2ra-499/17 — încasarea datoriei și taxei de stat

Prima instanță, Jud. Rîșcani mun. Chișinău: O. Țurcan dosarul nr. 2ra-499/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Jiro Alexandru,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni

„Moldovagaz” împotriva lui Jiro Alexandru cu privire la încasarea datoriei și taxei de

stat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Moldovagaz”, casată hotărârea

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 martie 2016 și emisă o hotărâre nouă de

admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă

La 30 iulie 2015, SA „Moldovagaz” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Jiro Alexandru cu privire la încasarea datoriei și taxei de stat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că Jiro Alexandru este consumatorul

produsului furnizat de către SA „Moldovagaz”, fapt ce a contribuit la apariția

raporturilor juridice și a dus la nașterea drepturilor și obligațiilor între părți. În

conformitate cu prevederile art. 51 alin. (4) lit. b) din Legea cu privire la gazele naturale

și pct. 78 din Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea gazelor naturale, consumatorul

final are obligația de a achita integral consumul de gaze naturale în termenul indicat în

factură. Însă, Jiro Alexandru nu și-a îndeplinit obligațiile asumate și a acumulat în

rezultatul neachitării facturilor o datorie în sumă de 1930 lei.

Indică SA „Moldovagaz” că la 20 martie 2015, a expediat în adresa pârâtului

pretenția nr. 13/2-1-1280 cu propunerea de soluționa litigiul apărut pe cale

extrajudiciară, însă ultimul a neglijat scrisoarea și refuză executarea obligațiilor sale,

fapt ce prejudiciază material și lezează interesele furnizorului, care a livrat în mod

corespunzător la locul de consum gaze naturale, executându-și astfel obligațiile integral

și cu bună-credință.

Solicită încasarea din contul lui Jiro Alexandru a datoriei în sumă de 1930 lei și

taxei de stat în sumă de 270 lei.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 martie 2016, acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată, din motivul neprezentării de către SA „Moldovagaz” a

probelor concludente și pertinente întru demonstrarea existenței datoriei în mărimea

pretinsă și fără indicarea perioadei pentru care aceasta se solicită și actului juridic în

baza căruia a fost calculat consumul de gaze naturale. Totodată, instanța de fond a

constatat că între SA „Moldovagaz” și Jiro Alexandru nu a fost încheiat nici-un contract

de livrare a gazelor naturale, în apartamentul ultimului nefiind instalat nici echipament

de măsurare a volumului de gaze naturale consumate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2016, a fost admis apelul

declarat de către SA „Moldovagaz”, casată hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău

din 29 martie 2016 și emisă o hotărâre nouă de admitere a acțiunii, cu încasarea din

contul lui Jiro Alexandru în beneficiul SA „Moldovagaz” sumei de 1930 lei cu titlu de

datorie, taxei de stat în sumă de 270 lei pentru instanța de fond și 202 lei pentru instanța

de apel.

Instanța de apel a constatat că pe numele consumatorului Jiro Alexandru, care

potrivit înscrierilor din Registrul bunurilor imobile este proprietarul imobilului de la

locul de consum, a fost emisă factura de plată din 03 iulie 2015 cu o datorie la consumul

de gaze naturale în sumă de 1930 lei, formată în perioada ianuarie 2008 – ianuarie 2013,

care însă n-a fost achitată de către pârât. Având în vedere că blocul locativ situat în mun.

Chișinău, str. N. Dimo, 9/3 este dotat cu echipament de măsurare colectiv, pentru

consumatorii casnici care nu dețin contoare individuale, facturarea consumului de gaze

naturale se efectuează în modul prevăzut de pct. 164 lit. a) din Regulamentul pentru

furnizarea și utilizarea gazelor nr. 415 din 25 mai 2011, iar faptul că între furnizor și Jiro

Alexandru nu este încheiat nici un contract de furnizare a gazelor naturale nu poate

justifica neîndeplinirea obligației de achitare a plății pentru consumul de gaze naturale.

La 27 ianuarie 2017, Jiro Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 20

octombrie 2016 și menținerea hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 29 martie

2016.

În susținerea recursului, Jiro Alexandru a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel.

Indică recurentul că nu refuză să-și execute obligațiile ce-i revin, însă instituțiile

financiare, precum și personalul din casele SA „Moldovagaz” refuză să primească de la

dânsul plățile pentru consumul de gaze naturale, acceptând doar suma indicată nemijlocit

în factură care este mărită neîntemeiat de 3-5 ori.

Menționează Jiro Alexandru că nu are timp și nici resurse financiare pentru

instalarea în apartamentul său a unui echipament individual de măsurare a volumului de

gaze naturale, iar sumele indicate în facturi nu corespund realității.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia Curții de Apel Chișinău redactată

integral din 20 octombrie 2016, a fost expediată în adresa lui Jiro Alexandru la 04

noiembrie 2016, potrivit scrisorii de însoțire nr. 30746-4 (f.d. 131), însă lipsesc date cu

privire la recepționarea acesteia.

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către Jiro Alexandru la 27 ianuarie

2017, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

2

La 13 februarie 2017, în adresa intimatei SA „Moldovagaz” a fost expediată copia

recursului declarat de către Jiro Alexandru, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

La 24 februarie 2017, SA „Moldovagaz” a depus referință, solicitând declararea

inadmisibil a recursului lui Jiro Alexandru, deoarece nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC. Indică intimata că suma de 1930 lei

constituie datoria pentru gaze naturale consumate efectiv de către Jiro Alexandru și

evidențiate de contor.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile și obiecțiile

expuse în referință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Jiro Alexandru este

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către Jiro Alexandru nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, argumentele invocate în

recurs referindu-se doar la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța

de apel.

Nu poate fi reținut ca temei al admisibilității recursului, argumentul invocat de

către Jiro Alexandru precum că suma indicată în factură pentru consumul de gaze

3

naturale este mărită neîntemeiat de 3-5 ori, deoarece este declarativ și lipsit de suport

probator.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi

respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificându-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar nu și temeinicia în fapt a

acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță

sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanța de apel s-

a pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Jiro Alexandru ca

inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Jiro Alexandru se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

4