2rac-73/19 — cu privire la încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-73/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – S. Iorgov

Instanța de apel: CA Chișinău – I. Cimpoi , A. Danilov, I. Secrieru

ÎNCHEIERE

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Utilajcom”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Utilajcom” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Suncosmo” cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei din data de 09 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Utilajcom”, s-a menținut hotărârea din data de 29 decembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 15 ianuarie 2015 Societatea cu Răspundere Limitată „Utilajcom” (în

continuare SRL „Utilajcom”) s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Suncosmo” (în continuare SRL „Suncosmo”),

solicitând încasarea datoriei în mărime de 69 717,60 lei, pentru lucrările executate în

baza contractului de antrepriză.

În motivarea acțiunii societatea reclamantă a menționat că la data de 03

septembrie 2014 între SRL „Suncosmo” în calitate de beneficiar și SRL „Utilajcom”

în calitate de antreprenor a fost încheiat contractul de antrepriză nr. 1.

Obiectul contractului fiind executarea lucrărilor de reparație și construcție la

obiectivul situat pe str. A. Russo, 5/1 mun. Chișinău.

La 19 septembrie 2014 SRL „Suncosmo” a achitat în contul SRL „Utilajcom”, în

calitate de avans, suma de 20 000 lei, fapt care potrivit pct. 5.1 al contractului

încheiat, a servit drept temei pentru demararea lucrărilor de către antreprenor.

SRL „Utilajcom” în temeiul contractului a efectuat lucrări de reparație și

construcție, care potrivit actului de predare-primire valorează 69 717, 60 lei, însă

pârâtul refuză să semneze devizul de cheltuieli, valoarea căruia coincide cu valoarea

1

nominalizată în pct. 2.1 al contractului și actul de predare-primire a lucrărilor

efectuate deja, motiv pentru care, temporar au fost sistate lucrările contractate.

Societatea reclamantă menționează că reprezentanții Inspecției de Stat în

Construcții au verificat calitatea lucrărilor executate, fără a depista careva

neconcordanțe cu normele tehnice sau abateri de la prevederile legislației în vigoare.

Astfel, în opinia reprezentantului reclamantei, refuzul de a semna actul de

predare-primire a lucrărilor efectuate de către SRL „Utilajcom” este unul neîntemeiat

or, până la moment SRL „Suncosmo” nu a înaintat careva obiecții la lucrările

executate, iar Inspecția de Stat în Construcții a confirmat corespunderea lucrărilor

efectuate.

Prin înștiințarea din data de 20 noiembrie 2014 SRL „Suncosmo” a solicitat

antreprenorului să înlăture neajunsurile și să aducă în concordanță lucrările executate

la obiectivul situat pe adresa mun. Chișinău, str. A. Russo, 5/1, cu documentația de

proiect în termen de 5 zile, fără a specifica care sunt încălcările și neajunsurile admise

în procesul executării lucrărilor.

La 27 noiembrie 2014 SRL „Utilajcom” a expediat în adresa beneficiarului

pretenția prin care a informat beneficiarul despre rezilierea unilaterală a contractului

de antrepriză și a solicitat achitarea restanței pentru lucrările executate și semnarea

actului de predare-primire.

Societatea reclamantă a mai indicat că potrivit pct.9.2 al contractului în cazul în

care o parte nu-și execută obligațiile asumate prin prezentul contract, cealaltă parte

este în drept să rezilieze în mod unilateral contractul. Astfel, prin pretenția din 27

noiembrie 2014 SRL „Utilajcom” a reziliat contractul nr. l din 03 septembrie 2014

încheiat cu SRL „Suncosmo”.

SRL „Utilajcom” indică că legislația în vigoare acordă dreptul antreprenorului să

rezilieze contractul chiar și dacă nu există un motiv expres prevăzut de lege cu

condiția ca beneficiarul să poată obține lucrarea pe o altă cale, cum ar fi în cazul dat,

posibilitatea de a încheia un contract cu o altă companie de construcții.

La caz, SRL „Suncosmo” avea obligația de a semna toate actele necesare

desfășurării lucrărilor de construcții, iar prin refuzul beneficiarului de a semna actul

de predare – primire a pus antreprenorul în imposibilitatea de a-și onora obligațiile

asumate prin contractul de antrepriză nr. 1 din data de 03 septembrie 2014.

Prin hotărârea din data de 29 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

către SRL „Utilajcom” împotriva SRL „Suncosmo” cu privire la încasarea datoriei în

mărime de 69 717,60 lei. (f.d. 156, 160-163)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 09 octombrie 2018 a respins

apelul declarat de către SRL „Utilajcom”, a menținut hotărârea din data de 29

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. ( f.d. 197, 198-206)

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată au reținut că pretențiile înaintate

sunt neîntemeiate, ori antreprenorul a executat careva lucrările cu abateri de la

documentația de proiect. La caz, antreprenorul nu a prezentat probe pertinente și

concludente ce ar confirma că lucrările efectuate la obiectul situat pe adresa mun.

2

Chișinău, str. A. Russo, 5/1, au fost executate în modul corespunzător și care

corespund cerințelor tehnice.

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 19 decembrie 2018 SRL

„Utilajcom” a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri privind

admiterea parțială a cererii de chemare în judecată. ( f.d. 211-219)

În motivarea recursului societatea recurentă a indicat că instanțele de judecată au

aplicat eronat normele de drept material și au apreciat arbitrar probele prezentate la

materialele dosarului.

La caz, SRL „Utilajcom” și-a onorat parțial obligațiunile contractuale și a

executat lucrările de construcție la obiectivul menționat, a căror volum și valoare nu

au fost contestate de către beneficiar, prin urmare se consideră a fi dovedite.

În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la data de 09 octombrie 2018, a

expediat-o participanților la proces și a publicat-o pe portalul instanțelor de judecată

la data de 12 noiembrie 2018. ( f.d. 207)

În aceste circumstanțe recursul declarat de către SRL „Utilajcom”, la data de 19

decembrie 2018 se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către SRL

„Utilajcom”, este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată

au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

3

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către SRL „Utilajcom”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de

judecată, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot

constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SRL „Utilajcom”, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,

alin. (1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Utilajcom”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

4