2ra-746/17 — repararea prejudiciului material și moral

2ra-746/17 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: N. Arabadji dosarul nr. 2ra-746/17

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu

Î N C H E I E R E

04 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

reprezentantul Întreprinderii cu Capital Străin „Red Union Fenosa” Societate pe

Acțiuni, avocatul Radu Jigău,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Obștească

Protecția Consumatorului” și Elena Bersan împotriva Întreprinderii cu Capital Străin

„Red Union Fenosa” Societate pe Acțiuni cu privire la repararea prejudiciului material

și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016

c o n s t a t ă:

La data de 11 aprilie 2016 Asociația Obștească Protecția Consumatorului” și Elena

Bersan au depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii cu Capital

Străin „Red Union Fenosa” Societate pe Acțiuni (în continuare ÎCS „Red Union

Fenosa” SA) cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii au menționat că, la data de 27 august 2012, aproximativ la

ora 09:30 s-a rupt firul de linie electrică, în rezultatul căruia s-a produs un scurt circuit

și a izbucnit un incendiu în bucătăria casei de locuit, care a fost lichidat la ora 11:00.

Conform actului de constatare a incendiului, a ars toată bucătăria împreună cu mobilă și

bunurile de uz casnic din bucătărie.

Relevă că, prin raportul de constatare tehnico-științifică efectuat de către Centrul

Expertize Independente din Republica Moldova „Cexin” s-a stabilit pricina incendiului

produs la 27 august 2012 și s-au evaluat bunurile distruse în rezultatul acestuia.

Susține că, prejudiciul material ce i-a fost cauzat în urma incendiului este de

72170, 18 lei și este format din: 7079, 18 lei – conform raportului de constatare tehnico-

științifică nr. 893 din 19 noiembrie 2013; 27573 de lei conform raportului de

cercetare/evaluare din 17 decembrie 2012; 161 de lei pentru furtunul de gaz, conform

facturii din 29 august 2012; 320 de lei – signal de alarmă „Diupolcom”; 741 de lei

pentru teracotă, conform actului de primire din 13 noiembrie 2012; 31796 de lei pentru

garnituri de bucătărie; 1500 de lei pentru cheltuielile de transport; și 3000 de lei

cheltuielile de asistență juridică.

Totodată, invocă faptul că, în rezultatul incidentului produs i-a fost cauzat un

1

prejudiciu moral, care îl evaluează la suma de 1000000 de lei.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea din contul ÎCS „Red Union Fenosa” SA în

beneficiul Elenei Bersan suma de 72170, 18 lei cu titlu de reparare a prejudiciului

material și suma de 1000000 de lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat.

În cadrul dezbaterilor judiciare, la etapa susținerilor orale, reclamanta Elena Bersan

a renunțat la capătul de cerere privind încasarea sumei de 1500 de lei pentru cheltuielile

de transport, deoarece nu poate proba suportarea acestora (f.d. 63).

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău, din 10 februarie 2016 s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a încasat din contul ÎCS „Red Union

Fenosa” SA în beneficiul Elenei Bersan suma de 35554, 18 lei cu titlu de prejudiciu

material, 8000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și 2000 de lei cu titlu de cheltuieli de

judecată, în rest pretențiile s-au respins ca neîntemeiate; s-a încasat din contul ÎCS „Red

Union Fenosa” SA în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1306, 62 de lei

(f.d.66-70).

În susținerea poziției sale, prima instanță a reținut că, vinovăția în producerea

scurtului circuit din 27 august 2012, în urma căruia s-a produs incendiul în casa de

locuit amplasată în mun. Chișinău, or. Durlești, str-la 3 Testemițanu nr. 110, ce aparține

reclamantei Elena Bersan, și în urma căruia a fost deteriorată bucătăria cu mobilierul și

aparatele de uz casnic, aparține ÎCS „Red Union Fenosa” SA, deoarece activitatea

acesteia este legată de un izvor de pericol sporit, nu a luat măsurile necesare pentru

supravegherea exploatării rețelelor electrice aflate în gestiunea sa și nu a asigurat

continuitatea furnizării energiei electrice consumatorilor la parametrii de calitate

prevăzuți de Norme ce vizează domeniul dat.

A mai reținut instanța inferioară că, din probele prezentate, inclusiv raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 778 din 15 octombrie 2012 reiese că, la data de 27

august 2012 rețeaua de alimentare cu energie electrică a furnizorului a funcționat în

regim de avarie, cauzat de întreruperea forțată a conductoarelor LEA-0,4 kV

(condițional faza „A” și faza „B”), ca urmare a contactului cu vegetația, și cauza tehnică

a izbucnirii incendiului în bucătăria casei de locuit amplasată pe adresa: or. Durlești,

stradela 3 Testemițanu, este funcționarea în regim de avarie (întreruperea

conductoarelor fazelor „A” și „B”), a LEA-0,4 kV a „Furnizorului”.

În baza prevederilor art. 131 alin. (4) din Codul de procedură civilă care stipulează

că, dacă o parte recunoaște în ședință de judecată faptele pe care cealaltă parte își

întemeiază pretențiile, aceasta din urmă este degrevată de obligația dovedirii lor,

instanța de fond a conchis că, circumstanțele invocate de reclamanta Elena Bersan

privind producerea scurtcircuitului ce a dus la deteriorarea bucătăriei sale, ca fiind

dovedite, fiind degrevate de probațiune. Or, pârâtul nu a obiectat nici într-un fel

împotriva circumstanțelor indicate și având în vedere că, pârâtul a recunoscut faptele

nominalizate.

La fel, prima instanță a conchis că din probele administrate se constată cauzarea

prejudiciului material reclamantei în sumă de 35554, 18 lei. Astfel, conform raportului

de constatare tehnico-științifică nr. 893 din 19 noiembrie 2012, întocmit de Centrul

Expertize Independente „Cexin”, prejudiciul material cauzat proprietarului casei de

locuit amplasate pe str-la 3 Testemițanu nr. 110, or. Durlești, mun. Chișinău, pentru

lucrările de reparație și construcție necesare de executat în bucătăria casei de locuit

nominalizate constituie 7079, 18 lei; conform raportului de evaluare nr. 983 din 17

decembrie 2012, întocmit de aceiași entitate, valoarea de piață totală a obiectelor

2

evaluate, și anume a setului de mobilă pentru bucătărie, hota de ventilație (analog Hansa

OKC921TH), cuptor electric incorporat (analog Hansa BOEI67480050), aragaz

incorporat HANSA (analog Hansa BHGI63111035), descrise în compartimentul

„descrierea obiectelor evaluate”, constituie la data estimării 27573,00 lei; conform

facturii nr.AT103374 din 29 octombrie 2012, pentru furtunul de gaz MF 1/2x1.5 a fost

achitat suma de 161, 00 lei; conform actului de predare-primire nr. 3569 din 13

noiembrie 2012 a fost procurată teracotă în sumă de 741 de lei.

A mai reținut prima instanță că, Elena Bersan solicită restituirea sumei de 31796 de

lei pentru setul de mobilă de bucătărie, pe când experții au stabilit că prețul de procurare

a acestuia este de 23408, 00 lei, iar valoarea de piață a acestuia, la data producerii

incendiului constituia 18722, 00 lei. Mai mult decât atât, setul de mobilă pentru

bucătărie a fost inclus în raportul de evaluare nr. 983 din 17 decembrie 2012, cu

determinarea valorii de piață a bunului și evidența uzurii fizice.

Totodată, instanța inferioară a remarcat că, la materialele cauzei nu există nici o

probă care ar confirma distrugerea signalului de alarmă „Diupolcom” cauzele distrugerii

precum și confirmarea instalării acestuia până la incendiu.

Aderent, având în vedere că, în urma acțiunilor ÎCS „Red Union Fenosa” SA,

Elenei Bersan i-au fost lezate drepturile sale de consumator, prima instanță a reținut că

reclamantei într-adevăr i s-a cauzat un prejudiciu moral, însă, pretinsa sumă este

exagerată. Astfel, instanța de fond a conchis că suma de 8000 de lei este suficientă și

rezonabilă pentru minimalizarea suferințelor morale și psihice suportate de către Elena

Bersan.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016 s-a respins apelul

declarat de reprezentantul ÎCS „Red Union Fenosa” SA, avocatul Radu Jigău, și s-a

menținut hotărârea primei instanțe (f.d. 93-96).

La data de 29 decembrie 2016 reprezentantul ÎCS „Red Union Fenosa” SA,

avocatul Radu Jigău a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Chișinău din 18 octombrie 2016 solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere integrală a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului a invocat motivele de fapt ale pricinii menționând că,

instanțele inferioare au apreciat arbitrar, părtinitor și tendențios probele și nu au

administrat probele recurentei.

Subliniază că, în urma adresării consumatorului cu cerere prealabilă, recurenta a

acceptat despăgubirea acestuia în urma incendiului produs. În acest sens, recurenta a

contactat telefonic intimata și i-a solicitat prezentarea actelor ce confirmă prejudiciul

efectiv, însă, aceasta a ignorat solicitările recurentei.

Astfel, invocă faptul că, la momentul înaintării acțiunii nu a existat un litigiu

propriu-zis, deoarece recurenta a acceptat despăgubirea consumatorului și restituirea

tuturor sumelor justificate prin rapoarte de constatare.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

3

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art.433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Completul constată că din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul

comunicării recurentului a deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016 (f.d.

93-96) pentru a determina respectarea termenului legal de declarare a recursului, însă

decizia recurată a fost expediată participanților la proces prin scrisoarea de însoțire nr.

30827-4 din 09 noiembrie 2016 (f.d. 97), iar cererea de recurs a fost depusă la data de

29 decembrie 2016, fapt confirmat prin amprenta sigiliului aplicată pe recurs (f.d. 100),

prin urmare calea de atac se consideră exercitată în termen.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanțele inferioare au apreciat

arbitrar, părtinitor și tendențios probele și nu au administrat probele recurentei, nu pot fi

reținute, or, art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă statuează că, fiecare parte

4

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

Distinct, art. 117 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă statuează că, probe

în pricini civile sânt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care

servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților,

precum și altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii. În calitate de

probe în pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicațiile părților și

ale altor persoane interesate în soluționarea pricinii, din depozițiile martorilor, din

înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experților.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, recurenta a avut un rol pasiv

în cadrul examinării cauzei, formându-și strategia de apărare doar pe explicațiile date în

cadrul dezbaterilor judecătorești, neprezentând probe materiale și/sau înscrisuri în

confirmarea poziției sale.

Mai mult decât atât, compeltul subliniază că atât în susținerile orale (f.d. 57-58),

cât și în cererea de apel (f.d. 72-73) și în cererea de recurs (f.d. 100-103), ÎCS „Red

Union Fenosa” SA își exprimă acordul de a o despăgubi pe Elena Bersan și de a-i

restitui prejudiciul material în mărime de 34652, 18 lei, cauzat în urma incendiului din

27 august 2012 produs în casa individuală de locuit amplasată pe str-la 3 Testemițanu

nr. 110, or. Durlești, mun.Chișinău.

În această ordine de idei, se ajunge la concluzia că, instanțele inferioare corect au

reținut că, ÎCS „Red Union Fenosa” SA a recunoscut prin neobiectare circumstanțele

invocate de Elena Bersan. Iar, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (4) din Codul de

procedură civilă, care statuează că dacă o parte recunoaște în ședință de judecată faptele

pe care cealaltă parte își întemeiază pretențiile, aceasta din urmă este degrevată de

obligația dovedirii lor, circumstanțele invocate de Elena Bersan privind producerea

scurtcircuitului ce a dus la deteriorarea bucătăriei sale, fiind degrevate de probațiune.

Nu pot fi acceptate nici alegațiile reprezentantului recurentei precum că, la

momentul înaintării acțiunii nu a existat un litigiu propriu-zis, deoarece recurenta a

acceptat despăgubirea consumatorului și restituirea tuturor sumelor justificate prin

rapoarte de constatare. Or, conform articolului 5 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească, în

modul stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile și

interesele legitime.

În coroborare cu norma precitată, art. 185 alin. (5) din Legea privind protecția

consumatorilor, oferă consumatorilor dreptul să se adreseze în instanța de judecată în

cazul în care nu este de acord cu rezultatele examinării reclamației sau în cazul refuzului

de a satisface reclamația, anexând copia de pe răspunsul vânzătorului sau, în cazul

refuzului tacit, documentele care confirmă depunerea reclamației în adresa vânzătorului.

La caz, instanța de recurs apreciază critic alegațiile reprezentantului recurentei

precum că, ÎCS „Red Union Fenosa” SA a acceptat despăgubirea consumatorului și

restituirea tuturor sumelor justificate prin rapoarte de constatare, or, la materialele

cauzei nu se regăsesc probe care ar confirma că ultima a expediat consumatorului un

răspuns pozitiv la reclamațiile înaintate de către aceasta.

Cu titlu secundar, completul constată că, argumentele invocate în cererea de

recurs, în esența lor, sânt similare argumentelor invocate în cererea de apel și au fost

deja supuse examinării și aprecierii juste de către instanța de apel prin prisma art. 130

și 139 din Codul de procedură civilă, în raport cu dispozițiile art. 118 din aceeași

5

legea, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și respectiv nu urmează a fi reiterate în

ordine de recurs, iar instanțele inferioare au elucidat circumstanțele importante ale

pricinii.

Aderent, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție notează că, reprezentantul recurentei nu a invocat niciun

argument plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței

de fond.

În acest sens, instanța de recurs reamintește prin prisma jurisprudenței CtEDO,

fosta Comisie a arătat că „… art. 6 §1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a

unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca

fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană

a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența

unuia din temeiurile legale de recurs, iar circumstanțele de fapt invocate de

reprezentantul recurentei în cererea de recurs nu constituie obiect al recursului, or

recursul devoluează exclusiv circumstanțe de drept a pricinii.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele inferioare au

examinat pricina sub toate aspectele, au verificat și au apreciat corect probele

prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute

de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul ÎCS „Red Union Fenosa”

SA, avocatul Radu Jigău, în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de reprezentantul ÎCS „Red Union Fenosa” SA, avocatul Radu

Jigău, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

6