2rac-113/17 — încasarea sumei

2rac-113/17 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2rac-113/17

prima instanță – A. Ciubotau

instanța de apel – V. Pruteanu, An. Gavrilița, L. Popova

D E C I Z I E

12 aprilie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Galina Stratulat

judecători Svetlana Filincova

Maria Ghervas

Sveatoslav Moldovan

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” în

proces de lichidare,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea pe acțiuni

”Banca de Economii” în proces de lichidare împotriva societății pe acțiuni ”BS-Leasing

Grup” cu privire la încasarea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016 prin care s-a

respins apelul declarat de societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 23 octombrie 2015,

c o n s t a t ă:

La 29 august 2015 societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” în proces de

lichidare a depus cerere de chemare în judecată împotriva societății pe acțiuni ”BS-

Leasing Grup” prin care a solicitat încasarea din contul societății pe acțiuni ”BS-Leasing”

a sumei de 600 000 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime 18 000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată au menționat că, la 25 noiembrie 2014

între reclamant și pîrît a fost încheiat antecontractul nr. 1/2014, potrivit căruia părțile s-au

obligat să încheiere, pînă la 29 decembrie 2014, un contract de leasing financiar obiectul

căruia urma să constituie un autorism de marcă Mercedes-Benz S350 BlueTEC 4 MATIC

Sedan Long, la prețul total de 120 500 euro.

Conform pct. 4 al antecontratcului menționat supra, reclamantul s-a obligat să

achite pînă la 26 noiembrie 2014 avansul în mărime de 600 000 lei, care urma a fi

îndreptat, la încheierea contractului de leasing, la achitarea primei rate, comisionului

unic, asigurări CASCO și cheltuielile de înregistrare.

Au mai indicat că, potrivit pct. 5 al antecontractului, în cazul refuzului neîntemeiat

din partea reclamantului de a încheia contractul de leasing în cazul săvîrșirii acțiunilor

care fac imposibilă încheierea lui, reclamantul poartă răspundere conform legislaței în

vigoare, iar suma avansului nu se restituie.

1

Prin scrisoarea nr. 567/12/14 din 22 decembrie 2014, pîrîtul a informat despre

procurarea automobilului și disponibilitatea sa de a încheia contractul de leasing

financiar.

Prin hotărârea Consiliului de Administratție al Băncii Naționale a Moldovei nr.

248 din 27 noiembrie 2014 a fost instituit regimul de administrare asupra Băncii de

Economii pentru o perioadă de 9 luni.

Totodată, în temeiul acestei Hotărâri a fost instituit un moratoriu asupra tuturor

creanțelor creditorilor față de Banca de Economii, pe termen de 2 luni, începînd cu 27

noiembrie 2014.

În temeiul hotărârii Consiliului de administrare a Băncii Naționale a Moldovei nr.

20 din 27 ianuarie 2015 moratoriul a fost prelungit pe un termen de 2 luni.

În temeiul hotărârii Consiliului de administrare a Băncii Naționale a Moldovei nr.

76 din 27 martie 2015 moratoriul a fost prelungit pe toată perioada de administrare

specială a Băncii de Economii.

Prin reclamanția nr. 06-02/453/9997 din 31 iulie 2015, reclamantul a informat

pîrîtul despre refuzul de a executa obligațiile ce decurg din antecontractul nr. ½-14 din 25

noiembrie 2014 și a solicitat restituirea avansului achitat în sumă de 600 000 lei în termen

de 5 zile lucrătoare din data recepționării reclamației.

În final au menționat că, arvuna se constituie pentru executarea obligațiilor

pecuniare, iar obligația reclamantului de a încheia un contract de leasing financiar, nu

constituie o obligație pecuniară și, deci, nu poate fi garantată cu arvună.

Or, în antecontract s-a stabilit că, plata urma a fi stabilită în contractul de leasing.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 23 octombrie 2015 s-a

respins acțiunea înaintată de societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 20 noiembrie 2015 societatea pe

acțiuni ”Banca de Economii” în proces de lichidare a depus cerere de apel prin care a

solicitat casarea integrală a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău Chișinău din 22 martie 2016 s-a respins

apelul depus de societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” în proces de lichidare și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 23 octombrie 2015.

La 06 aprilie 2016 societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” în proces de

lichidare a depus cerere de recurs prin care a solicitat casarea deciziei instanței de fond și

a hotărârii instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare

în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție din 29 iunie 2016 s-a admis recursul declarat de societatea pe acțiuni

”Banca de Economii” în proces de lichidare, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din

22 martie 2016 cu trimiterea pricinei la rejudecare în apel la Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016 s-a respins apelul

depus de societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” în proces de lichidare și s-a menținut

hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 23 octombrie 2015.

La 12 ianuarie 2017 societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” în proces de

lichidare a depus cerere de recurs prin care a solicitat casarea integrală a hotărârii primei

instanțe și a decizii instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie

admisă cererea de chemare în judecată.

Cererea de recurs a fost depusă în temeiul art. 432 alin. (2) lit.a) și c) din Codul de

procedură civilă.

2

În motivarea cererii de recurs au indicat că, instanțele ierarhic inferioare au aplicat

art. 679 alin. (3), art. 667 alin. (1), art. 633 alin. (1) din Codul civil, eronat și nu au

constatat că suma achitată a avut titlul de avans, așa cum rezultă și din prevederile pct. 4

a antecontractului, nu a fost achitat în vederea garantării executării antecontractului sau

contractului și nu poate fi reținută de către intimat, deoarece în privința acestei sume nu

sunt aplicabile prevederile cu privire la arvună.

De asemenea, au considerat că, instanțele nu au aplicat prevederile art. 3712 alin.

(1) din Legea nr. 55-XIII din 21 iulie iulie 1995 privind instituțiile financiare, care

statuează că în afară de cazurile prevăzute de legea civilă, administratorul special poate

refuza executarea obligațiilor băncii ce decurg din contracte și din alte acte juridice, fără

repararea prejudiciului cauzat, dacă există unul din următoarele temeiuri:

- Obiectul prestației constituie investirea sau acordarea viitoare de mijloace ale

băncii;

- Executarea obligației este vădit dezavantajoasă pentru bancă în raport cu alte

obligații analogice născute în circumstanțe comparabile.

- Se prezumă caracterul vădit dezavantajos al obligației dacă prestațiile opuse ale

părților obligației sunt neechivalente cu mai mult de 20 la sută.

- Existența neechivalenții se poate dovedi prin concluziile expertului indepedent

și prin alte probe.

- Administratorul special poate dovedi caracterul vădit dezavantajos al executării

obligației și în alte cazuri;

- Executarea obligației va împiedica remedierea situației financiare a Bănci, în

special cînd aceasta va avea efect cauzarea de prejudicii suplimentare sau

lezarea intereselor creditorilor.

Totodată, au menționat că, instanțele ierarhic inferioare au omis să dea apreciere

celor invocate de recurent despre îmbogățirea fără justă cauză.

La 06 martie 2017 societatea pe acțiuni ”BS-Leasing Grup” a depus referință prin

care a solicitat respingerea cererii de recurs ca inadmisibilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 30 noiembre 2016.

Potrivit scrisorii Curții de Apel Chișinău copia deciziei a fost expediată la 12

ianuarie 2017 (f.d. 156), iar la meterialele cauzei lipsește dovada recepționării acesteia de

către părți.

Cererea de recurs a fost depusă la 12 ianuarie 2017, respectiv recursul se

consideră depus în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

Potrivit prevederilor art.442 Codul de procedură civilă, judecînd recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza

referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără a administra noi

dovezi.

Conform prevederilor art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se pronunța

cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul este în drept: să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă hotărîre.

3

Analizînd legalitatea deciziei atacate, prin prisma argumentelor invocate în cererea

de recurs și în referință, Colegiul consideră recursul drept întemeiat și care urmează a fi

admis din următoarele motive.

Inițial, Curtea Supremă de Justiție subliniază că, potrivit para. 49, 50, 51 din

Hotărârea Curții Constituționale nr. 11 din 11 mai 2016 privind excepția de

neconstituționalitate a prevederilor articolelor 377 alin. (5) și 3715 alin. (2) din Legea

instituțiilor financiare nr. 550 din 21 iulie 1995 (interzicerea transferului și retragerii

mijloacelor bănești din conturile bancare ale persoanelor afiliate unei bănci comerciale)

Republica Moldova s-a angajat, prin semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea

Europeană, să îndeplinească următoarele obiective legate de sectorul financiar: (a)

sprijinirea procesului de adaptare a reglementărilor privind serviciile financiare la nevoile

unei economii de piață liberă; (b) asigurarea unei protecții efective și adecvate pentru

investitori și alți consumatori de servicii financiare; (c) asigurarea stabilității și integrității

sistemului financiar al Republicii Moldova ca întreg; (d) promovarea cooperării dintre

diferiți actori ai sistemului financiar, inclusiv a factorilor regulatori și de control; și (e)

asigurarea unui control independent și efectiv (a se vedea Acordul de Asociere dintre

Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a

Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de altă parte, articolele 16, 18, 58, 59

ș.a.).

Un sistem bancar fragil reprezintă o amenințare pentru stabilitatea

macroeconomică și financiară a statului.

Prin urmare, este nevoie de un sistem de control fundamental care să se bucure de

încrederea cetățenilor în acest sistem bancar, de o cultură a controlului bancar. Pentru

realizarea acestor obiective, Banca Națională a Moldovei are la dispoziție o serie de

instrumente de control, pe care trebuie să le aplice în mod efectiv și descurajator

pentru cei care urmăresc, direct sau indirect, prăbușirea sistemului bancar.

Concomitent, instanța de recurs menționează că, instituirea moratoriului asupra

unei instituții financiare se efectuează în scopul conservării patrimoniului băncii și

intereselor creditorilor.

Astfel, instanța de recurs constată că, societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” și

societatea pe acțiunii ”BS-Leasing Grup” au încheiat la 25 noiembrie 2014 un

antecontract cu nr. 1/2014, prin care s-au obligat la pînă la 29 decembrie 2014 să încheie

un contract de leasing financiar, în care societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” va

avea calitate de locatar ia societatea pe acțiuni ”BS-Leasing Grup” va avea calitate de

locator.

De asemenea, în antecontract părțile au stabilit că, contractul de leasing urmează

să conțină clauze cu privire la bunul ce urmează să fie procurat în leasing și anume:

urmează să fie un automobil de model Mercedes-Benz S350 BlueTEC 4MATIC Sedan

Long, anul fabricării 2014, de culoare negru metalic.

Totodată, potrivit pct. 4 al antecontractului, societatea pe acțiuni ”Banca de

Economii” urmează ca în termen de o zi din momentul încheierii antecontractului să

achite cu titlul de avans suma de 600 000 lei, care va constitui și prima rată a contractului

de leasing financiar.

În conformitate cu pct. 5 din antecontractul încheiat se reține că părțile au prevăzut

că, în cazul refuzului neîntemeiat a părții de a încheiat contractul de leasing financiar,

ori săvîrșirea acțiunii în rezultatul căruia încheierea contractului este imposibilă,

partea va purta răspundere în conformitate cu legislația în vigoare, iar suma avansului

nu va fi restituită.

Prin actul de verificare din 26 noiembrie 2014 încheiat între societatea pe acțiuni

”Banca de Economii” și societatea pe acțiuni ”BS-Leasing Grup”, părțile au convenit

4

stingerea datoriilor prin compensare și anume a datoriei societății pe acțiuni ”Banca de

economii” în sumă de 946 444, 46 lei în contul micșorării creanței societății pe acțiunii

”BS-Leasing Grup” în sumă de 1 000 000 lei și recunoașterea datoriei societății pe

acțiuni ”BS-Leasing Grup” față de societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” în sumă de

53 555,54 lei.

De asemenea, a fost semnat procesul-verbal a decontărilor reciproce între

societatea pe acțiuni ”BS-Leasing Grup” și societății pe acțiuni ”Banca de economii” pe

perioada 26 noiembrie 2014 – 26 noiembrie 2014.

În Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 358-363 din 4 decembrie 2014 a

fost publicat anunțul potrivit căruia Banca Națională a Moldovei, în temeiul art. 374 alin.

(2) lit. b), c), d), e) din Legea instituțiilor financiare, nr. 550 din 21 iulie 1995, începînd

cu 27 noiembrie 2014, ora 20:00, s-a instituit regimul de administrare specială asupra

”Băncii de Economii” societate pe acțiuni, pentru o perioadă de 2 luni.

În temeiul art. 3715 al Legii instituțiilor financiare, Banca Națională a Moldovei a

instituit un moratoriu pe termen de 2 luni, începînd cu data de 27 noiembrie 2014 asupra

tuturor creanțelor față de ”Banca de Economii” societatea pe acțiuni.

Potrivit pct. 3 din prezentul anunț, s-a instituit moratoriu, pe termen de 2 luni,

începînd cu 30 noiembrie 2014 în conformitate cu art. 3715 din Legea instituțiilor

financiare asupra tuturor creanțelor față de societatea pe acțiuni ”Banca pe Economii” ale

persoanelor fizice și juridice care au fost identificate ca și afiliate băncii și/sau

neconforme cu legislația cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor finanțării

terorismului.

Conform pct. 5 lit. c) și d) din anunțul respectiv, s-a interzis societății pe acțiuni

”Banca de Economii”, înstrăinarea, gajarea creanțelor, mijloacelor fixe și circulante,

valorilor mobiliare, precum și a altor active ale băncii, fără acordul în scris al Băncii

Naționale a Moldovei, achiziționarea creanțelor, mijloacelor fixe și circulante, cotelor de

participare în capital unităților economice, a valorilor mobiliare, inclusiv a obligațiunilor

și altor active, fără acordul scris al Băncii Naționale a Moldovei.

La 22 decembrie 2014 societatea pe acțiuni ”BS-Leasing Grup” a informat

societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” precum că, au procurat autoturismul

nominalizat de la ”Grand Premium” societate cu răspundere limitată conform

contractului de vînzare-cumpărare nr. 11/01.25 din 25 noiembrie 2014, iar autoturismul a

fost livrat de către vânzător.

Totodată, au menționat că, suma de 600 000 lei nu va fi restituită în conformitate

cu pct. 5 din antecontract în cazul neîncheierii contractului de leasing.

La 31 iulie 2015 societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” a înaintat către

societatea pe acțiuni ”BS-Leasing Grup” o reclamație prin care a solicitat restituirea

avansului achitat în sumă de 600 000 lei în termen de 5 zile lucrătoare din data

recepționării reclamației.

În conformitate cu art. 666 din Codul civil, contract este acordul de voință realizat

între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting

raporturi juridice.

Articolul 668 alin. (1) din Codul civil prevede expres că, contractul încheiat legal

obligă părțile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar și la tot ceea ce rezultă din

natura lui în conformitate cu legea, cu uzanțele sau cu principiile echității.

Prin urmare instanța de recurs urmează să constate dacă prin prisma p. 5 din

antecontract, refuzul de a încheia contractul de leasing a fost întemeiat sau neîntemeiat.

În acest sens, se menționează că, societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” în

proces de lichidare a invocat aplicarea moratoriului de către Banca Națională a Moldovei

5

asupra creanțelor terților față de societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” fapt ce a dus

la imposibilitatea executării contractului.

Potrivit anunțului din Monitorul Oficial al Republicii Moldova, moratoriu a fost

aplicat din 27 noiembrie 2014, inițial pe un termen de 2 luni, termen care a fost prelungit

ulterior, în temeiul art. 3715 din Legea instituțiilor financiare, nr. 550 din 21 iulie 1995.

Moratoriu a fost aplicat peste 2 zile din momentul încheierii antecontractului pe un

termen de 2 luni ceea ce depășește data de 29 decembrie 2014, data ce urma să fie

încheiat contractul de leasing financiar.

Articolul 3715 din Legea instituțiilor financiare, a fost exclus prin Legea nr. 233 din

03 octombrie 2016, însă la 27 noiembrie 2014, această prevedere era în vigoare și

respectiv, prin prisma art. 6 din Codul civil, care prevede că legea civilă nu are caracter

retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații

juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse

anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse

ale unei situații juridice stinse sau în curs de realizare, urmează de aplicat legea în

vigoare la momentul aplicării moratoriului.

În conformitate cu art. 3715 din Legea instituțiilor financiare, în vigoare la data

constituirii moratoriului, pentru a preveni agravarea situației financiare a băncii și a

păstra activele acesteia, Banca Națională, la instituirea sau în perioada administrării

speciale a băncii, poate dispune amînarea executării creanțelor creditorilor și a

transferului activelor băncii pe un termen de pînă la 2 luni (moratoriu). Banca Națională

poate prelungi moratoriul cu încă 2 luni în situații de criză financiară sistemică, definite

astfel de organul național instituit pentru gestionarea crizelor financiare sistemice, pentru

o perioadă ce nu va depăși termenul administrării speciale stabilit conform art. 374 alin.

(3). Moratoriul nu constituie situație de insolvabilitate a băncii.

Alineatul (4) lit. a) din articolul menționat supra, prevedea expres că, în

perioada acțiunii moratoriului dobînzile, penalitățile și alte măsuri de răspundere

patrimonială pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor

băncii nu se aplică.

Mai mult, ca atît, adiționat la cele stipulate supra, art. 3712 din Legea instituțiilor

financiare, în vigoare la momentul încheierii antecontractului, care a fost exclus prin

Legea nr. 233 din 03 octombrie 2016, prevedea că, în afară de cazurile prevăzute de

legislația civilă, administratorul special poate refuza executarea obligațiilor băncii ce

decurg din contracte și din alte acte juridice, fără repararea prejudiciului cauzat, dacă

există unul din următoarele temeiuri:

a) obiectul prestației constituie transferul gratuit al activelor băncii;

b) obiectul prestației constituie investirea sau acordarea viitoare de mijloace ale

băncii

c) executarea obligației este vădit dezavantajoasă pentru bancă în raport cu alte

obligații analogice născute în circumstanțe comparabile. Se prezumă caracterul vădit

dezavantajos al obligației dacă prestațiile opuse ale părților obligației sînt neechivalente

cu mai mult de 20 la sută. Existența neechivalenței se poate dovedi prin concluziile

expertului independent și prin alte probe. Administratorul special poate dovedi caracterul

vădit dezavantajos al executării obligației și în alte cazuri;

d) executarea obligației va împiedica remedierea situației financiare a băncii, în

special cînd aceasta va avea ca efect cauzarea de prejudicii suplimentare sau lezarea

intereselor creditorilor.

Analizînd, prevederile menționate supra, instanța de recurs, menționează că,

obiectul antecontractului constituia încheierea contractului de leasing, ceea ce presupune

acordarea de viitoare mijloace ale băncii, care potrivit antecontractului urmau să fie în

6

sumă totală de 120 500 euro și respectiv se încadrează în pct. b) din art. 3712 din Legea nr.

233 din 03 octombrie 2016.

Suplimentar relevăm, că instituirea moratoriului, are drept scop protejarea

activelor băncii comerciale și a intereselor potențialilor creditori care pot fi atît persoane

fizice cît și persoane juridice, inclusiv statul, iar lit. b) din art. 3712 din Legea instituțiilor

financiare, urmărea anume acest scop.

Respectiv, legea la acel moment prevede expres că, instituirea moratoriului asupra

instituțiilor financiare, constituia un temei legal de neexecutare a obligației și constituirea

moratoriului era un temei legal de absolvire de răspundere contractuală, or forța

obligatorie a contractului este limitată de prevederile legii.

În acest sens se menționează că, în hotărârea Kapital Bank AD c. Bulgariei din 24

noiembrie 2005, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că decizia Băncii

Naționale a Bulgariei de a retrage licența a constituit, indiscutabil, o măsură de control al

sectorului bancar din țară. Este adevărat că aceasta a implicat o privare de proprietate, în

măsură în care licența în sine poate fi considerată un drept de proprietate, dar, în

circumstanțele cauzei, privarea a format un element component al schemei de control al

industriei bancare.

În același sens, în hotărârea Saggio c. Italiei din 25 octombrie 2001, CtEDO a

statuat că aplicarea procedurii administrative extraordinare se analizează ca o

reglementare a valorificării bunurilor. Procedura administrării extraordinare urmărește

asigurarea unei gestiuni echitabile a bunurilor întreprinderii în curs de lichidare, în

vederea garantării unei protecții identice pentru toți creditorii. Astfel, ingerința în cauză

urmărea scopuri legitime în conformitate cu interesul general, și anume o administrare a

justiției și protejarea drepturilor altor persoane.

De asemenea, instanța de recurs, reține că moratoriu a fost aplicat asupra tuturor

creanțelor creditorilor față de societatea pe acțiuni ”Banca de Economii”.

În temeiul antecontractului nr.1/2014 din 25 noiembrie 2014 societatea pe acțiuni

”BS Leasing Grup” a obținut dreptul de a cere încheierea contractului de leasing cu

societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” ceea ce constituie înființarea unei creanțe

față de recurent, creanță protejată de art. 1 protocolul 1 al Convenției Europene a

Drepturilor Omului.

Pe marginea acestui aspect, Curtea Constituțională a Republicii Moldova în para.

49, 52-54 din Hotărîrea nr. 24 din 15 noiembrie 2011 privind excepția de

neconstituționalitate a articolelor 38 alin. (3), (6), (7) și 3812 alin.(2) din Legea nr.550-

XIII din 21 iulie 1995 a instituțiilor financiare, cu modificările și completările ulterioare a

constatat că, din prevederile constituționale și cele ale Convenției Europene rezultă că

dreptul de proprietate nu este unul absolut și legiuitorul poate stabili norme cu privire

la folosința bunurilor, cu condiția ca acestea să corespundă unui interes public și să fie

proporționale scopului urmărit.

Curtea a reținut că, în anumite domenii sensibile sau care au o importanță majoră

pentru societate, cum ar fi stabilitatea sistemului bancar, statul se bucură de o marjă mai

largă de apreciere. Această marjă de apreciere presupune dreptul statului de a stabili

reglementari distincte față de alte domenii similare de reglementare.

În acest context, Curtea a subliniat că, băncile influențează major activitatea

beneficiarilor de servicii financiare, precum și sănătatea economiei naționale, fapt care a

determinat plasarea băncilor pe o poziție distinctă, caracterizată printr-un statut legal

special, aplicabil întregii lor existente.

În virtutea funcțiilor exercitate, băncile sunt participanți unici la circuitul

economic, iar activitatea acestora este asimilată prestării unui serviciu public, în

beneficiul societății.

7

Respectiv, atît jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cît și

jurisprudența Curții Constituționale a Republicii Moldova admite limitarea drepturilor de

proprietate a terților în raport cu activitatea financiară a băncilor reieșind din serviciul

public al serviciilor bancare și realizarea drepturilor tuturor creditorilor.

Luînd în considerație cele expuse supra, și reieșind din pct. 5 al antecontractului

nr. 1/2014 din 25 noiembrie 2014, instanța de recurs reține că instituirea moratoriului de

către Banca Națională a Moldovei asupra creanțelor terților față de societatea pe acțiuni

”Banca de Economii” constituie un temei legal și întemeiat de neexecutare a obligațiilor

asumate de către recurent, or în cadrul serviciilor bancare legea se bucură de o marjă de

apreciere mai largă.

Cu referire la suma de 600 000 lei achitată de către societatea pe acțiuni ”Banca de

Economii” societății pe acțiuni ”BS-Leasing Grup” instanța de recurs reține următoarele.

După cum e constatat supra, recurentul în baza actului de stingere reciprocă a

datoriilor din 26 noiembrie 2014 a achitat intimatului suma de 600 000 lei.

Potrivit prevederilor pct. 4 din antecontract, societatea pe acțiuni ”Banca de

Economii” urmează să achite un avans în sumă de 600 000 lei, care a fost calificat ca

prima rată a viitorului contract de leasing, ce urma a fi încheiat.

Inițial, instanța de recurs subliniază că, în conformitate cu art. 631 alin. (1) din

Codul civil, arvuna este o suma de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă

celeilalte părți pentru a confirma încheierea contractului și a-i garanta executarea. În caz

de dubii, suma plătită este considerată avans.

Prin urmare, părțile reieșind din principiul libertății contractuale au calificat suma

de 600 000 lei ca avans și nu ca arvună, iar în pct. 5 din antecontract au stabilit

răspunderea patrimonială a recurentului pentru refuzul neîntemeiat de neexecutare a

contractului, fapt ce nu poate fi calificat avansul ca arvună ci doar ca o clauză

contractuală care a stabilit condițiile de răspundere contractuală a părților.

După cum s-a constatat supra, refuzul încheierii contractului de leasing a fost

întemeiat prin urmare răspunderea contractuală stabilită în pct. 5 din antecontract nu este

aplicabilă în circumstanțele date.

În acest sens, instanța de recurs, conchide că, art. 668 alin. (1) din Codul civil,

stabilește expres că unul din principiile ce guvernează relațiile contractuale este

principiul echității.

Respectiv, se remarcă, că potrivit contractului de vînzare-cumpărare nr. 11/01/25

din 25 noiembrie 2015 societatea pe acțiuni ”BS-Leasing Grup” (cumpărător) a încheiat

cu societatea cu răspundere limitată ”Grand Premium” (vînzător) un contract de vînzare

cumpărare a automobilului, prin care cumpărătorul a procurat de la vînzător un automobil

de model Mercedes-Benz S 350 BlueTEC 4MATIC Sedan long la prețul de 120 500

euro.

Contractul încheiat între societatea pe acțiuni ”BS-Leasing Grup” și societatea cu

răspundere limitată ”Grand Premium” este unul bilateral, ce naște drepturi și obligații

reciproce, fără a institui careva drepturi și obligații în favoarea terților.

Respectiv, societatea pe acțiuni ”BS-Leasing Grup” a devenit proprietarul

automobilului fără a avea fi stabilite careva obligații de transmitere a acestuia în leasing

terților.

În conformitate cu art. 1389 alin.(1) și (2) din Codul civil statuează că, persoana

care, fără temei legal sau contractual, a dobîndit ceva (acceptant) ca urmare a executării

unei prestații de către o altă persoană (prestator) sau a realizat în alt mod o economie din

contul altuia este obligată să restituie acestei alte persoane ceea ce a primit sau a

economisit. Nu este relevant faptul dacă îmbogățirea fără justă cauză a avut loc ca

8

rezultat al comportamentului uneia dintre părți, a unui terț sau ca urmare a unei cauze

independente de voința lor.

Persoana care, întru executarea unei obligații prezente sau viitoare, a prestat ceva

altuia poate cere restituirea prestației dacă:

a) temeiul raportului obligațional a decăzut ulterior;

b) obligația este blocată de o excepție care exclude pe termen lung posibilitatea

executării ei.

În concluzie se reține că, nerestituirea avansului în sumă de 600 000 lei de către

societatea pe acțiuni ”BS-Leasing Grup” în cazul în care recurentul întemeiat nu și-a

executat obligația, iar intimatul nu a suferit nici un prejudiciu, va constitui o îmbogățire

fără justă cauză, iar drepturile creditorilor societății pe acțiuni ”Banca de Economii” vor

fi afectate.

Suplimentar, instanța de recurs urmează să constate dacă, prin prisma relațiilor

contractuale, societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” avea obligația de a informa

societatea pe acțiuni ”BS-Leasing Grup” despre imposibilitatea executării obligației.

Antecontractul încheiat între părți nu a instituit reguli speciale de soluționare a

litigiilor apărute, sau termene de înaintare a reclamațiilor.

Mai mult, potrivit art. 3715 alin. (5) din Legea instituțiilor financiare, în vigoare la

acel moment, prevede că anunțul cu privire la instituirea moratoriului se publică în

Monitorul Oficial.

Separat de cele menționate supra, art. 383 din Legea instituțiilor financiare,

statuează că, lichidatorul:

a) afișează, în termen de 3 zile de la data numirii sale, la fiecare subdiviziune

separată a băncii un anunț despre retragerea licenței băncii și începutul

lichidării acesteia, indicînd numele și prenumele lichidatorului, data și locul la

care el intră în gestiunea băncii;

b) publică anunțul indicat la lit.a) în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în

ziarele de circulație generală, precum și în ziarele din localitățile în care banca

are subdiviziuni separate;

c) transmite Băncii Naționale, în termen de 3 zile de la publicarea anunțurilor,

copii de pe acestea.

Respectiv, Legea nu obligă organele de administrare a băncii și nici lichidatorul de

a informa creditorii instituției financiare despre instituirea moratoriului și imposibilitatea

executării obligațiilor asumate, or însăși prin publicarea hotărârii Consiliului de

administrare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova se presupune informarea

efectivă a acestora.

Mai mult ca atît, termenul de prescripție de revendicare a dreptului de proprietate

sau de reparare a dreptului încălcat este de 3 ani de zile, potrivit art. 267 din Codul civil,

iar recurentul urmează să-și apere dreptul încălcat în termenul prevăzut de lege.

În partea ce ține de achitarea taxei de stat, instanța de recurs reține următoarele.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părții care a

avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată, iar potrivit art. 92 din Codul de procedură

civilă, cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a

pricinii.

Prin cererea de chemare în judecată societatea pe acțiuni ”Banca de Economii” în

proces de lichidare a solicitat încasarea din contul societății pe acțiuni ”BS-Leasing

Grup” în beneficiul societății pe acțiunii ”Banca de economii” cheltuielile de judecată în

sumă de 18 000 lei.

9

Potrivit bonului de plată din 20 august 2015 societatea pe acțiuni ”Banca de

Economii” a achitat suma de 18 000 lei cu titlul de taxă de stat (f.d. 2).

La depunerea cererii de apel și de recurs, de către societatea pe acțiuni ”Banca de

Economii” nu a fost achitată taxa de stat, or potrivit art. 4 alin. (1) pct. 16 din Legea taxei

de stat, sunt scutiți de plata taxei de stat în instanțele de judecată administratorii din

oficiu și lichidatorii băncilor în acțiunile legate de lichidarea băncilor.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, decizia Curții de Apel Chișinău din 30

noiembrie 2016 și hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 23 octombrie 2015,

sunt neîntemeiate, fiind adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material și

urmează a fi casate, pronunțînd o nouă hotărîre.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de societatea pe acțiunii ”Banca de Economii” în

proces de lichidare.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2016 și hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 23 octombrie 2015, pronunțînd o nouă hotărîre

prin care:

Se admite cererea de chemare în judecată depusă de societatea pe acțiuni ”Banca

de Economii” în proces de lichidare.

Se încasează din contul societății pe acțiuni ”BS-Leasing Grup” în beneficiul

societății pe acțiunii ”Banca de Economii” în proces de lichidare suma de 600 000 lei (

șase sute mii lei), cu titlul de avans și suma de 18 000 lei (optsprezece mii lei) cu titlu de

cheltuieli de judecată în total 618 000 lei (șase sute optsprezece mii lei).

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței , Galina Stratulat

judecători Svetlana Filincova

Maria Ghervas

Sveatoslav Moldovan

Dumitru Mardari

10