2rac-41/17 — incasarea datoriei

2rac-41/17 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 2rac-41/17

Prima instanță: Judecătoria Strășeni (jud. I. Chiroșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros)

DECIZIE

29 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecătorii: Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

examinând în ședință publică recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ”Rolina-Grup”, prin intermediul avocatului Crețu Adrian,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Rolina-Grup” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

”Paticris” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 17 iulie 2014, SRL „Rolina Grup” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Paticris” privind încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, între pârâtul SRL „Paticris”, care are calitate

de client, și reclamantul SRL „Rolina-Grup”, care are calitate de antreprenor, la data de

11 martie 2013 și la 01 iulie 2013, au fost încheiate contractele de antrepriză nr. 1, prin

care reclamantul și-a luat angajamentul de demolare a bunului imobil existent format

din subsol + parter, amplasat pe lotul de teren cu nr. cadastral 8028201198, situat în or.

Strășeni, sat. Pănășești. Conform contractului din data de 01.07.2013, reclamantul și-a

luat angajamentul de demarare a lucrărilor de construcție a unui centru de agrement în

mărime de 18,00 m x 24,00 m, cu regimul de înălțime D+P+E+M, amplasat pe lotul de

teren cu același număr cadastral situate pe aceiași adresă.

Menționează reclamantul că, la data de 01 mai 2013 și la 05 iulie 2013, au fost

încheiate contractele de antrepriză cu nr. 2, prin care reclamantul și-a asumat obligația

de a demara lucrări de amenajare a lotului de teren cu tăierea arborilor existenți,

compactarea terenului cu pământ, nivelarea terenului. La data de 08 iulie 2013, a fost

încheiat contractul de antrepriză nr. 3, între reclamant și pârât, prin care reclamantul

conform obiectului contractului a demarat lucrările de construcție a aceluiași centru de

agrement.

Relevă că, în baza contractelor sus indicate reclamantul avea obligația de a efectua

lucrările conform obiectului contractelor, iar pârâtul de a achita costul lucrărilor

1

executate conform p. 6.3 din contractele respective.

Precizează că, pe perioada executării contractului, reclamantul a executat lucrări în

sumă de 414430,34 lei, iar pârâtul a achitat o parte din lucrările executate în sumă de

90000 lei și refuză să achite lucrările executate și predate conform proceselor-verbale

de recepție a lucrărilor din luna martie-mai 2013, august-octombrie 2013.

Susține că, există două procese-verbale de recepție a lucrărilor executate care se

află în ambele exemplare la pârât și conform calculelor efectuate (414430,34 lei - 90000

lei = 324430,34 lei) suma datorată de către pârât constituie 324430,34 lei.

Argumentează că, deoarece încercarea reclamantului de a soluționa litigiul pe cale

amiabilă nu s-a soldat cu succes, acesta s-a adresat în instanța de judecată cu prezenta

acțiune.

Solicită reclamantul admiterea acțiunii și încasarea din contul pârâtului în

beneficiul său a sumei în mărime de 324430,34 lei.

Prin hotărârea din 12 martie 2016 a judecătoriei Strășeni s-a admis cererea de

chemare în judecată și s-a încasat de la SRL „Paticris” în beneficul SRL „Rolina-Grup”

datoria în sumă de 324430,34 lei și taxa de stat în mărime de 9732 lei.

Prin decizia din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul depus de

SRL „Paticris”, s-a casat hotărârea din 12 martie 2016 a judecătoriei Strășeni și s-a emis

o hotărâre nouă de respingere a acțiunii înaintată de SRL „Rolina-Grup”. Concomitent,

s-a încasat din contul SRL „Rolina Grup” în beneficiul SRL „Paticris” taxa de stat

achitată pentru depunerea apelului, în sumă de 3600 lei.

La 01 august 2016, SRL ”Rolina-Grup”, prin intermediul avocatului Crețu Adrian,

a declarat recurs împotriva deciziei din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia cu menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de apel a interpretat eronat clauzele

contractuale nr. 2 din 01.05.2013 și nr. 2 din 05.07.2013 cu privire la executarea

lucrărilor de amenajare a lotului de teren cu nr. cadastral 8028201198, lucrări pentru

care recurentul a solicitat încasarea datoriei. Mai mult ca atât, intimatul a semnat

facturile fiscale cu denumirea lucrări de amenajare.

Menționează recurentul că, instanța de apel, a apreciat greșit și faptul că în rubrica

șase a facturilor fiscale este indicat punctul de descărcare mun. Chișinău și nu sat.

Pănășești, deoarece compania SRL „Rolina Grup” are activitate în domeniul construcției

și majoritatea șantierelor se află în mun. Chișinău, după care materialele procurate angro

se repartizează la diferite obiecte.

Precizează recurentul că, actul de constatare din 17.03.2015 nu poate fi servi drept

probă de respingere a acțiunii, or lucrările executate conform procesului-verbal de

recepție a lucrărilor nr. 1 țin de pregătirea terenului pentru demararea construcției,

acțiuni ce nu au fost obiectate de către intimat la semnarea procesului-verbal nr.1 și nr.

6.

Declară recurentul că, probele prezentate în susținerea poziției sale și anexate la

dosar merită a fi apreciate în ansamblul lor ca fiind dovezi pertinente și concludente

pentru admiterea acțiunii, cu atât mai mult că, la semnarea facturilor, cât și a proceselor

–verbale nu au fost semnalate de către intimat ca fiind întocmite cu încălcarea legislației

în vigoare.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul împotriva deciziei se depune în

termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale.

2

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 16 iunie 2016, iar recurentul

Societatea cu Răspundere Limitată ”Rolina-Grup”, prin intermediul avocatului Crețu

Adrian, a declarat recurs la 01 august 2016, ceea ce denotă că recursul a fost declarat în

termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 08 februarie 2017 Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de un

complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra

noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, pentru elucidarea problemelor

de legalitate invocate în cererea de recurs, precum și pentru stabilirea unor circumstanțe

importante ale pricinii, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție a invitat părțile în proces să se prezinte în ședință de judecată.

În ședința instanței de recurs din 22 martie 2017 s-au prezentat: directorul SRL

„Rolina Grup” – Bumbu Petru, juristul SRL „Rolina Grup” - Cuțchi Vitalie,

administratorul SRL „Paticris” - Chintea Lucia și avocatul Popa Grigore.

Recurentul SRL „Rolina Grup” – administratorul Bumbu Petru și juristul SRL

„Rolina Grup” - Cuțchi Vitalie, în cadrul ședinței instanței de recurs, au susținut recursul

declarat, solicitând admiterea acestuia, conform motivelor de fapt și de drept invocate.

Administratorul SRL „Paticris” - Chintea Lucia și avocatul Popa Grigore, în

ședința instanței de recurs, au solicitat respingerea recursului, conform motivelor

invocate în referința depusă la cererea de recurs.

Audiind declarațiile participanților la proces, examinând argumentele invocate în

recurs în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat de SRL

”Rolina-Grup”, prin intermediul avocatului Crețu Adrian, și va casa decizia instanței de

apel cu remiterea pricinii la rejudecare în instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, iinstanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței

de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Astfel, aprecierea temeiniciei și legalității hotărârilor instanțelor judecătorești

inferioare, revine instanței de recurs prin prisma problemei de drept indicate și normelor

ce guvernează prezentul raport juridic litigios, după cum urmează.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească, pornind de la pretențiile și obiecțiile pârților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au

pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare

3

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar

toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea pricinii.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărîrea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de

judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

Or, în conformitate cu art. 373 alin. (1)-(4) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referentelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele

care nu au fost stabilite, dar care au importantă pentru soluționarea pricinii, apreciază

probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către participanții

la proces. În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi,

instanța de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță.

Instanța de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărârii primei

instanțe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei.

Din materialele pricinii rezultă că prin contractul de antrepriză nr. 1 din 11.03.2013,

reclamantul și-a asumat angajamentul de demolare a bunului imobil existent format din

subsol + parter, amplasat pe lotul de teren cu nr. cadastral 8028201198, situat în rl

Strășeni, sat. Pănășești. (f.d. 13-14)

Prin contractului de antrepriză nr. 1 din 01.07.2013, reclamantul și-a asumat

angajamentul de demarare a lucrărilor de construcție a unui centru de agrement în

mărimea de 18,00 m x 24,00 m, cu regimul de înălțime D+P+E+M, amplasat pe lotul de

teren cu același nr. cadastral situat pe aceiași adresă. (f.d. 11-12)

Conform procesului-verbal nr. 1 de recepție a lucrărilor au fost executate lucrări de

demolare în perioada martie-mai 2013, valoarea de deviz constituind suma de 273557,01

lei. (f.d. 16)

Prin contractele de antrepriză nr. 2 din 01.05.2013 (f.d. 5-6) și din 05.07.2013 (f.d.

9-10), reclamantul și-a asumat angajamentul de a demara lucrări de amenajare a lotului

de teren cu tăierea arborilor existenți, compactarea terenului cu pământ, nivelarea

terenului.

Prin contractul de antrepriză nr. 3 din 08.07.2013 reclamantul și-a asumat

angajamentul de demarare a lucrărilor de construcție a unui centru de agrement în

mărime de 18,00 m x 24,00 m, cu regimul de înălțime D+P+E+M, amplasat pe lotul de

teren cu același număr cadastral situate pe aceiași adresă. (f.d. 7-8)

Conform pct. 6.5 din contractele respective, reclamantul și-a asumat angajamentul

de a efectua lucrările conform obiectului contractului, iar pârâtul de a achita costul

construcțiilor executate.

Conform procesului-verbal nr. 6 de recepție a lucrărilor au fost executate de către

reclamant lucrări de construcție în perioada august – octombrie 2013, valoarea de deviz

constituind suma de 209430,34 lei. (f.d. 17)

Astfel, conform proceselor-verbale de recepție a lucrărilor de construcție nr. 1 și

nr. 6, semnate de ambele părți, însoțite de facturile fiscale din 24.09.2013, 13.09.2013,

4

04.09.2013, 17.09.2013, 19.09.2013, 11.12.2013 se confirmă faptul că pârâtul a

recepționat lucrările efectuate de către reclamant în sumă totală de 414430,34 lei (f.d.

16-23)

Conform actului de verificare din 17.07.2014 se constată că pârâtul a achitat

reclamantului suma de 90000 lei, având la 30.06.2014 o restanță față de reclamant în

sumă de 324430,34 lei. (f.d. 28)

Prin pretenția înaintată de către reclamant în adresa pârâtului s-a solicitat achitarea

în termen de 10 zile calendaristice, de la recepționarea somației, a datoriei în sumă de

324430,34 lei (f.d. 15). Însă, deoarece soluționarea litigiul pe cale amiabilă nu s-a soldat

cu succes, reclamantul s-s adresat în instanța de judecată cu prezenta acțiune.

Curtea de Apel Chișinău, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la

concluzia netemeiniciei acțiunii.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare ce

guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluția dată de către instanța

de apel este una neîntemeiată, deoarece a admis o examinare superficială și arbitrară a

pretențiilor înaintate, prin ce se impune casarea hotărârii cu remiterea pricinii la

rejudecare.

La acest capitol, Colegiul reține că, la examinarea pricinii, instanța de apel a respins

acțiunea înaintată de SRL „Rolina Grup” fără a da o apreciere lucrărilor executate de

către reclamant.

Ori, din materialele pricinii rezultă că reclamantul totuși a executat careva lucrări

de construcție la pârât, acest fapt se confirmă și prin factura fiscală din 11.02.2013,

semnată de către ambele părți, din care rezultă că au fost efectuate lucrări de construcție

în sumă de 209430,34 lei (f.d. 23), precum și din devizul ce a fost stabilit și în procesul-

verbal nr. 6 de recepție a lucrărilor de construcție pe perioada august – octombrie 2013

(f.d. 17), precum și a fost recunoscut de reprezentantul pârâtului în cadrul ședinței de

judecată.

Tot aici, este de menționat că, conform concluziei raportului de constatare tehnico-

științific nr. 058 din 15 februarie 2016, costul lucrărilor de construcție îndeplinite la

construcția bunului imobil, construcție nefinisată, amplasată pe terenul cu nr. cadastral

8028201198 situat în sat. Pănășești, rl Strășeni, de către persoana juridică constituie

suma de 243255,33 lei. (f.d 157-174)

Prin urmare, Colegiul reține că, instanța de apel, adoptând soluția s-a axat pe avizul

tehnic elaborat la 06.04.2015 elaborat de către expertul Scamina Raisa în care s-a indicat

că antreprenorul nu a executat în proporție de 100% lucrările prevăzute în contractele de

antrepriză și respectiv suma indicată atât în factura fiscală din 11.02.2013, cât și în

procesul-verbal nr. 6 de recepție a lucrărilor de construcție pe perioada august –

octombrie 2013 în mărime de 209430,34 lei nu este probată și nu corespunde volumului

de lucrări executate.

La caz, însă, Colegiul menționează că, instanța de apel nu și-a argumentat poziția

de respingere a concluziei raportului de constatare tehnico-științifică nr. 058 din 15

februarie 2016, prin care s-a constatat că reclamantul a efectuat lucrări de construcție în

sumă de 243255,33 lei.

Mai mult ca atât, din textul actului de dispoziție contestat se deduce că, instanța de

apel referindu-se la neîndeplinirea de către reclamant a lucrărilor ce țin de amenajarea

terenului a considerat ca întemeiată concluzia expusă în raportul de constatare tehnico-

5

științific nr. 058 din 15 februarie 2016 privind nedepistarea efectuării de către SRL

„Rolina Grup” a cărorva lucrări de terasament, amenajare, de nivelare a terenului cu nr.

cadastral 8028201198 din sat. Pănășești, rl Strășeni.

Respectiv, Colegiul analizând conținutul deciziei contestate relatează că, instanța

de apel a examinat pricina superficial, deoarece același raport de constatare tehnico-

științific pentru unele circumstanțe ale cauzei a constituit ca fiind o probă pertinentă și

veridică, iar în alte situații fiind ignorat.

Mai mult ca atât, faptul executării unor lucrări de amenajare, tăierea arborilor,

compactarea pământului, evacuarea gunoiului a fost invocat de către reclamant în

ședința instanței de recurs, iar reprezentantul intimatului nu a obiectat acest fapt.

De asemenea, reclamantul a solicitat în prezenta acțiune încasarea sumei în mărime

de 324430,34 lei cu titlu de restanță a lucrărilor executate la pârât, însă atât în textul

decizie instanței de apel, cât și în materialele cauzei lipsește un deviz de calcul ce atestă

destinația plăților solicitate.

În atare circumstanțe, Colegiul notează că la rejudecarea cauzei, instanța de apel

urmează a verifica aspectele menționate supra și să le dea o apreciere corectă în urma

precizărilor părților a circumstanțelor cauzei, care vor aduce la rezolvarea pricinii,

luându-se în considerare faptul că, în conformitate cu art. 240 alin. (3) Cod de procedură

civilă, instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de

reclamant în raport cu normele de drept și obiecțiile părților oponente.

Astfel, instanța de apel, la rejudecarea cauzei urma să stabilească care lucrări

anume au fost executate de către reclamant, dacă coincide volumul și caracterul acestora

cu conținutul proceselor-verbale de recepție a lucrărilor, în condițiile când reprezentanții

ambelor părți au indicat la necorespunderea datelor din actele menționate realității.

De asemenea, pentru a pronunța o soluție corectă instanța urmează să stabilească

care este caracterul plăților pretinse de reclamant, având în vedere solicitarea cumulativă

a sumei de 324430,34 lei.

Clasificarea acestuia aspect este necesară pentru a stabili volumul și lucrările

executate de reclamant.

În consecință, instanța de recurs conchide că, instanța de apel, fiind împuternicită

cu examinarea pricinii în fond sub aspect devolutiv la judecarea apelului, nu a constatat

și elucidat toate circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii în fond, și ca

urmare, a pronunțat o soluție eronată.

La caz, Colegiul menționează obligația instanței de apel de a verifica legalitatea

hotărârii în întregul ei, independent de motivele apelului privind legalitatea hotărârii

primei instanțe, în conformitate cu art. 373 alin. (4) Cod de procedură civilă.

Totodată, Colegiul reiterează că norma procedurală enunțată supra obligă instanța

de apel de a verifica legalitatea soluției adoptate de prima instanța în raport cu pretențiile

înaintate, circumstanțele de fapt și de drept invocate.

De asemenea, conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană

a Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărîri

motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și

acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra

tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți întru

admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea din 21

ianuarie 1999). Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor

6

de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și

expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în speță lipsește.

Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul

având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau

altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei

hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces

echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).

Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile,

să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul

procesului și necesită un răspuns special în hotărâre.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o eroare

judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a casa integral decizia instanței de apel și de a restitui prezenta pricină civilă la

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Colegiul relevă că la rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de

cele enunțate supra, rezultând atât din pretențiile înaintate de Societatea cu Răspundere

Limitată ”Rolina-Grup”, prin intermediul avocatului Crețu Adrian, cât și din obiecțiile

părților invocate în raport cu normele de drept aplicabile raportului litigios.

În baza celor expuse, în conformitate art. art. 445 alin. (1) lit. c), 445 alin.(3) Cod

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Rolina-Grup”,

prin intermediul avocatului Crețu Adrian.

Se casează decizia din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău, în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată ”Rolina-

Grup” împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Paticris” cu privire la încasarea

datoriei și a cheltuielilor de judecată cu remiterea pricinii la rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Tatiana Vieru

Judecătorii: Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Oleg Sternioală

7