2rc-297/17 — stabilirea prețului de vânzare a bunurilor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- stabilirea preţului de vânzare a bunurilor
- Temei legal
- opoziţia la vânzarea bunurilor gajate
2rc-297/17 — stabilirea prețului de vânzare a bunurilor (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Prima instanță: Curtea de Apel Cahul Dosarul nr. 2rc-297/17
Judecător: I. Dănăilă
D E C I Z I E
26 aprilie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii: Galina Stratulat, Ion Druță
examinând recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Banca de
Economii” în proces de lichidare,
în cauza civilă la cererea introductivă a lui Dimitrov Nicolai privind
intentarea procesului de insolvabilitate în privința Societății cu Răspundere
Limitată „Vegfrutis”, la cererea lichidatorului privind stabilirea prețului de
vânzare a bunurilor gajate,
împotriva încheierii Curții de Apel Cahul din 24 februarie 2017, prin care
s-a stabilit prețul inițial de vânzare a bunurilor gajate incluse în lotul nr. 1 a
masei debitoare al Societății cu Răspundere Limitată „Vegfrutis” în proces de
lichidare, în sumă totală de 12 249 044 (douăsprezece milioane două sute
patruzeci nouă mii patruzeci și patru) lei, (bunuri conform listei în cantitate de
30 unități),
c o n s t a t ă :
La data de 10.05.2011, Dimitrov Nicolai a depus la Curtea de Apel
Economică a RM, cerere introductivă privind intentarea procesului de
insolvabilitate față de Societatea cu Răspundere Limitată „Vegfrutis” din mun.
Comrat, invocând incapacitatea de plată a debitorului.
Prin încheierea Curții de Apel Economice RM din 16.05.2011, cererea
introductivă a fost admisă spre examinare.
Prin hotărârea Curții de Apel Economice RM din 29.06.2011 a fost intentat
procesul de insolvabilitate față de SRL „Vegfrutis” și convocată ședința de
rapoarte și de validare pentru data de 06.10.2011, totodată fiind numit
administrator de insolvabilitate ÎI „Leiciu Svetlana” și menținute măsurile de
asigurare.
La data de 14.11.2013, cauza civilă a fost expediată la Curtea de Apel Cahul
pentru examinare în instanța de insolvabilitate.
Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 11.06.2014, s-a dispus destituirea
administratorului insolvabilității ÎI „Leiciu Svetlana” și s-a desemnat ÎI „Petric
Ruslan”, în persoana lui Ruslan Petric, în calitate de administrator al
insolvabilității al debitorului SRL „Vegfrutis”.
Prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 24.09.2014 a fost casată parțial
încheierea din 11.06.2014 și numit în calitate de administrator al insolvabilității -
ÎI „Coltun Elvira”.
Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 06.03.2015, s-a intentat procedura
de faliment față de „Vegfrutis” SRL din mun. Comrat, str. Tanchistov, 1, c/f
1005611003102, și s-a desemnat Coltun Elvira în funcția de lichidator al SRL
„Vegfrutis”, cu toate atribuțiile prevăzute de art. 66 Legii insolvabilității.
La data de 14.10.2015, lichidatorul Coltun Elvira a depus cerere privind
stabilirea prețului de vânzare a bunurilor SRL „Vegfrutis”, gajate în beneficiul
creditorilor „Banca de Economii” SA și SRL „Basarabia Agroexport”.
Administratorul autorizat a solicitat stabilirea prețului inițial de vânzare a
bunurilor ce sunt incluse în lotul nr. 1 a masei debitoare SRL „Vegfrutis”,
conform listei de 30 obiecte. Lichidatorul a indicat că, întru executarea procedurii
de lichidare comitetul creditorilor și adunarea creditorilor au adoptat hotărâri
privind modul de vânzare a masei debitoare, cu aprobarea loturilor.
Ca temei de depunere a cererii, lichidatorul a invocat prevederile art. 131
alin. (4) și (5) al Legii insolvabilității, invocând faptul că deși creditorii gajiști au
căzut de acord privind modul de comercializare (prin licitație „cu strigare”), nu au
ajuns la o înțelegere privind prețul de vânzare a bunurilor grevate.
Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 18 decembrie 2015, a fost admisă
cererea lichidatorului Coltun Elvira și s-a stabilit prețul inițial de vânzare a
bunurilor gajate ce sunt incluse în lotul nr. 1 a masei debitoare al SRL „Vegfrutis”
în sumă totală de 12 249 044 (douăsprezece milioane două sute patruzeci nouă
mii patruzeci și patru) lei (bunuri conform listei în cantitate de 30 unități).
Considerând ilegală încheierea instanței de insolvabilitate, la 04.01.2016,
Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii” în proces de lichidare a contestat-o cu
recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii Curții de Apel Cahul din
18.12.2015 cu remiterea pricinii spre rejudecare.
Prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 02 martie 2016, s-a admis
recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii” în proces de
lichidare, fiind casată încheierea Curții de Apel Cahul din 18 decembrie 2015, cu
remiterea cauzei la rejudecare, în instanța de insolvabilitate, în Curtea de Apel
Cahul.
În susținerea acestei soluții Colegiul a menționat că până la examinarea
contestațiilor înaintate împotriva rezultatelor votării la întrebările 1 și 2 din
Ordinea de zi (procedura falimentului și candidatura E. Coltun) a adunării
creditorilor din 04.12.2014, întreprinderea „Vegfrutis” SRL nu se considera ca
fiind întrată în procedura falimentului și respectiv, masa debitoare nu poate fi
valorificată. Or, Curtea de Apel Cahul prin încheierea din 06.03.2015 a intentat
procedura de faliment față de „Vegfrutis” SRL din mun. Comrat, str. Tanchistov,
1, c/f 1005611003102, și a desemnat pe Coltun Elvira în funcția de lichidator al
SRL „Vegfrutis”, când pe rol, la aceeași instanță urmau a fi examinate
contestațiile creditorilor „Banca de Economii” SA și ÎI „Abagi-Terzi” din
23.12.2014 privind anularea hotărârii adunării creditorilor din 04.12.2014 în
partea ce ține de rezultatele votării la 1 și a 2-a întrebare din Ordinea de zi
(aplicarea procedurii falimentului și desemnarea candidaturii E. Coltun în funcția
de administrator/lichidator).
A mai menționat Colegiul că, încheierea recurată nu conținea motivarea
instanței vis-a-vis de decizia Curții Supreme de Justiție din 03.06.2015 prin care
s-a dispus rejudecarea contestațiilor creditorilor „Banca de Economii” SA și ÎI
„Abagi-Terzi” privind anularea hotărârii adunării creditorilor din 04.12.2014, și în
acest sens, instanța de recurs a conchis că toate aceste circumstanțe analizate în
ansamblul lor, constituie temei de casare a încheierii recurate și de remitere a
cauzei la rejudecare în vederea conformării indicațiilor înserate în decizia Curții
Supreme de Justiție din 03.06.2015 prin care s-a dispus rejudecarea contestațiilor
creditorilor „Banca de Economii” SA și ÎI „Abagi-Terzi” privind anularea
hotărârii adunării creditorilor din 04.12.2014, or, soluționarea acestor
circumstanțe au importanță la determinarea intrării întreprinderii SRL „Vegfrutis”
în procedura falimentului și respectiv, valorificarea masei debitoare.
Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 24 februarie 2017, s-a admis
cererea lichidatorului Coltun Elvira și s-a stabilit prețul inițial de vânzare a
bunurilor gajate incluse în lotul nr. 1 a masei debitoare al Societății cu
Răspundere Limitată „Vegfrutis” în proces de lichidare, în sumă totală de 12 249
044 (douăsprezece milioane două sute patruzeci nouă mii patruzeci și patru) lei,
(bunuri conform listei în cantitate de 30 unități).
Nefiind de acord cu încheierea menționată, la data de 06 martie 2017,
Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii” în proces de lichidare a depus cerere
de recurs asupra încheierii respective, solicitând casarea acesteia ca fiind ilegală
cu restituirea cauzei la rejudecare.
În motivarea recursului s-a invocat că încheierea contestată este ilegală și
neîntemeiată prin urmare pasibilă anulării, făcând trimitere la prevederile art.
131 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012 și art. 432 CPC al RM.
Conform art. 427 lit. b) CPC „Instanța de recurs, după ce examinează
recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul și să caseze
integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare”.
Analizând materialele cauzei, Colegiul consideră că recursul urmează a fi
admis cu casarea încheierii Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2017, și
trimiterea pricinii spre rejudecare, din următoarele considerente:
Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 06.03.2015, s-a intentat procedura
de faliment față de „Vegfrutis” SRL din mun. Comrat, str. Tanchistov, 1, c/f
1005611003102, și s-a desemnat Coltun Elvira în funcția de lichidator al SRL
„Vegfrutis”, cu toate atribuțiile prevăzute de art. 66 Legii insolvabilității.
La data de 14.10.2015, lichidatorul Coltun Elvira a depus cerere privind
stabilirea prețului de vânzare a bunurilor SRL „Vegfrutis”, gajate în beneficiul
creditorilor „Banca de Economii” SA și SRL „Basarabia Agroexport”.
Conform art. 131 alin. (4), (5) și (6) al Legii insolvabilității „(4) În cazul în
care intenția de vînzare a bunului grevat cu garanție vine de la administratorul
insolvabilității/lichidator, acesta trebuie, sub sancțiunea nulității, să facă o
notificare a vînzării către creditorul garantat, în care va propune condițiile,
modalitatea și prețul de vînzare a bunului. Creditorul garantat este obligat ca, în
termen de 7 zile de la primirea notificării, să accepte propunerea
administratorului insolvabilității/lichidatorului ori să se pronunțe pentru o
posibilitate mai avantajoasă de valorificare a bunului. Dacă, în acest termen,
creditorul garantat nu s-a expus în scris asupra propunerii de vînzare a bunului,
ea se consideră acceptată în condițiile indicate în notificare. Dacă creditorul
garantat respinge propunerea administratorului insolvabilității/lichidatorului fără
a indica o posibilitate de vînzare mai avantajoasă a bunului, acesta va fi vîndut de
administratorul insolvabilității/lichidator în condițiile din notificare. Dacă
creditorul garantat se pronunță în termen, administratorul insolvabilității/
lichidatorul trebuie să ia în considerare posibilitatea mai avantajoasă de
valorificare propusă de creditor.
(5) Dacă referitor la același bun au scris aviz de garanție mai mulți creditori
garantați incluși în tabelul de creanțe validate, valorificarea bunului grevat în
condițiile alin. (3) și (4) se face cu acordul fiecărui creditor garantat. Dacă
creditorii garantați nu ajung la un numitor comun în ceea ce privește condițiile,
modalitatea și prețul de vînzare a bunului, acestea din urmă sînt stabilite de către
instanța de insolvabilitate, conform alin.(6), la cererea administratorului
insolvabilității/lichidatorului sau la cererea unuia dintre creditorii garantați.
(6) Debitorul, creditorii garantați, creditorii chirografari și administratorul
insolvabilității/lichidatorul pot face opoziție, la vînzarea bunului, în fața instanței
de insolvabilitate. Instanța va judeca opoziția în ședință publică, cu citarea
creditorilor garantați care au depus opoziția, a administratorului
insolvabilității/lichidatorului și, după caz, a reprezentantului debitorului, în cel
mult 2 săptămîni de la primirea opoziției. Neprezentarea părților la data citată nu
împiedică instanța să examineze cauza. Pe marginea opoziției, instanța de
insolvabilitate emite o încheiere, care poate fi contestată cu recurs numai de
părțile vizate în ea. Dacă admite opoziția, instanța de judecată, ținînd seama de
obiectul acesteia, va modifica ori anula, după caz, metoda, maniera, condițiile,
sarcinile, prețul, locul sau data vînzării bunurilor grevate cu garanții, informînd
de îndată administratorul insolvabilității/lichidatorul, care este obligat să se
conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanța de insolvabilitate.
Cu referire la aceste prevederi legale, admițând cererea lichidatorului și
stabilind prețul de vânzare a bunurilor gajate, instanța de insolvabilitate a reținut
raportul de evaluare efectuat de Camera de Comerț și Industrie, filiala din UTA
Găgăuzia și hotărârea Adunării Creditorilor SRL „Vegfrutis” din data de 11 mai
2015.
În același timp, Colegiul menționează că deși instanța de insolvabilitate, pe de
o parte a constatat temeinicia cererii cu privire la stabilirea prețului, pe de altă
parte indică că creditorul garantat BC „Banca de Economii” SA a depus opoziție la
prețul de start a licitației stabilit de către adunarea creditorilor în sumă de 12 249
044 lei (cu propunerea ca acesta să înceapă de la suma de 30 000 000 lei).
Astfel, nu este clar care cerere a fost examinată de către instanța de
insolvabilitate, cererea privind stabilirea prețului de vânzare a bunurilor SRL
„Vegfrutis”, gajate în beneficiul creditorilor „Banca de Economii” SA și SRL
„Basarabia Agroexport”, sau opoziția creditorului garantat BC „Banca de
Economii” SA. Or dispozitivul încheierii conține doar soluția cu privire la cererea
lichidatorului de stabilire a prețului.
Drept urmare, instanța de recurs remarcă că odată ce instanța de
insolvabilitate a constatat că BC „Banca de Economii” SA a depus opoziție la
prețul de start a licitației, aceasta urma a fi examinată conform art. 131 alin. (6) din
Legea insolvabilității.
Astfel, în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției, instanța de recurs ține să
menționeze că instanța de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate
motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul
determinant al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a
faptelor supuse aprecierii.
De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să
nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele
esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și
simplu concluziile uneia dintre părți.
În cauză, însă, se constată că soluția instanței de insolvabilitate nu conține o
argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la
care s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul
judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea
încheierii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.
Având în vedere cele menționate supra, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a
admite recursul, a casa hotărârea instanței de insolvabilitate și a remite pricina spre
rejudecare în prima instanță.
La rejudecarea pricinii, instanța urmează să țină cont de omisiunile indicate în
prezenta decizie, să verifice toate circumstanțele ce prezintă importanță pentru
soluționarea corectă a litigiului în raport cu argumentele participanților la proces,
conform exigențelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar și, în dependență
de situația stabilită, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), CPC, Colegiul civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e:
Se admite recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii” în
proces de lichidare.
Se casează încheierea Curții de Apel Cahul din 24 februarie 2017, prin care s-
a stabilit prețul inițial de vânzare a bunurilor gajate incluse în lotul nr. 1 a masei
debitoare al Societății cu Răspundere Limitată „Vegfrutis” în proces de lichidare,
în sumă totală de 12 249 044 (douăsprezece milioane două sute patruzeci nouă mii
patruzeci și patru) lei, (bunuri conform listei în cantitate de 30 unități) și se remite
pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecată.
Decizia nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței Ala Cobăneanu
judecătorii Galina Stratulat
Ion Druță