2rac-118/17 — recuperarea prejudiciului cauzat

Judecătoria Buiucani Dosarul nr.2rac-118/17

Mun. Chișinău

Judecător: G. Moscalciuc

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu

ÎNCHEIERE

22 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu Răspundere Limitată „Self - Service”, în cauza civilă intentată la

cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Self -

Service” împotriva Universității Tehnice a Moldovei privind recuperarea prejudiciului

cauzat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 10.09.2014, SRL „Self-Service” s-a adresat în instanța de judecată cu

cerere împotriva Universității Tehnice a Moldovei, executorului judecătoresc

Tcacenco Alexandru, solicitând încasarea de la pârâți în mod solidar, a

prejudiciului material în mărime de 9000 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a invocat că, SRL „Self-Service” este deținătorul

dreptului de proprietate asupra bunurilor și materialelor rămase pe terenul din bd.

Cuza-Vodă nr. 13, mun. Chișinău. În legătură cu faptul, că contractul de arendă

funciară al terenului sus menționat, care a fost încheiat între Consiliul mun.

Chișinău și SRL „Self-Service” a fost reziliat, bunurile și materialele urmau a fi

restituite proprietarului SRL „Self-Service”, ceea ce nu s-a efectuat.

Menționează reclamantul că, la 16.09.2011 executorul judecătoresc

Alexandru Tcacenco, împreună cu angajații Universității Tehnice din Moldova și a

unei întreprinderi de pază, au reluat unilateral, la cererea Universității Tehnice a

Moldovei, procedura de evacuare a SRL „Self-Service” de pe terenul situat pe bd.

Cuza-Vodă nr. 13, mun. Chișinău, care constituia la acel moment proprietatea mun.

Chișinău.

Astfel, fără înștiințarea SRL „Self-Service” s-a petrecut ilegal procedura de

evacuare, fără să se țină cont și de încheierea din 24.08.2011 a Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău prin care s-a suspendat procedura de evacuare.

Susține societatea reclamantă că, la 14.08.2014 a expediat în adresa pârâților

o reclamație, prin care a solicitat recuperarea prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilegale menționate supra, însă nu a primit nici un răspuns, fapt ce l-a determinat să

se adreseze în instanța de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond, reclamantul și-a

concretizat cerințele, solicitând micșorarea prejudiciului material până la suma de

1

271 379,01 lei, cu încasarea acestuia doar de la Universitatea Tehnică a Moldovei,

invocând că în referința depusă de reprezentantul pârâtului, acesta recunoaște că

după evacuarea SRL „Self-Service” bunurile materiale în litigiu au fost transmise

Universității Tehnice a Moldovei, fapt confirmat prin Actul de constatare din

05.03.2015, ceea ce servește temei de renunțare a pretențiilor față de executorul

judecătoresc Alexandru Tcacenco.

Ulterior, societatea reclamantă a mai depus o cerere de concretizare a

cerințelor, prin care și-a majorat cuantumul pretențiilor până la suma de 318 260 lei,

invocând că s-a adresat la un expert judiciar independent, licențiat, în scopul

evaluării bunurilor rămase pe terenul de pe care a fost evacuat SRL „Self-Service”.

Astfel, conform Raportului nr.126 din 07.04.2015, bunurile care aparțin SRL

„Self-Service” au fost evaluate la suma de 360000 lei, dintre care: metal 300000 lei,

lemn 2180 lei, ardezie 56400 lei, iar dacă acestea urmau a fi demontate și păstrate,

ele urmau a fi realizate pe piața materialelor de construcție cu prețul stabilit în

Raportul de constatare tehnico - științifică sus menționat.

Notează societatea reclamantă că, în termenul acordat de instanță pentru

împăcarea părților, termen solicitat de reprezentantul pârâtului, nu s-a ajuns la un

consens, pentru că lipsesc 18,82 tone de metal, iar 961 foi de ardezie sânt deteriorate

complet. Au fost realizate materiale, fier uzat către SRL „Sofilarex” în sumă totală

de 22360 lei, fapt confirmat prin facturi fiscale. La fel, au fost realizate, la persoane

fizice 449 foi de ardezie, în sumă totală de 17960 lei.

Solicită SRL „Self-Service” încasarea de la Universitatea Tehnică a Moldovei

a prejudiciului material în mărime de 318 260 lei și a cheltuielilor de judecată

formate din taxa de stat în mărime de 9 548 lei.

Executorul judecătoresc Alexandru Tcacenco a solicitat încasarea de la

reclamant a cheltuielilor de judecată în mărime de 11 800 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 iulie 2015, s-a

respins ca fiind neîntemeiată și tardivă acțiunea înaintată de SRL „Self-Service”, s-a

admis parțial cererea executorului judecătoresc Alexandru Tcacenco și s-a încasat

de la SRL „Self-Service” în beneficiul acestuia cheltuielile de judecată în mărime de

10 000 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2015, s-a respins apelul

depus de SRL „Self-Service” și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

Curtea Supreme de Justiție prin decizia din 27 aprilie 2016, a admis recursul

declarat de avocatul Ceban Victor, în interesele SRL „Self-Service”, a casat decizia

din 24 noiembrie 2015 a Curții de Apel Chișinău, și a transmis pricina spre

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2016 s-a admis

apelul declarat de SRL „Self-Service”. S-a casat hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 16 iulie 2015, în partea respingerii acțiunii ca fiind tardivă. În

rest hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 16 iulie 2015 s-a menținut

fără modificări.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 19 decembrie 2016 SRL

„Self-Service” a declarat recurs prin care solicită casarea hotărârii Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 16 iulie 2015 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din

18 octombrie 2016, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată să fie

admisă.

2

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 18

octombrie 2016 a fost expediată recurentului la 16 octombrie 2016. Astfel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, prin prisma art. 425 CPC, consideră recursul depus la data de

19 decembrie 2016 în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acestuia.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat neaplicarea normelor de

drept material și procedural pertinente cauzei.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că

recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele au

apreciat înscrisurile probatoare și au constatat circumstanțele cauzei.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, Colegiul menționează că, recursul în cauză conține obiecțiile de fapt și

de drept, care deja au fost obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic

inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum

formal invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie efectiv,

adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în

recursul declarat de către SRL „Self-Service” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de SRL „Self-Service” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

D I S P U N E:

Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Self - Service”

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

4