozițiile tratatului internațional.

În această ordine de idei, consideră că, instanța de apel a neglijat și nu a

aplicat prevederile art. 7 din Codul civil, ale art. 2 din Legea nr. 595 din 24

septembrie 1999 cu privire la tratatele internaționale ale Republicii Moldova,

precum și ale art. art. 7 alin. (2) lit. d) și 39 alin. (6) din Codul transporturilor

rutiere.

Afirmă că, conform prevederilor art. 39 alin. (20) al Codului transporturilor

rutiere, în cazul depunerii a două sau mai multor solicitări pentru aceeași cursă,

aceasta va fi atribuită prin concurs, însă în speță, operatorul de transport SRL

„Știrbu-Tur” nu a depus niciodată o cerere prin care să solicite deservirea serviciul

regulat internațional Chișinău 16:00 – Cluj-Napoca 15:00, iar informarea acestuia

despre deschiderea unei noi curse pe acest traseu nu rezultă din lege, or, Codul

transporturilor rutiere obligă doar efectuarea concursului și publicarea datei

desfășurării concursului în Monitorul Oficial al RM, dar nu obligă autoritatea

publică centrală să publice demersul intervenienților accesori operatorii de

transport SRL „Gal Transervice” și SRL „Gal Spedition”, prin care doar aceștia au

solicitat deschiderea și atribuirea unui astfel de serviciu regulat.

Susține că, conform prevederilor Legii nr. 173 din 06 iulie 1994 cu privire la

modul de publicare și intrare în vigoare a actelor oficiale, o autoritate publică

centrală este obligată să publice doar actele sale cu caracter normativ, nicidecum și

pe cele cu caracter individual, cum este ordinul nr. 239 din 30 decembrie 2015 de

admitere a demersului operatorilor de transport SRL „Gal Transervice” și SRL

7

„Gal Spedition” pentru deschiderea și atribuirea serviciului regulat internațional

Chișinău 16:00 – Cluj-Napoca 15:00.

Declară că, operatorul de transport SRL „Știrbu-Tur”, la fel, deservește curse

Chișinău – Cluj-Napoca, care, tot au fost deschise la solicitarea acestuia și nici o

cursă deservită de acesta nu a fost expusă la concurs.

Relevă că, conform art. 38 alin. (1) din Codul transporturilor rutiere, doar

rutele/cursele incluse în programele de transport rutier local, municipal, raional și

interraional se atribuie prin concurs, nu și cursele internaționale.

Mai relevă că, instanța de apel eronat a interpretat și prevederile art. 37 alin.

(9) din Codul transporturilor rutiere, care reglementează că, la modificarea

programelor de transport rutier se va ține cont de analiza fluxului de călători și se

va stabili impactul modificărilor propuse asupra rutelor deja existente, și a

concluzionat că, la materialele cauzei nu există o analiză în acest sens, deoarece

prevederile Codului transporturilor rutiere nu obligă de fapt autoritatea publică

centrală să întocmească în formă scrisă o careva analiză, ci doar să țină cont de

fluxul de călători.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 26 aprilie 2017 a considerat recursurile admisibile

și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile întemeiate și

care urmează a fi admise cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la data de 30 decembrie 2015,

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a emis ordinul nr. 239 „Cu

privire la modificarea programului de transport rutier internațional”, prin care

programul de transport rutier internațional și Lista operatorilor de transport

antrenați la deservirea rutelor incluse în Programul de transport internațional au

fost modificate prin introducerea rutei internaționale Chișinău 16.00 – Cluj Napoca

15.00, care a fost atribuită spre deservire SRL „Gal Transervice” la paritate cu

operatorul de transport român.

Nefiind de acord cu ordinul menționat, la data de 27 ianuarie 2016, SRL

„Știrbu-Tur” a depus la Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor

cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea ordinului enunțat și prezentarea spre

cunoștință a documentelor primare, care au stat la baza emiterii acestui ordin.

Prin răspunsul nr. 02/6-291 din 26 februrie 2016 Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii Drumurilor a respins cererea prealabilă ca nefondată din motivul

neprezentării argumentelor legale, care ar duce la anularea ordinului.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „Știrbu-Tur” a

solicitat recunoașterea încălcării de către Ministerul Transporturilor și

8

Infrastructurii Drumurilor a dreptului protejat și a dreptului de acces la informație,

anularea ordinului nr. 239 emis de către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor la data de 30 decembrie 2015 „Cu privire la modificarea programului

de transport rutier international” și obligarea Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor de a prezenta spre informare și cunoștință documentele

primare, care au stat la baza emiterii ordinului nr. 239 din 30 decembrie 2015 și a

răspunsului nr. 02/6-291 din 26 februarie 2016.

Prima instanță, fiind inestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii, constatând faptul încălcării de către

Ministerul Transporturilor și Infrastrcuturii Drumurilor a dreptului SRL „Știrbu-

Tur” de acces la informație la cererea prealabilă din 27 ianuarie 2016, iar în rest

acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată.

Ulterior, instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelurilor declarate de

către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și SRL „Știrbu-Tur”,

a ajuns la concluzia netemeiniciei apelului declarant de către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și temeiniciei apelului declarat de

către SRL „Știrbu-Tur”, casând hotărârea primei instanțe și pronunțând o nouă

hotărâre, prin care a anulat ordinul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor nr. 239 din 30 decembrie 2015 cu privire la modificarea programului

de transport rutier internațional și a obligat Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor să prezinte spre informare și cunoștință documentele

primare, care au stat la baza emiterii ordinului nr. 239 din 30 decembrie 2015, în

rest menținând hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărîrea judecătorească trebuie să fie

legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 241 alin. (6) CPC, dispozitivul hotărârii cuprinde

concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea integrală sau

parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și termenul de atac al

hotărârii.

În sensul normei enunțate este de înțeles că, concluziile instanței, expuse în

partea motivată a hotărârii, trebuie să coincidă cu soluția instanței cuprinsă în

dispozitivul hotărârii. Or, în caz contrar, hotărârea este lovită de nulitate.

La caz, instanța de recurs reține că, contrar dispozițiilor citate, soluția dată

de instanța de apel are un conținut neînțeles, or, instanța de apel, deși, dispune

casarea parțială a hotărârii primei instanțe, nu reflectă cert în dispozitiv în ce parte

anume această hotărâre se casează, respectiv, nefiind clar în ce parte se menține.

Totodată, în conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță; instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum

și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanța de apel de

către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată și din

specificul obiectului acțiunii în cauză, instanța de recurs reține că, contrar acestor

9

prevederi, instanța de apel, judecând apelul declarat de către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, a trecut în mod superficial asupra

circumstanțelor pricinii, referindu-se în mod selectiv la unele erori comise de

instanță, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului în raport

cu regulile și legislația ce guvernează litigiul în cauză.

În situația dată, reieșind din specificul acțiunii, instanța de recurs consideră

că, la judecarea cauzei era necesară verificarea legalității hotărârii primei instanțe,

cât și a obiectului litigiului în baza argumentelor invocate de apelant, după cum

impun dispozițiile art. 373 alin. (5) CPC, pe când, contrar normelor de drept

procedural, instanța de apel, judecând apelul declarat de către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, nu s-a pronunțat și nu a combătut

toate argumentele invocate de către ultimul, aduse în dezacordul cu hotărârea

primei instanțe.

La caz, se mai reține că, instanța de apel, obligând Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor de a prezenta spre informare și

cunoștință documentele primare, care au stat la baza emiterii ordinului nr. 239 din

30 decembrie 2015, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele cauzei. Or,

din materialele dosarului rezultă că, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor a anexat la referința la cererea de chemare în judecată actele, care au

stat la baza emiterii ordinului nr. 239 din 30 decembrie 2015, acestea fiind

înmânate reprezentantului SRL „Știrbu-Tur” în ședința de judecată a primei

instanțe.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că, cele descrise

incontestabil indică la o examinare superficială a cauzei, fără a fi supusă

controlului temeinicia și corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma

prevederilor legale și fără a intra în esența litigiului apărut în speță.

Ca urmare, în sensul art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de recurs ține să

menționeze că, instanțele de judecată trebuie să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată

să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele

esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și

simplu concluziile uneia dintre părți.

În speță, prezintă relevanță și faptul că, folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestuia, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a

situației de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursurile, de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite

cauza spre rejudecare în instanța de apel.

10

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate și rejudecând cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de către Societatea cu răspundere limitată

„Gal Transervice”, Societatea cu răspundere limitată „Gal Spedition” și Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată

„Ștribu-Tur” împotriva Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor,

intervenienți accesorii Societatea cu răspundere limitată „Gal Transervice” și

Societatea cu răspundere limitată „Gal Spedition” cu privire la recunoașterea

încălcării dreptului de acces la informație, contestarea actului administrativ și

obligarea prezentării informației, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

11