2ra-568/17 — incasarea pensiei alimentare

prima instanță: C.Vîrlan

(Judecătoria Rîșcani, mun.Chișinău) dosarul nr. 2ra-568/17

instanța de apel: A.Panov, A.Pahopol, A.Minciuna

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Namolovan

Vitalie,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Namolovan

Iuliana împotriva lui Namolovan Vitalie privind desfacerea căsătoriei și încasarea

pensiei de întreținere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de Namolovan Vitalie, fiind menținută hotărîrea

Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 23 august 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 28 ianuarie 2016 reclamanta Namolovan Iuliana s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva lui Namolovan Vitalie, solicitînd

desfacerea căsătoriei încheiate între Namolovan Iuliana și Namolovan Vitalie din

20 iunie 1997, stabilirea domiciliului copilului minor XXXX împreună cu mama sa

- Namolovan Iuliana și încasarea din contul pârâtului a pensiei alimentare în suma

de 1500 lei lunar pentru întreținerea copilului minor din momentul depunerii

cererii de chemare în judecată până la atingerea majoratului precum și încasarea

cheltuielilor de judecată - a taxei de stat în suma de 1400 lei.

În motivarea acțiunii a indicat, că la data de 20 iunie 1997 de către Organul de

Stare Civilă Primăria Japca r-ul Camenca a fost înregistrată căsătoria între

Namolovan Vitalie și Namolovan (Nicolau) Iuliana. În timpul căsătoriei s-au

născut doi copii XXXX născută la XXXX și XXXX a.n. XXXX.

De mult timp relațiile între ei s-au înrăutățit. Des apar conflicte. Pârâtul

practic nu acorda ajutorul material familiei, o agresa fizic. Prin comportamentul

său agresiv este prejudiciată psihologic, aducând suferințe morale. În situația creată

copiii suferă cel mai mult. Careva perspective de a păstra familia nu mai sunt. De

fapt, ei în ultimul timp au trăit separat, nu duc o gospodărie comună.

Astfel, legăturile familiale nu mai există între ei, prin urmare nu mai există

familie. Conviețuirea soților și păstrarea familiei în continuare în cazul dat sunt

imposibile.

Prin urmare, solicită stabilirea locului de trai a copilului comun minor XXXX

împreună cu Namolovan Iuliana, dat fiind faptul, că ea îngrijește de copil și

contribuie la educarea acestuia.

În legătura cu faptul, că nu cunoaște veniturile pârâtului, conducându-se de

art. 76 al Codului familiei consideră oportun încasarea pensiei alimentare în suma

bănească fixă.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.Chișinău din 23.08.2016 a fost

admisă acțiunea, dispunându-se desfacerea căsătoriei încheiată între Namolovan

Vitalie și Namolovan (Nicolau) Iuliana, înregistrată la primăria Japca, raionul

Camenca la 20 iunie 1997 cu nr. 9, determinarea copilului minor XXXX născută la

XXXX cu domiciliul și sub tutela mamei Namolovan Iuliana; încasarea de la

Namolovan Vitalie în beneficiul Iulianei Namolovan pensia de întreținere pentru

întreținerea copilului minor XXXX născută la XXXX, lunar, în mărime de 800 lei,

începând cu 28.01.2016 până la majoratul copilului.

La data de 21.09.2016 Namolovan Vitalie, a declarat apel împotriva hotărârii

Judecătoriei Râșcani, mun.Chișinău din 23.08.2016, solicitând casarea parțială a

acesteia, în partea încasării pensiei de întreținere pentru copilul minor XXXX,

născută la XXXX, și încasarea în mărime de 1/4 din venituri, conform art. 75 alin.

alin. (1) și (2) Codul familiei al RM.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016 s-a respins apelul

declarat de către Namolovan Vitalie, fiind menținută hotărârea Judecătoriei

Râșcani, mun. Chișinău din 23 august 2016.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că, conform prevederilor art.

63 Codul Familiei, în cazul când părinții locuiesc separat, domiciliul copilului care

nu a atins vârsta de 14 ani se determină prin acordul părinților. Dacă un atare

acord lipsește, domiciliul minorului se stabilește de către instanța judecătorească,

ținându-se cont de interesele și părerea copilului (dacă acesta a atins vârsta de 10

ani). În acest caz, instanța judecătorească va lua în considerație atașamentul

copilului față de fiecare dintre părinți, față de frați și surori, vârsta copilului,

calitățile morale ale părinților, relațiile existente între fiecare părinte și copil,

posibilitățile părinților de a crea condiții adecvate pentru educația și dezvoltarea

copilului (îndeletnicirile și regimul de lucru, condițiile de trai etc.)

La determinarea domiciliului copilului minor, instanța judecătoreasă va

cere și avizul autorității tutelare în a cărei rază teritorială se află domiciliul

fiecăruia dintre părinți.

Conform art. 74 alin. (1) CPC, părinții sânt obligați să-și întrețină copiii

minori și copiii majori inapți de muncă care necesită sprijin material. Conform art.

76 Codul familiei, în cazurile când părintele care datorează întreținere copilului

său are un salariu și/sau alte venituri neregulate sau fluctuabile ori primește salariu

și/sau alte venituri, total sau parțial, în natură, ori nu are un salariu și/sau alte

venituri, precum și în alte cazuri când, din anumite motive, încasarea pensiei de

întreținere, sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri, este imposibilă,

dificilă sau lezează substanțial interesele uneia dintre părți, instanța judecătorească

poate să stabilească cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă bănească fixă

plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă și sub forma unei cote din

salariu și/sau alte venituri conform art.75. Cuantumul sumei bănești fixe încasate

în conformitate cu alin.(l) se determină de instanța judecătorească, ținându-se cont

de starea materială și familială a părților, de alte circumstanțe importante și

păstrându-se, dacă este posibil, nivelul anterior de asigurare materială a copilului.

Totodată, la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere pentru copilul minor,

instanțele judecătorești vor ține cont și de dispozițiile art.58 alin.(l) și art.74

alin.(l) Codul familiei, care expres prevăd că părinții au drepturi și obligații egale

față de copii, indiferent de faptul dacă copiii sânt născuți în căsătorie sau în afara

ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat.

Astfel, reglementările menționate arată că, conform legislației, ambii părinți

au datoria de a compensa cheltuielile pentru întreținerea copilului minor.

La 18 ianuarie 2017 Namolovan Vitalie a depus recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea parțială a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, în partea încasării din contul său a

pensiei de întreținere pentru copilul minor fiica XXXX născută la XXXX, în

mărime de 800 lei lunar până la majorat, și să fie emisă o nouă hotărâre în această

parte, prin care pensia de întreținere să fie micșorată și să se încaseze din contul

său în beneficiul Iulianei Namolovan pensie de întreținere pentru copilul minor

XXXX, născută la XXXX, în mărime de 1/4 din venituri, conform art. 75 alin. alin.

(1) și (2) Codul familiei al RM.

În motivarea recursului se invocă că instanța de apel nu a constatat și elucidat

toate circumstanțele pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material.

Mai mult ca atât, instanțele iererahic inferioare incorect au aplicat

prevederile art.76 Codul Familiei, deoarece este invalid de gradul II, are pensie de

invaliditate de 651 lei și din cauza sănătății nu se poate încadra în câmpul muncii,

iar alte venituri nu are.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Namolovan Vitalie, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ constată că, argumentele recurentei se limitează la situația de

apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a cauzei,

iar argumentele invocate în recursul declarat de către Namolovan Vitalie, în esența

lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanță cît și în instanța de

apel și sînt expuse asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se

examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra

căror instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Namolovan Vitalie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Namolovan Vitalie, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru