2rac-77/17 — Încasarea datoriei, penalităților și a dobânzii de întârziere

Dosarul nr. 2rac-77/17

Prima instanță: Jud. Ciocana, mun.Chișinău

Jud. I. Chironeț

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău:

V.Pruteanu, A.Gavrilița, L.Popova

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

Î N C H E I E R E

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecător: Tatiana Vieru

judecătorii: Oleg Sternioală, Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată ,,Valerom” reprezentată de avocatul Radu Dumneanu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Valerom” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

"Total Logistic " privind încasarea datoriei, penalităților, dobînzii de întîrziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Valerom”,

c o n s t a t ă :

La 15 martie 2016, SRL"Valerom" a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL ,,Total Logistic " privind încasarea datoriei, penalităților și a

dobînzii de întîrziere.

În motivarea acțiunii a indicat că, în calitate de executant a prestat servicii de

transport SRL ,,Total Logistic " în temeiul contractului comandă din 23 octombrie

transportul mărfii în interesele beneficiarului, precum și obligația beneficiarului de

a achita valoarea serviciilor de transport în sumă de 3250 euro, în termen de

douăzeci zile.

Menționează că, și-a îndeplinit obligațiile contractuale, fapt confirmat prin

actul din 03 noiembrie 2015 de prestare a serviciilor de transport și expediție,

semnat inclusiv de către reprezentantul SRL ,,Total Logistic ".

Indică că, SRL ,,Total Logistic " a achitat suma de 6856,85 lei la data de 29

decembrie 2015 și suma de 15000 lei la data de 18 ianuarie 2016. Astfel, datoria

pârâtului constituie suma de 71856,85 lei.

Explică că, pentru a respecta condiția căii prealabile de soluționare a

litigiului, administratorului ,,Total Logistic" i-a fost înmânată cererea prealabilă

1

prin intermediul executorului judecătoresc la data de 09.03.2016, oferindu-i-se un

termen de 5 zile pentru achitarea datoriei restante.

Solicită încasarea sumei de 92404,71 lei, care reprezintă suma datoriei

restante, valoarea dobânzii de întârziere și a penalității, cu compensarea

cheltuielilor de judecată suportate în sumă de 8810,14 lei, care reprezintă valoarea

taxei de stat achitate pentru depunerea prezentei cereri de chemare în judecată și

taxa de stat achitată în legătură cu eliberarea de către Camera înregistrării de Stat a

informației din Registrul de stat al persoanelor juridice și a sumelor care vor fi

achitate pentru prestarea serviciilor de asistență juridică.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 13 mai 2016 acțiunea a

fost admisă parțial. S-a încasat de la SRL ,,Total Logistic" în beneficiul

SRL"Valerom" datoria în mărime de 50000 lei, penalitatea în mărime de 40000 lei,

dobînda de întîrziere în mărime de 2404,71 lei, cheltuielile de judecată sub formă

de taxă de stat în mărime de 2772,14 lei, cheltuieli suportate în legătură cu

eliberarea informației din Registrul de stat al persoanelor juridice în mărime de 38

lei, iar în total suma de 95214,85 lei. În rest cerințele au fost respinse ca fiind

neîntemeiate.

La 09 iunie 2016 completat 29 septembrie2016 SRL "Total Logistic" a

solicitat casarea hotărârii primei instanțe în partea încasării penalității cu emiterea

în această parte a unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea privind

încasarea penalității.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016 s-a admis apelul

declarat de SRL "Total Logistic". S-a casat hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 13 mai 2016, în partea încasării penalității în mărime de 40000 lei din

contul SRL "Total Logistic" și în această parte s-a emis o nouă hotărâre, prin care

pretenția reclamantului privind încasarea penalității s-a respins integral ca

neîntemeiată.

În rest, hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 13 mai 2016 s-a

menținut fară modificări.

S-a încasat din contul SRL „Valerom" în beneficiul SRL "Total Logistic"

cheltuielile taxei de stat la depunerea apelului în mărime de 940 lei.

Instanța de apel a concluzionat că, la 23 octombrie 2015 între SRL

„Valerom", și SRL „Total Logistic", a fost încheiat contractul-comandă, obiect al

căruia a constituit obligația executantului de a presta servicii de transport și

expediție a mărfii în interesele clientului, precum și obligația clientului de a achita

valoarea serviciilor de transport în suma convenită de părți în mărime de 3250

euro, în termen de 20 de zile după prestarea serviciilor de transport și semnarea

actelor de predare-primire a încărcăturii (f. d. 8).

Indică că, potrivit actului de prestare a serviciilor de transport și expediție nr.

151-C din 03 noiembrie 2015, întocmit între "Valerom" SRL și "Total Logistic"

SRL, se confirmă faptul că executorul a prestat serviciul de transport internațional,

iar clientul a primit serviciul prestat. Prețul serviciilor a fost achitat de client

parțial, datoria constituind suma de 71856,85 lei ( f.d.9-10).

La fel, menționează că, SRL „Total Logistic" nu și-a onorat obligația privind

achitarea în termen a plăților pentru serviciile prestate, instanța de fond în temeiul

legal a admis pretențiile reclamantului privind încasarea din contul pîrîtului datoria

2

de 50 000 lei și dobînda de întârziere , calculată în conformitate cu art.585, 619

Cod Civil.

Iar, cît privește pretențiile privind încasarea penalității, soluția dată de instanța

de fond este contrară normelor legale.

Totodată, instanța de apel a făcut trimitere la prevederile art. 624 alin.(1) și

625 alin. (1) Codul civil. Ca urmare, instanța de apel a reținut că, instanța de fond

incorect și neîntemeiat a soluționat speța dată în privința încasării penalității.

La 12 ianuarie 2017 SRL "Valerom" reprezentată de avocatul Radu

Dumneanu a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Curții Chișinău din

16 noiembrie 2016 solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel

și menținerea hotărîrii instanței de fond.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel neîntemeiat a afirmat

precum că penalitatea în cauză ar fi fost instituită după executarea contractului,

deoarece actul respectiv confirmă doar executarea serviciilor de transport dar nu și

achitarea acestora, care este o obligație ce reiese atât din contractul-comandă din

23.10.2015, cît și din actul de prestare a serviciilor de transport și expediție nr.l51-

C din 03.11.2015, ceia ce denotă faptul precum că contractul respectiv ar fi fost

executat.

A menționat că, sunt eronate afirmațiile instanței precum că clauza cu privire

la penalitate, expusă în actul de prestare a serviciilor de transport nr. 151 -C din

03.1 1.2015 nu ar fi fost coordonate,deoarece acest act este semnat de către

persoanele împuternicite ale ambelor părți în litigiu, care suplimentar au fost

confirmate prin aplicarea ștampilelor ambilor agenți economici.

A mai invocat că toate circumstanțele date au fost incorect stabilite de către

instanța de apel ce au stat la baza emiterii deciziei contestată de recurent.

A relatat că, la emiterea deciziei instanța de apel a aplicat eronat normele de

drept material și procedural, încâlcind regulile de stabilire a probelor în condițiile

prevazute de art. 130 din CPC.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Colegiul reține că, la materialele cauzei este anexată copia scrisorii de

expediere în adresa părților a copiei deciziei integrale a instanței de apel (f.d.82),

însă careva probe privind recepționarea deciziei contestate de către participanții la

proces, lipsesc. Astfel, recursul declarat la data de 12 ianuarie 2017, se consideră

depus în termen (f.d.85-90).

La data de 30 ianuarie 2017, în adresa ințimatului "Total Logistic" a fost

expediat spre cunoștință copia recursului declarat de SRL "Valerom" , cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței la recurs (f.d.93).

Intimatul "Total Logistic" nu și-a valorificat dreptul de a depune referință la

cererea de recurs înaintată de SRL "Valerom".

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul declarat de SRL "Valerom" este inadmisibi, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art.433 lit. a) Cod Procedură Civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod Procedură Civilă.

3

Dat fiind faptul că temeiurile declarării recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII din Codul de

Procedură Civilă, sunt strict delimitate de art.432.

Colegiu reține că, reieșind din prevederile art.437 alin.(1) lit.f) din Codul de

Procedură Civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței,

temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe

ale aplicării eronate ale normelor de drept material sau procedural, care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, criticile aduse de recurent, însoțite de argumentarea circumstanțelor

de fapt ale pricinii, percepute din propriul punct de vedere al recurentului, nu pot

duce la admisibilitatea recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma

art.432 din Codul de Procedură Civilă, în condițiile în care se insistă asupra

reaprecierii probelor și circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii

ilegalității soluției instanței de judecată.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsit de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurenților/recurentului cu soluția

dată de instanța de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a

recursului. Se cere a fi precizat că, specific recursului declarat în condițiile

secțiunii a 2-a, Capitolul XXXVIII, Cod Procedură Civilă, este că recursul nu

provoacă o rejudecare a fondului pricinii.

Rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Abordarea recurentului în speță evidențiază în mod clar dezacordul cu soluția

dată de instanța de judecată, însă argumentele acestora nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor instanței de judecată, care ar impune declararea

recursurilor ca fiind admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, caracter care nu poate

fi evidențiat de cererile de recurs în cauză.

Astfel, Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod

Procedură Civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Valerom” reprezentată de avocatul Radu Dumneanu.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

4