2ra-548/17 — încasarea taxei de salubrizare

prima instanță: E. Lavciuc nr.2ra-548/17

instanța de apel: A. Gheorghieș, A. Albu, A. Toderaș

ÎNCHEIERE

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari, Galina Stratulat

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Lachi

Trofim,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria s.

Șestaci împotriva lui Lachi Trofim cu privire la încasarea taxei de salubrizare,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 08 noiembrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Lachi Trofim, și menținută hotărîrea Judecătoriei Șoldănești

din 08 iulie 2016

c o n s t a t ă

La 24 decembrie 2015 Primăria s. Șestaci a depus cerere de chemare în

judecată împotriva împotriva lui Lachi Trofim cu privire la încasarea taxei de

salubrizare.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, prin dispoziția Consiliului local

Șestaci, nr 1 (A) “cu privire la gestionarea deșeurilor” din 15 ianuarie 2015, în s.

Șestaci a fost dispusă introducerea serviciului public de salubrizare, pentru care a fost

stabilită o taxă de salubrizare în mărime de 8 lei pentru fiecare persoană domiciliată în

localitate.

Astfel, începând cu luna februarie 2015 Primăria s. Șestaci a pus în aplicare

procedura de percepere a taxei pentru salubrizare, distribuind lunar cetățenilor avize de

plată, prin intermediul Poștei Moldovei.

Indică reclamantul că, deoarece Lachi Trofim nu achita taxa lunară pentru

salubrizare la 30 septembrie 2015 acesta a acumulat o restanță în mărime de 192 lei,

pentru perioada 01 februarie 2015 – 30 septembrie 2015.

În scopul stingerii obligațiilor fiscale la 16 noiembrie 2015 Serviciul de

colectare a impozitelor și taxelor locale din cadrul Primăriei s. Șestaci a expediat în

adresa debitorului reclamația nr. 260 prin care i s-a comunicat lui Lachi Trofim despre

restanța acumulată și necesitatea achitării acesteia.

Precizează reclamantul că pînă la momentul înaintării prezentei acțiuni, Lachi

Trofim nu s-a conformat cerințelor Serviciului de colectare a impozitelor și taxelor

locale și nu a achitat datoria restantă.

1

Cere Primăria s. Șestaci încasarea de la Lachi Trofim a taxei de salubrizare în

mărime de 192 lei.

Pe parcursul examinării pricinii reclamantul a înaintat o cerere de majorare a

pretențiilor, prin care a solicitat încasarea datoriei sub formă de taxă pentru salubrizare

în sumă de 408 lei pentru perioada 01 februarie 2015 – 30 iunie 2016, pentru 3

persoane.

Prin hotărîrea Judecătoriei Șoldănești din 08 iulie 2016, acțiunea a fost admisă

și s-a dispus a încasa de la Lachi Trofim în beneficiul Primăriei s. Șestaci taxa pentru

salubrizare în mărime totală de 408,lei și taxa de stat în mărime de 270 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 08 noiembrie 2016, a fost respins apelul

declarat de Lachi Trofim, și menținută hotărîrea Judecătoriei Șoldănești din 08 iulie

2016.

La 02 februarie 2017 Lachi Trofim a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului au indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, o consideră neîntemeiată și pasibilă de a fi casată.

În aceeași ordine de idei, susține că decizia Consiliului local Șestaci nr 1 (A)

“cu privire la gestionarea deșeurilor” din 15 ianuarie 2015, prin care în s. Șestaci a fost

dispusă introducerea serviciului public de salubrizare, este ilegală, deoarece la

adoptarea acesteia nu s-a discutat cu cetățenii din localitate.

Mai mult ca atât în acest scop nu a fost încheiat nici un contract prin care să fie

stabilite condițiile de prestare a serviciilor și de achitare a lor. Or, amenajarea

platformelor este necorespunzătoare, nefiind asigurată menținerea curățeniei pe lîngă

tomberoane.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Lachi Trofim nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

2

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în

recursul declarat de Lachi Trofim, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Lachi Trofim ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Recursul declarat de Lachi Trofim se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Valentina Clevadî

judecători Dumitru Mardari

Galina Stratulat

3