3ra-525/17 — recunoasterea ilegalitatii refuzului cu privire la stabilirea pensiei de functionar public si obligarea recalcularii pensiei

dosarul nr. 3ra-525/17

prima instanță: Judecătoria Edineț– C. Prisacari

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – S. Procopciuc, A. Rotaru, E. Grumeza

Î N C H E I E R E

12 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Galina Stratulat, Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Fătu Ivan

împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Edineț, Primăria com. Zăbriceni

rl. Edineț privind recunoașterea ilegalității refuzului cu privire la stabilirea pensiei

de funcționar public și obligarea recalculării pensiei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 22 noiembrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută

hotărârea Judecătoriei Edineț din 08 august 2016,

c o n s t a t ă

La 14 iunie 2016, Fătu Ivan a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Casei Teritoriale de Asigurări Sociale (CTAS) Edineț, Primăria com. Zăbriceni

rl. Edineț privind recunoașterea ilegalității refuzului cu privire la stabilirea pensiei

de funcționar public și obligarea recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii Fătu Ivan a indicat că, a fost angajat în câmpul muncii

conform carnetului de muncă din 27 august 1995 până la data de 03 iulie 2003, în

funcția șef al evidenței militare în Primăria com. Zăbriceni, rl. Edineț.

Conform dispoziției Primarului com. Zăbriceni, rl. Edineț nr.15 din 03 iulie

2003 a fost eliberat din funcție, ulterior, la 04 iulie 2003, prin dispoziția nr.16 a

fost angajat în calitate de inspector fiscal.

1

Indică reclamantul că, la 04 mai 2016, s-a adresat cu cerere către CTAS

Edineț privind stabilirea pensiei de funcționar public în legătură cu întrunirea

condițiilor prevăzute de legislația în vigoare.

Prin răspunsul nr. 413 din 12 mai 2016 Direcția Generală CTAS Edineț a

refuzat stabilirea pensiei de funcționar public, motivând că, în perioada anilor

1995-2003, activând în funcția de șef de evidență militară si nu în funcția de

specialist în problemele ce țin de recrutare și încorporare, stipulată în

Nomenclatorul Autorităților Publice care au activat până la punerea în vigoare a

Legii serviciului public nr.443-XIII din 04 mai 1995 al funcțiilor publice în cadrul

lor, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.412 din 22 aprilie

2004 cu modificările aprobate prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.

611 din 29 mai 2006, nu a confirmat perioada de 15 ani de activitate în funcția

publică, dar numai de 12 ani și 4 luni.

Consideră reclamantul că, întrunește stagiul de cotizare necesar pentru a

beneficia de pensia de funcționar public, or, în perioada 27 august 1995 -

03 iulie 2003 a activat într-o singură funcție, care în diferite perioade se numea

diferit, dar care prevedea aceleași atribuții de serviciu.

Mai indică că, la 26 mai 1998, în baza procesului-verbal de atestare pentru

atribuirea gradelor de calificare funcționarilor publici din cadrul Administrației

Publice Locale a raionului Edineț, i-a fost oferit gradul de calificare clasa III,

rangul III.

Relatează că, funcția de șef de evidență militara potrivit Hotărârii Guvernului

nr. 544 din 15 iunie 1999 cu privire la statele-tip ale aparatului primarului, nu se

regăsesc printre funcțiile ce urmau a fi incluse în statutul de personal al Primăriei

satului în perioada anilor 1999-2003.

Indică că, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 611 din

29 mai 2006 privind aprobarea modificărilor si completărilor ce se operează în

Hotărârea Guvernului nr. 412 din 22 aprilie 2004, perioada de activitate în funcția

de specialist în problemele ce țin de recrutare, încorporare si completare realizată

până la intrarea în vigoare a Legii serviciului public nr. 443 din 02 noiembrie 1995,

inclusiv de la 15 iunie 1999 până la 29 februarie 2000 și de la 01 februarie 2001

până la 10 iunie 2003, se include în serviciul public.

Mai face referire reclamantul la prevederile Legii nr.1245 din 18 iulie 2002 cu

privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei, care indică obligațiile

primăriilor de a ține evidența militară, fapt pentru care urma a fi instituit în cadrul

primăriei puncte de recrutare, încorporare și completare, în care urmau a fi

încadrați salariați cu statut de funcționar public.

Ulterior, la 12 iulie 2016, Fătu Ivan a depus o cerere de concretizare a

cerințelor, prin care a solicitat să fie atrasă în calitate de pârât Casa Națională de

Asigurări Sociale (în continuare CNAS).

2

Solicită reclamantul, Fătu Ivan, prin cererea de chemare în judecată inițială

din 14 iulie 2016 (f.d.1-2) și cererea de concretizare a cerințelor (f.d.31-32) de a

considera ilegal refuzul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Edineț nr. 413 din

12 mai 2016 de a-i stabili pensia de funcționar public, de a constata faptul

exercitării funcției publice de specialist în problemele ce țin de recrutare,

încorporare și completare în perioada 15 iunie 1999 până la 29 februarie 2000 și de

la 01 februarie 2001 până la 10 iunie 2003. De a obliga Casa Națională de

Asigurări Sociale de a stabili pensia de funcționar public cu includerea în stagiul de

activitate în funcția publică de specialist în problemele ce țin de recrutare,

încorporare și completare în perioada 15 iunie 1999 până la 29 februarie 2000 și de

la 01 februarie 2001 până la 10 iunie 2003.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț din 08 august 2016, cererea de chemare în

judecată depusă de Fătu Ivan s-a admis integral. S-a recunoscut ilegal refuzul Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Edineț nr. 413 din 12 mai 2016 privind stabilirea

pensiei de funcționar public. S-a constatat faptul exercitării de către Fătu Ivan a

funcției publice de specialist în problemele ce țin de recrutare, încorporare și

completare în perioada 15 iunie 1999 până la 29 februarie 2000 și de la

01 februarie 2001 până la 10 iunie 2003. S-a obligat Casa Națională de Asigurări

Sociale de a stabili lui Fătu Ivan pensia de funcționar public cu includerea în

stagiul de activitate în funcția publică de specialist în problemele ce țin de

recrutare, încorporare și completare în perioada 15 iunie 1999 până la 29 februarie

2000 și de la 01 februarie 2001 până la 10 iunie 2003.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Casa Națională de Asigurări

Sociale la 25 august 2016 a depus apel.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 22 noiembrie 2016, a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărârea Judecătoriei

Edineț din 08 august 2016.

La 15 martie 2017, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Bălți din

22 noiembrie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Edineț din 08 august 2016 cu

emiterea unei noi hotărârii de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului CNAS a invocat dezacordul cu hotărârile

judecătorești, considerându-le ilegale și care urmează a fi casate pentru încălcarea

și aplicarea eronată a normelor de drept material.

Consideră că, eronat au fost aplicate prevederile art. 44 al Legii cu privire la

pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei nr. 1245 din 18 iulie 2002, or obiect al

litigiului este includerea în stagiu realizat în serviciu public a perioadei,

15 iunie 1999 până la 29 februarie 2000 și de la 01 februarie 2001 până la 10 iunie

2003.

3

Totodată, CNAS remarcă că, instanța de apel nu a făcut nici o trimitere la nici

un act legislativ care ar demonstra temeinicia acțiunii intimatului.

La 18 aprilie 2017, Fătu Ivan a înaintat referință, prin care a solicitat

declararea recursului depus de CNAS, ca fiind inadmisibil. (f.d. 172-173).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că, decizia instanței de apel a fost pronunțată la

22 noiembrie 2016 (f.d. 151-155), fiind expediată în adresa părților prin scrisoare

de însoțire a Curții de Apel Bălți la 20 ianuarie 2017 (f.d. 156), recepționată de

CNAS la 25 ianuarie 2017, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat (f.d. 157).

Astfel, instanța de recurs consideră că, recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 15 martie 2017, în termen (f.d. 163-166, 167).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,

data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile

privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de CNAS, este declarativ și nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Instanța de recurs reține că, argumentele invocate de CNAS în cererea de

recurs, poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de

legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Or,

recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă că „ ... art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea

în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o

instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de CNAS, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valentina Clevadî

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

5