2ra-735/17 — cu privire la repararea prejudiciului moral

prima instanță: D. Gherasim nr. 2ra-735/17

instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, D. Pușca

ÎNCHEIERE

12 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Dumitru Mardari

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Andrei Andrusov

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Andrei Andrusov

împotriva Alei Tcaciuc cu privire la repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 06 decembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Andrei Andruscov și menținută hotărârea

Judecătoriei Bălți din 24 august 2016, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 29 iunie 2016, Andrei Andruscov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Alei Tcaciuc cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că s-a aflat cu Ala Tcaciuc în relații de

căsătorie până în anul 2013. În timpul căsătoriei Ala Tcaciuc i-a cauzat imense

prejudicii de ordin material, psihologic și moral, distrugând prin comportamentul

său viața de familie, cauzându-i suferințe psihice din cauza faptei de adulter de

către aceasta și nașterea copilului de la un alt bărbat, precum și faptului că dânsul a

fost înscris în certificat de naștere a copilului minor ca tatăl biologic.

Menționează că după nașterea copilului pe parcursul a trei ani el a procedat

și s-a conformat ca un autentic tată și părinte și a fost dominat de sentimente de

paternitate, sufletești și spirituale, iar aflând despre faptul că nu este tatăl biologic a

fost nevoit să învingă aceste sentimente și legături de paternitate.

Astfel, consideră că Ala Tcaciuc prin acțiunile sale i-a cauzat un imens

prejudiciu moral.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 8, 10, 11, 14, 15, 1398,

1416, 1422, 1423 Cod civil, art. 166-168 CPC.

Solicită admiterea acțiunii și încasarea de la Ala Tcaciuc în beneficiul lui a

prejudiciului moral în sumă de 500000 lei.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 24 august 2016, acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 06 decembrie 2016, a fost respins apelul

declarat de Andrei Andrusov și menținută hotărârea primei instanțe.

La 04 februarie 2017, prin intermediul oficiului poștal, Andrei Andrusov a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, considerându-le ca ilegale și neîntemeiate.

Indică că în dreptul național, răspunederea civilă pentru săvârșirea faptei

ilicite își găsește fundamentarea în art. 14, 15, 1398 Cod civil, prin care a fost

instituită obligația generală de a repara prejudiciul cauzat altuia.

Iar prevederile art. 1398 Cod civil stabilește principiul răspunderii civile

pentru orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu și că omul este

răspunzător nu numai de prejudiciul pe care l-a cauzat prin fapta sa, ci și de cel

cauzat prin neglijență sau imprudență.

Prin urmare, consideră că practica judecătorească precum și literatura

juridică au admis fără rezerve repararea oricărui prejudiciu, deci și a prejudiciului

nepatrimonial, situație de drept care se regăsește în prevederile art. 15, 1422

Cod civil, deși în unele situații evaluarea în bani a prejudiciului moral este dificilă,

totuși reparația pecuniară este obligatorie, așa după cum ea constituie și o

reprobare morală a faptei ilicite.

Notează că prejudiciul nepatrimonial, denumit și prejuduciu moral sau dauna

morală, constă într-o atingere adusă acelor valori ale individului care definesc

personalitatea.

Susține că dauna morală are acest caracter în măsura în care efectele

negative a faptei ilicite afectează acele atribute ale persoanei care influiențează

relațiile sociale - nume, onoare, reputație sau pe cele care se situează în domeniul

afectiv al vieții umane, relații intre soți, între părinți și copii, între prieteni,

vătămări care își găsesc expresia cea mai tipică în durerea morală.

Având în vedere prevederile art. 2, 18 Codul familiei susține că soții își

datorează reciproc sprijin moral și fidelitate conjugală, iar în cazul încălcării

acestora pot constitui motive temeinice de divorț, totodată provocândi-i celuilalt

suferințe fizice sau morale.

Astfel, consideră că prejudiciul moral cauzat decurge din încălcarea gravă a

obligațiilor de sprijin moral, sinceritate, fidelitate conjugală, monogamie adulter,

cel vătămat fiind în drept să înainteze acțiune civilă întemeiată pe dispozițiile

art. 2, 18 Codul familiei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 23 decembrie 2016, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 88).

2

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 06 decembrie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrei Andrusov nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Andrei Andrusov, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Andrei Andrusov, ca inadmisibil.

3

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursul declarat de Andrei Andrusov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Dumitru Mardari

4