2rac-126/17 — încasarea datoriei si a dobânzii de întârziere

prima instanță: M. Soficiuc dosarul nr. 2rac-126/17

instanța de apel: A. Albu, A. Toderaș, A. Revenco

Î N C H E I E R E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea pe acțiuni „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere

limitată „Calbor Grup” împotriva Societății pe acțiuni „Cariera de Granit și Pietriș

din Soroca” cu privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 06 decembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Societatea pe acțiuni „Cariera de Granit și

Pietriș din Soroca” și menținută hotărârea Judecătoriei Soroca din 11 iulie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 29 februarie 2016, SRL „Calbor Grup” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” cu

privire la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 22 iunie 2015, între

SRL „Calbor Grup” și SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” a fost încheiat

contractul de vânzare-cumpărare nr. 120/15.

Menționează că, conform pct. 1.1 al contractului de vânzare-cumpărare,

reclamanta s-a obligat să livreze pârâtei produse de ulei tehnic, iar ultima, la

rândul său, și-a asumat obligația să achite în avans prețul pentru marfa livrată,

conform pct. 3.2 al contractului.

Afirmă că, și-a executat integral obligațiile contractuale asumate, astfel, la

data de 10 iunie 2015, a livrat pârâtei marfă în valoare de 90 000 lei, fapt

confirmat prin factura fiscală nr. FB 7508673, însă pârâta și-a executat parțial

obligația de plată a mărfurilor recepționate, acumulând o datorie în sumă de

67 802,40 lei.

Relevă că, la data de 27 octombrie 2015, a expediat în adresa pârâtei o

reclamație, prin care a solicitat onorarea obligației de plată în termen de 5 zile,

însă aceasta nu a fost executată.

Solicită încasarea din contul SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” a

datoriei în sumă de 67 802,40 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 13 818 lei în

baza art. 619 alin. (1) din Codul civil și a taxei de stat în mărime de 2 448,62 lei.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca din 11 iulie 2016 acțiunea a fost admisă

și au fost încasate din contul SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” în

beneficiul SRL „Calbor Grup” datoria în sumă de 67 802,40 lei, dobânda de

întârziere în sumă de 13 818 lei și cheltuieli de judecată compuse din 2 448,62 lei

- taxa de stat și 4 500 lei – cheltuieli de asistența juridică.

Prima instanță, admițând cerința privind încasarea sumei datorate, și-a

argumentat concluzia prin constatarea faptului încheierii între părți a contractului

de vânzare-cumpărare nr. 120/15 din 22 iunie 2015, precum și a neonorării de

către pârâtă a obligației contractuale de plată a mărfii livrate, acumulând o datorie

în mărime de 67 802,40 lei, care urmează a fi încasată forțat prin prisma

prevederilor art. art. 514, 572 alin. (1) și (2) din Codul civil.

Prima instanță a mai reținut că, reclamanta a întreprins toate măsurile

pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, expediind în acest sens în adresa

pârâtei o reclamație la data de 27 noiembrie 2015.

La admiterea cerinței privind încasarea dobânzii de întârziere în sumă de

13818, prima instanță a reiterat că, pentru neexecutarea în termen de către pârâtă

a obligației de plată, se calculează dobânda de întârziere conform art. art. 585 și

619 din Codul civil.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 06 decembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de către SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” și menținută

hotărârea primei instanțe.

La data de 30 ianuarie 2017, SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârile

judecătorești, deoarece instanța de apel și prima instanță au interpretat eronat

legea și nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, precum și au apreciat

arbitrar probele, care confirmă stingerea obligației SA „Cariera de Granit și

Pietriș din Soroca” de achitare a sumei de 90 000 lei pentru producția primită prin

înlocuirea acesteia cu o altă obligație de livrare a producției în valoare de 90 000

lei.

Menționează că, instanța de apel și prima instanță greșit au stabilit faptul

că, obligația de plată a mărfii primită la data de 10 iunie 2015 a apărut în baza

contractului nr. 120/15 din 22 iunie 2015, deoarece conform pct. 7.1 al

contractului, acesta intră în vigoare din data semnări, adică din data de 22 iunie

2015 și nu din 10 iunie 2015, contractul nu este retroactiv și produce efecte

juridice din data încheierii.

Afirmă că, inițial între SRL „Calbor Grup” și SA „Cariera de Granit și

Pietriș din Soroca” a fost încheiat un contract de livrare nr. 112/15 din 09 iunie

2015, prin care ultima și-a asumat obligația să livreze, iar SRL „Calbor Grup” să

primească și să plătească producția în valoare de 90 000 lei - blocuri din greșie în

volum de 500 tone cu prețul 180 lei pentru 1 tonă.

Susține că, la data de 10 iunie 2015, SRL „Calbor Grup” i-a livrat produse

în valoare de 90 000 lei, fapt confirmat prin factura fiscală nr. FB 7508673, însă

între părți, la momentul predării mărfii, nu era încheiat un contract de livrare, mai

2

mult, la momentul livrării mărfii, intimata nu a solicitat plata, iar livrarea a fost

efectuată în lipsa achitării în avans din partea SA „Cariera de Granit și Pietriș din

Soroca”.

Relevă că, la data de 16 iunie 2015, a încheiat cu SRL „Calbor Grup” un

Acord, conform căruia datoria sa în mărime de 90 000 lei se consideră ca plată în

avans pentru producția, care urma să fie livrată în conformitate cu contractul

nr.112/15 din 09 iunie 2015.

Astfel, invocă că, instanțele de judecată au apreciat în mod arbitrar Acordul

din 16 iunie 2015, conform căruia a fost stinsă obligația SA „Cariera de Granit si

Pietriș din Soroca” de achitare a sumei de 90 000 lei pentru producția primită,

prin înlocuirea acesteia cu o altă obligație (novație) de livrare a producției în

valoare de 90 000 lei.

Indică că, conform pct. 4 al Acordului din 16 iunie 2015, acesta este valabil

până la stingerea integrală a obligațiilor.

Mai invocă că, instanțele de judecată au apreciat arbitrar și probele care

atestă faptul începerii realizării Acordului din 16 iunie 2015 și, anume începând

cu 16 iunie 2015, SRL „Calbor Grup” a primit de la SA „Cariera de Granit și

Pietriș din Soroca” blocuri din gresie în valoare totală de 13 323,60 lei, fapt

confirmat prin facturile fiscale nr. JL0233432 din 18 iunie 2015, nr. JL0233728

din 26 iunie 2015, nr. JL0233970 din 03 iulie 2015, nr. JL0228992 din 14 iulie

2015, anexate la materialele cauzei.

Consideră că, instanța de apel și prima instanță au apreciat în mod arbitrar

probele, care atestă că, SRL „Calbor Grup” recunoaște lipsa obligațiunii sale de

achitare pentru mărfurile primite de la SA „Cariera de Granit și Pietriș din

Soroca”, deoarece prin livrarea reciprocă se micșorează avansul primit, mai mult,

intimata recunoaște și stingerea datoriei existente în partea ce ține de valoarea

produselor livrate reciproc de SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca”.

Menționează că, conform pct. 1.1. al contractului nr. 112/15 din 09 iunie

2015, preluarea producției prevăzută în contract depinde de SRL „Calbor Grup”.

De asemenea, invocă că, instanța de apel și prima instanță au stabilit eronat

faptul că, există legătură dintre livrarea bunurilor pe data de 10 iunie 2015 în

valoare de 90 000 lei și asumarea obligației de achitare conform contractului

nr.120/15 din 22 iunie 2015, deoarece prin acest contract nu s-a obligat să achite

în avans plata pentru bunurile deja livrate la data de 10 iunie 2015.

Relevă că, instanțele de judecată nu au aplicat în speță prevederile art. art.

631-633 din Codul civil.

Califică ca eronată și concluzia instanțelor de judecată precum că, SA

„Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” nu și-a onorat obligațiunile asumate față

de SRL „Calbor Grup” prin contractul nr. 120/15 din 22 iunie 2015, deoarece

aceste obligații nici nu s-au născut, astfel, fiind eronată și concluzia de încasare a

dobânzii de întârziere prin prisma prevederilor art. 619 din Codul civil.

Prin referința depusă la data de 11 aprilie 2017 SRL „Calbor Grup” a

solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or,

din materialele cauzei rezultă că, recurenta a recepționat copia deciziei instanței

de apel la data de 06 ianuarie 2017 (f. d. 138), iar cererea de recurs a fost depusă

de către aceasta la data de 30 ianuarie 2017 (f. d. 142).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-

a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de

desfășurare a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

4

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către SA „Cariera de

Granit și Pietriș din Soroca” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere

îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16

aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SA „Cariera de Granit și Pietriș

din Soroca”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul SA „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.

(1) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul Societății pe acțiuni „Cariera de Granit și Pietriș din Soroca” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

5