2ra-425/17 — incasarea sumei in ordine de regres

Dosarul nr. 2ra-425/17

Prima instanță: Judecătoria Comrat (jud. V. Hrapacov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. V. Movilă, N. Veleva, E. Dvurecenschii)

ÎNCHEIERE

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători: Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea pe Acțiuni „Moldasig”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Moldasig”, intervenienți accesorii Ion Guțu, Igor Guțu de partea

reclamantului, împotriva lui Edgar Dimov cu privire la încasarea în ordine de regres

a despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 08 decembrie 2016 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă:

La 09 iunie 2014, SA „Moldasig” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Edgar Dimov solicitând încasarea prejudiciului material în mărime de

5323, 37 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că la 24 ianuarie 2012 în sat.

Porumbrei, rl Cimișlia s-a produs un accident rutier cu implicarea autovehiculului

de marca „Honda Civic”, cu număr de înmatriculare С433CK, condus de Edgar

Dimov și a autovehiculului de marca „Honda CRV”, cu număr de înmatriculare

CMAI320, condus de Ion Guțu, în rezultatul căruia a fost deteriorat autovehiculul

de marca „Honda CRV”, cu număr de înmatriculare CMAI 320.

Menționează că, vinovat în comiterea accidentului rutier, conform procesului

-verbal cu privire la contravenție din 27 aprilie 2012, a fost recunoscut Edgar Dimov,

ultimul deținând polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria AG

nr. 358148 din 06 decembrie 2011, eliberată de SA „Moldasig” pe numele lui

Evhenii Covaliov. Respectiv, Edgar Dimov este responsabil pentru prejudiciul

material cauzat.

Declară că, în rezultatul primirii cererii din partea persoanelor cointeresate,

conform art. 21 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006, SA

„Moldasig” a întocmit dosarul de daune numărul D/RCA/12-987. La 22 iunie 2012

a fost întocmit procesul verbal de constatare a pagubelor, prin care de comun acord

cu părțile cointeresate au fost stabilite defectele automobilului deteriorat de marca

„Honda CRV”, cu număr de înmatriculare CMAI 320.

1

Susține că, suma totală a despăgubirii de asigurare pentru repararea

automobilului de marca „Honda CRV”, cu număr de înmatriculare CMAI 320

constituie 5323, 37 lei, care a fost stabilită conform actului de evaluare cost-reparație

nr. 1852 din 25 iunie 2012, întocmit de specialiștii SRL „Auto-Calcul”.

Afirmă că, în baza contractului de asigurare și a ordinului Directorului

General nr. 1421-01 din 24 septembrie 2012, SA „Moldasig” a achitat proprietarului

automobilului de marca „Honda CRV”, cu număr de înmatriculare CMAI 320, cu

titlul de despăgubire de asigurare sumă de 5323, 37 lei, conform dispoziției de plată

nr.2133 din 04 octombrie 2012.

Remarcă reclamantul că, răspunsul Instituției Publice „Agenția Națională

Transport Auto” nr. 06/1-1527 din 09 iulie 2012 atestă că autovehiculul asigurat de

marca „Honda Civic”, cu număr de înmatriculare С433CK, la momentul

accidentului rutier nu era supus controlului tehnic, motiv pentru care este în drept de

a solicita recuperarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres, rezultând din

prevederile art. 29 lit. f) a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere

civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006.

În scopul soluționării amiabile a litigiului, în adresa pârâtului a fost expediată

pretenția nr. 6088 din 13 decembrie 2012, solicitându-i-se achitarea benevolă a

prejudiciului material în sumă totală de 5323,37 lei. Ulterior, pârâtul a fost contactat

telefonic și a comunicat că a contestat decizia agentului constatator din 27 aprilie

2012 în instanța de judecată. Prin hotărârea din 29 martie 2013 a Judecătoriei

Cimișlia a fost admisă contestația depusă de Edgar Dimov și a fost declarat nul

procesul -verbal cu privire la contravenție și decizia agentului constatator, din motiv

că agentul constatator a încălcat prevederile art. 443 și art. 445 Cod contravențional.

În acest sens specifică reclamantul că, în cazul în care prin hotărârea instanței

de judecată decizia agentului constatator cu privire la aplicarea sancțiunii

contravenționale a fost anulată, iar conform Hotărârii Explicative al Plenului Curții

Supreme de Justiție nr. 11 din 16 decembrie 2013, procesul-verbal cu privire la

contravenție a fost declarat nul, cu încetarea procesului contravențional în temeiul

art. 445, 443 Cod contravențional, vinovăția asiguratului/utilizatorului în comiterea

accidentului rutier și răspunderea asiguratului/utilizatorului pentru pagube produse

de autovehicul nu se exclude.

Prin încheierea protocolară din 19 octombrie 2015 a Judecătoriei Comrat, Igor

Guțu a fost atras în calitate de intervenient accesoriu de partea reclamantului.

Prin încheierea protocolară din 15 martie 2016 a Judecătoriei Comrat, Ion

Guțu a fost atras în calitate de intervenient accesoriu de partea reclamantului.

Prin hotărârea din 26 iulie 2016 a Judecătoriei Comrat s-a respins cererea de

chemare în judecată depusă de SA „Moldasig” împotriva lui Edgar Dimov cu privire

la încasarea în ordine de regres a despăgubirii de asigurare.

Prin decizia din 08 decembrie 2016 a Curții de Apel Cahul s-a respins apelul

depus de SA „Moldasig” și s-a menținut hotărârea din 26 iulie 2016 a Judecătoriei

Comrat.

La 10 ianuarie 2017, SA „Moldasig”, prin intermediul reprezentantului Vitalie

Străistaru, a declarat recurs împotriva deciziei din 08 decembrie 2016 a Curții de

Apel Cahul, solicitând casarea deciziei din 08 decembrie 2016 a Curții de Apel

Cahul și a hotărârii din 26 iulie 2016 a Judecătoriei Comrat, cu pronunțarea unei noi

2

hotărâri privind admiterea acțiunii și încasarea cheltuielilor de judecată ce țin de

plata taxei de stat în apel și recurs în mărime de 337, 5 lei.

În susținerea recursului s-a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece a interpretat eronat prevederile Legii cu privire la asigurarea

obligatorie de răspunderea civilă nr. 414 din 22 decembrie 2006 și Hotărârea

Explicativă a Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 16 decembrie 2013 cu

privire la aplicarea de către instanțele judecătorești a legislației în domeniul

asigurărilor obligatorii și facultative a transportului auto. Respectiv, în opinia

recurentului, decizia în cauză are un caracter ilegal și neîntemeiat din punct de

vedere juridic.

Opinează că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel în motivarea deciziei

nu au făcut referință la Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 16

decembrie 2013, cu toate că scopul aceste hotărâri ține de aplicarea corectă si

uniformă de către instanțele de judecată a legislației ce reglementează raporturile

juridice privind asigurarea obligatorie și facultativă a transportului auto, ceea ce

denotă superficialitatea examinării cauzei.

Specifică recurentul că, nu a fost prezentată de către Edgar Dimov o decizie

privind vinovăția emisă de către organul constatator în privința lui Ion Guțu, iar

hotărârea din 29 martie 2013 a Judecătoriei Cimișlia atestă doar neconsemnarea în

procesul- verbal cu privire la contravenție a datelor obligatorii și faptelor indicate în

dispoziția art. 443 Cod contravențional, ceea ce a dus la nulitatea. Însă vinovăția lui

Egor Dîmov nu a fost exclusă. Procesul-verbal de constatare a contravenției și

decizia agentului constatator din 24 ianuarie 2012 au fost anulate prin hotărârea din

29 martie 2013 a Judecătoriei Cimișlia, din motive de procedură, încadrarea juridică.

Or, toate aceste omisiuni de ordin procedural au dus la nulitatea procesului-verbal

cu privire la contravenție, dar vinovăția pârâtului nu a fost verificată în general.

Consideră că, instanța a încălcat prevederile art. 130 Cod de procedură civilă

în ceea ce privește aprecierea probelor, cercetarea multiaspectuală și completă a

acestora, ori, hotărârea din 29 martie 2013 a Judecătoriei Cimișlia prezentată însăși

de reclamant, a servit drept temei de respingere a pretențiilor invocate.

Susține că, în contextul argumentelor invocate, instanța de apel, care are

atribuții de dezvoltare devolutivă a fondului cauzei la judecarea apelului, nu a

constatat și elucidat toate aceste circumstanțe importante pentru soluționarea pricinii

în fond, și, ca urmare, a pronunțat o soluție ilegală, or, vinovăția de comiterea

accidentului rutier în cazul dat poate fi constatată și de instanța care examinează

litigiul civil.

Declară că, hotărârile instanțelor ierarhic inferioare au fost adoptate

neîntemeiat, ca rezultat al examinării superficiale și fără aprecierea corectă a

probelor și a temeiurilor legale.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Cahul a fost adoptată la 08 decembrie 2016, iar SA

„Moldasig” a declarat recurs la data de 10 ianuarie 2017, ceea ce denotă că este în

termen.

3

Examinând temeiurile recursului declarat de SA „Moldasig”, completul

Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Moldasig”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

4

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SA „Moldasig”.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

„Moldasig” împotriva deciziei din 08 decembrie 2016 a Curții de Apel Cahul.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

5