3ra-279/17 — obligarea acordării spațiului locativ sua contravalorii acesdtuia și recuperarea prejudiciului oral

3ra-279/17 — obligarea acordării spațiului locativ sua contravalorii acesdtuia și recuperarea prejudiciului oral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: N. Mazur dosarul nr.3ra-279/17

instanța de apel: I. Cimpoi, N. Simciuc, A. Gavriliță

Î N C H E I E R E

15 marie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Moscovschi Valeriu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Moscovschi Valeriu

împotriva Primăriei mun. Chișinău, intervenienți accesorii Moscovscaia Elena și

Moscovschi Serghei cu privire la recunoașterea dreptului pretins la executarea pct. 5

art. 41 din Codul cu privire la locuințe, obligarea acordării unui apartament sau

restituirea valorii apartamentului conform prețului de piață la data pronunțării

hotărârii, recunoașterea încălcării continue a dreptului de a primi o încăpere de locuit

din fondul de stat de locuințe, constatarea privării ilegale de dreptul asupra spațiului

locativ cu încasarea prejudiciului material ce constituie echivalentul valorii de piață a

apartamentului și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de Moscovschi Valeriu și cererea de alăturare la apel depusă

de Moscovscaia Elena și Moscovschi Serghei, casată hotărârea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 30 decembrie 2015 în partea în care cerințele au fost respinse ca

depuse tardiv și emisă o nouă hotărâre în această parte de respingere a cerințelor ca

neîntemeiate, în rest hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 decembrie

2015 a fost menținută,

c o n s t a t ă :

La data de 21 mai 2012, Moscovschi Valeriu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei mun. Chișinău cu privire la recunoașterea încălcării

continue a dreptului de a primi o încăpere de locuit din fondul de stat.

În motivarea acțiunii Moscovschi Valeriu a invocat că împreună cu soția sa

Moscovscaia Elena și fiul Moscovschi Serghei, născut la 20 iunie 1987 au fost incluși

în rândul persoanelor pentru primirea încăperilor de locuit din fondul locativ de stat,

lista fiind verificată și aprobată de autoritatea publică locală.

Când i-a venit rândul la primirea încăperii și anume, a unui apartament cu 2

odăi, seria 143, fără careva motive, a fost mutat din rând fiind simulată cauza mutării.

Astfel, s-a adresat organelor administrației publice locale solicitând aprobarea

hotărârii de acordare a unui apartament cu 2 odăi din fondul locativ de stat, cu

eliberarea ordinului de repartiție, însă a fost informat că apartamentul, la care pretinde,

a fost retras de Primăria mun. Chișinău.

Menționează reclamantul că, dreptul la acordarea spațiului locativ a apărut în

anul 1987-1988, când organele administrației publice locale au atribuit studioului

„Moldova-Film”, unde dânsul era angajat, un apartament cu 2 odăi pentru repartizare,

însă care a fost atribuit unei altei persoane, iar ulterior retras de către Primăria mun.

Chișinău ca fiind repartizat cu încălcarea legislației.

Consideră că Primăria mun. Chișinău, fiind responsabilă pentru executarea art. 41

alin. (5) din Codul cu privire la locuințe, nu a aplicat restrângeri sau sancțiuni

prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru

protecția drepturilor familiei, care-i aparțin în conformitate cu art. 37 din Codul cu

privire la locuințe, iar refuzul privind eliberarea ordinului de repartiție pentru instalare

familiei sale în apartament contravine prevederilor art. 3 din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Solicită recunoașterea încălcării continue de către Primăria mun. Chișinău a

dreptului său și a membrilor familiei sale de a primi o încăpere de locuit din fondul de

stat.

La 28 septembrie 2012 Moscovschi Valeriu a depus cerere de concretizare a

pretențiilor, prin care a indicat motive similare celor indicate în acțiunea inițială și

invocând prevederile art. 41 pct. (5) din Codul cu privire la locuințe, art. 9 alin. (1),

(2) din Codul civil, art. 54 alin. (2) din Constituția RM și art. art. 3, 10, 13, 14, din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a solicitat recunoașterea dreptului pretins

al său și al familiei sale la executarea pct. 5 art. 41 Codul cu privire la locuințe de

către autoritatea publică locală Primăria mun. Chișinău, acordarea unui apartament sau

restituirea valorii apartamentului conform prețului de piață a acestuia la data

pronunțării hotărârii (f. d. 21-23 Vol. I).

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2012, acțiunea a fost

respinsă ca fiind depusă tardiv.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2013, a fost corectată

omisiunea din hotărârea Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2012 prin indicarea

corectă a datei pronunțării hotărârii „08 noiembrie 2012” în loc de „08 octombrie

2012”.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 31 iulie 2013, a fost admis recursul

declarat de Moscovschi Valeriu, casată hotărârea primei instanțe și restituită pricina

spre rejudecare după competență la Judecătoria Centru mun. Chișinău.

La 28 ianuarie 2015, 20 octombrie 2015 și 23 noiembrie 2015, Moscovschi

Valeriu a depus cereri de modificare a cerințelor înaintate împotriva Primăriei mun.

Chișinău în care suplimentar, la cele indicate în acțiune a inițială, a invocat că

includerea dânsului împreună cu familia sa în lista precizată a ordinii de succesiune

pentru primirea încăperilor de locuit din fondul de stat se confirmă prin procesul-

verbal nr. 14 din 26 martie 1987, verificat și aprobat de autoritatea publică locală încă

în anul 1987, din care rezultă că familia Moscovschi a fost inclusă în lista de acordare

a spațiului locativ în rândul general sub nr. 13.

Indică că la 24 decembrie 1987 în cadrul ședinței comune a administrației și

comitetului sindical, trei apartamente seria 143, cu câte doua odăi fiecare, cu suprafața

locuibila de 28 m.p. și suprafața totală 62 m.p., au fost repartizate din fondul

autorității publice locale angajaților conform rândului general și anume Zinaidei Petcu

apartamentul nr. 11 de pe bd. .Mircea cel Bătrân 21, mun. Chișinău, lui Bogaci Igor

apartamentul 129 de pe bd. Mircea cel Bătrîn 21, mun. Chișinău și apartamentului 127

de pe bd. Mircea cel Bătrân 21, mun. Chișinău lui Strungaru Valeriu inclus în lista

generală sub nr. 14, iar familia dânsului inclusă în rând sub nr. 13 a fost mutată din

rândul general la primirea locuinței pe termen de un an.

Menționează că a solicitat înlăturarea mutării neîntemeiate din rândul pentru

primirea încăperii de locuit de la organul ierarhic superior - Comitetul sindical

municipal al lucrătorilor din cultură, ca urmare, la indicația organului de control

Comitetului sindical municipal al lucrătorilor din cultură la data de 25 februarie 1988,

i-a fost eliberat extrasul din procesul-verbal nr.6 al Comitetului sindical municipal al

lucrătorilor din cultură, iar întreprinderea Moldova-film a inclus familia sa în lista

ordinii de succesiune pentru primirea încăperilor de locuit, care la 15 martie 1988 a

fost aprobată de administrația publică Buiucani.

Afirmă că la solicitarea Președintelui administrației publice Buiucani a prezentat

actele pentru acordarea încăperii de locuit în administrația publică Buiucani, drept

urmare, prin răspunsurile administrației publice Buiucani nr.M-164/2 din 18 aprilie

1988 și nr. M-164/2 din 15 iunie 1988, a fost informat că lui Strungaru Valeriu i s-a

refuzat acordarea apartamentului nr. 127 de pe bd. Mircea cel Bărtîn 21, mun.

Chișinău ca fiind inclus în rând ilegal, iar apartamentul a fost retras de către Primăria

Chișinău.

În context, cu referire la art. art. 1, 53 din Hotărârea Guvernului despre

aprobarea Regulamentului cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în

RM Nr. 405 din 25 noiembrie 1987 Veștile nr.l2/154, 1987, și art. 10 din Codul cu

privire la locuințe consideră reclamantul că la caz a avut loc discriminarea familiei sale

la acordarea încăperilor de locuit din fondul de stat în raport cu Petcu Zinaida, Bogaci

Igori și încălcarea prevederilor art.7, art.17 Declarația Universală a drepturilor omului,

iar neînlăturarea pretinsei discriminări ar fi contrară prevederilor art. 3 din Convenția

Europeana pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Totodată, pretinde reclamantul că a avut loc și încălcarea art. 1 din Protocolul nr.

1 adițional la Convenția Europeana pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale și invocă că interesul patrimonial în cauză îl constituie o creanță, care

poate fi considerată „valoare patrimonială”, deoarece are o bază suficientă în dreptul

intern.

Este de părerea că neacordarea imobilului și retragerea apartamentului nr. 127

de pe bd. Mircea cel Bărtîn 21, mun. Chișinău de către Primăria mun. Chișinău

contravine art. 53 Regulamentului cu privire la modul de acordare a încăperilor de

locuit în RM Nr.405 din 25 noiembrie 1987, discriminează întreaga familia lui și

provoacă încălcarea continuă a dreptului pretins la demnitate și nesupunerea

tratamentelor degradante.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 1-3, 5-7, 9, 11, 12, 14, 15, 217,

220, 280, 1404, 1409, 1414, 1416, 1422-1424 Cod civil, art. art. 6, l0, 13, 28, 41, 42,

44, 45, 52, 160 din Codului cu privire la locuințe, art. 1, 2, 31, 33, 36, 53 din

Regulamentul cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 405 din 25 noiembrie 1987, art. art. 16, 46-54 din Constituția

RM, art. art. 7, 17 din Declarația Universală a drepturilor omului, art. 3 Convenția

Europeana pentru apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, art. 1.

Protocolul adițional la Convenția Europeana pentru apărarea Drepturilor Omului si

Libertăților Fundamentale și art. 14 din Convenția Europeană pentru apărarea

Drepturilor Omului și libertăților fundamentale.

Solicită constatarea faptului privării ilegale de dreptul asupra spațiului locativ și

anume a apartamentului cu 2 odăi, seria 43, suprafața locuibilă de 28 m.p., suprafața

totală de 62 m.p., amplasat în mun. Chișinău, bd. Mircea cel Bătrân 21, încasarea din

contul Primăriei mun. Chișinău în beneficiul său a prejudiciului material cauzat ce

constituie echivalentul valorii de piață a apartamentului menționat și repararea

prejudiciului moral în mărime de 1 000 000 lei (f.d. 204-205, 207 Vol. I).

Concomitent, în cadrul dezbaterilor judiciare, Moscovschi Valeriu a solicitat

constatarea încălcării continue a dreptului la încăpere de locuit în casele fondului de

stat de locuință pentru folosință fără termen, încasarea valorii unui apartament cu

suprafața totală de 70 m.p. conform prețului de piață a unui metru pătrat la data

pronunțării definitive a hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului moral în

mărime de 1 000 000 lei (f. d. 215-224 Vol. I).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 decembrie 2015, au

fost respinse ca fiind depuse tardiv cerințele privind recunoașterea dreptului pretins la

executarea pct. 5 art. 41 din codul cu privire la locuințe, obligarea Primăriei mun.

Chișinău la acordarea unui apartament cu suprafața de 70 m.p. sau restituirea

contravalorii apartamentului conform prețului de piață a acestuia la data pronunțării

hotărârii și repararea prejudiciului moral, iar cerințele cu privire la recunoașterea

încălcării continue a dreptului de a primi o încăpere de locuit din fondul de stat de

locuințe pentru folosință fără termen, constatarea faptului privării ilegale de dreptul

asupra spațiului locativ cu încasarea prejudiciului cauzat ce constituie echivalentul

valorii de piață a apartamentului au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2016, a fost respinse

cererile lui Moscovschi Valeriu cu privire la atragerea în proces în calitate de

intervenient accesoriu a Consiliului municipal Chișinău și cu privire la sesizarea Curții

Constituționale privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a art. 1404 alin. (5)

din Codul civil.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie 2016 a fost admis apelul

declarat de Moscovschi Valeriu și cererile de alăturare la apel depuse de Moscovscaia

Elena și Moscovschi Serghei, casată hotărârea primei instanțe în partea în care

cerințele au fost respinse ca fiind depuse tardiv și emisă o nouă hotărâre în această

parte, prin care pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate, în rest hotărârea primei

instanțe a fost menținută.

Pentru a decide astfel instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că întrucât prin acțiunea înaintată la 21 mai 2012, Moscovschi Valeriu a invocat

dezacordul cu răspunsul Direcției Generale locativ-comunale nr. M-71/1/12 din 24

aprilie 2012 la cererea prealabilă, cerințele cu privire la recunoașterea dreptului pretins

la executarea pct. 5 art. 41 din Codul cu privire la locuințe, obligarea Primăriei mun.

Chișinău la acordarea unui apartament sau restituirea valorii apartamentului conform

prețului de piață la data pronunțării hotărârii și încasarea prejudiciului moral au fost

înaintate în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

În context, instanța a reținut prevederile art. 32 și art. 37 din Codul cu privire la

locuințe care reglementează aspecte ce țin de evidența cetățenilor, care au nevoie de

îmbunătățirea condițiilor de locuit, la locul de muncă și ordinea de succesiune la

acordarea încăperilor de locuit cetățenilor și a menționat că deși, prin decizia comună a

Comitetului sindical și a administrației studioului „Moldova-Film” din 24 decembrie

1987, a fost amânată acordarea spațiului locativ din fondul de stat familiei

Moscovschi, iar apartamentul nr. 127 din fostul bd. Cutuzov 21 a fost acordat familie

Strungaru, însă ulterior, prin decizia Sovietului Frunze de deputați din 22 martie 1988,

a fost respinsă solicitarea lui Strungaru Valeriu aflat sub numărul 14 în rândul general

privind repartizarea spațiului locativ, pe motiv că acesta ar fi fost inclus în rând în mod

ilegal.

Totodată, instanța de apel a stabilit că la caz lipsesc probe ce ar demonstra că

toate persoanelor aflate în rândul general la primirea spațiului locativ până la familia

Moscovschi au fost asigurate cu încăperi din fondul locativ de stat și a conchis că prin

decizia Comitetului sindical și a administrației studioului „Moldova-Film” din 15

martie 1988, fapt ce rezultă și din extrasul din procesul-verbal nr. 4, au fost excluse din

rândul general persoanele cărora li s-au îmbunătățit condițiile de trai prin eliberarea în

anii 1987-1988 a spațiilor locative corespunzătoare și a fost rectificată lista celor care

au rămas să pretindă la spațiul locativ din fondul de stat, iar familiei Moscovschi i-a

fost atribuit în noua listă numărul de ordine 8.

De asemenea, Colegiul instanței de apel a reținut scrisoarea Direcției Locuințe a

Primăriei mun. Chișinău din 24 septembrie 2002 potrivit căreia în baza bonului nr. 200

din 21 aprilie 1998, apartamentul 127 din bd. Mircea cel Bărtîn, 21 (fostul bd. Cutuzov

21) din cauza unor nereguli la formarea listelor a fost retras de la studioul „Moldova-

Film” și repartizat Direcției principale „Moldmedtehnica” și a considerat neîntemeiate

acuzațiile lui Mosocvschi Valeriu precum că Primăria mun. Chișinău nu execută

prevederile Codului cu privire la locuințe.

Subsecvent, instanța de apel a concluzionat că înscrisurile administrate la dosar

demonstrează că nici o persoană din rândul general al persoanelor pretendente la

spațiul locativ din fondul de stat cu numărul de ordine ulterior celui atribuit familiei

Moscovschi nu i-a fost repartizată locuință din fondul de stat, iar în cazul

apartamentului127 din fostul bd. Cutuzov 21 mun. Chișinău, eroarea a fost înlăturată,

familia Strungaru, care primise acest apartament, fiind plasată în lista generală cu

numărul de ordine 9, respectiv după familia Moscovschi.

La acest capitol, instanța a mai remarcat că Primăria mun. Chișinău a adus la

cunoștință lui Moscovschi Valeriu numărul de ordine atribuit în familiei sale în rândul

general stabilit în listele Preturii sectorului Botanica pentru pretendenții la

îmbunătățirea condițiilor de trai explicându-i că repartizarea spațiilor locative la

moment nu este posibilă din motivul nealocării banilor din bugetul public de stat

pentru construcția fondului locativ cu această destinație, iar satisfacerea solicitărilor în

sensul dat se va efectua în ordine stabilită conform listelor general și a conchis că

cerințele lui Moscovschi Valeriu privind recunoașterea dreptului pretins la executarea

pct. 5 art. 41 din Codul cu privire la locuințe, obligarea acordării unui apartament sau

restituirea valorii apartamentului conform prețului de piață la data pronunțării hotărârii

sunt neîntemeiate.

În același context, instanța de apel a reținut ca fără suport legal cerințele privind

restituirea valorii apartamentului conform prețului de piață la data pronunțării hotărârii

instanța de apel și a remarcat că locuințele din fondul de stat se acordă persoanelor cu

drept de folosință și nu cu drept de proprietate.

La fel, instanța stabilind că la caz nu a fost confirmată vina autorității

administrației publice locale și legătura de cauzalitate între pretinsele suferințe ale

familiei Moscovschi cauzate ca urmare a lipsei condițiilor bune de trai și acțiunile sau

inacțiunile Primăriei mun. Chișinău, a respins ca neîntemeiate și cerințele subsecvente

privind repararea prejudiciului moral.

Concluzionând, instanța a constatat că atribuirea de către Primăria mun.

Chișinău a spațiilor locative pentru îmbunătățirea condițiilor de trai la moment nu este

posibilă din motivul nealocării banilor din bugetul public de stat pentru construcția

fondului locativ cu această destinație și a considerat neîntemeiate și cerințele cu privire

la recunoașterea încălcării continue a dreptului de a primi o încăpere de locuit din

fondul de stat de locuințe.

Iar, precizând că pentru a fi privat de dreptul asupra spațiului locativ urmează

mai întâi să deții acest drept, instanța de apel a respins ca neîntemeiate și cerințele

privind constatarea privării ilegale de dreptul asupra spațiului locativ cu încasarea

prejudiciului material ce constituie echivalentul valorii de piață a apartamentului.

La 11 ianuarie 2017, Moscovschi Valeriu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

restituirea pricinii spre rejudecare.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată menționând că

instanța de apel nu a determinat circumstanțele relevante pentru caz și care au fost

apreciate incorect de către prima instanță.

Susține că decizia instanței de apel este nefondată și rezultă din aprecierea

arbitrară a probelor și omiterea aplicării normelor de drept material, fapt ce a dus la

soluționarea greșită a cauzei.

Totodată, indică circumstanțe similare celor indicate în instanțele ierarhic

inferioare, referindu-se la art. art. 10, 13, 28, 41, 42, 45 și 52 din Codul cu privire la

locuințe și prevederile Regulamentului cu privire la modul de acordare a încăperilor de

locuit în R.S.S. Moldovenească Nr. 405din 25 noiembrie 1987, Veștile nr. 12/154,

1987 și Hotărârii Sovietului Suprem al RSS Moldovenești din 08 decembrie 1971 nr.

173-VIII cu privire la punerea în aplicare a Legilor RSS Moldovenești cu privire la

Sovietul raional, orășenesc, raional din oraș de deputați ai oamenilor muncii din RSS

Moldovenească, Veștile Sovietului Suprem și ale Guvernului RSSM nr.12 din 1971,

Legea RSSM cu privire la Sovietul orășenesc, raional din oraș de deputați ai oamenilor

muncii din RSS Moldovenească din 08 decembrie 1971 nr. 173-VIII, Veștile

Sovietului Suprem și ale Guvernului RSSM nr. 12 din 1971, afirmând că instanța de

apel a omis să constate și să elucideze circumstanțele ce au avut loc în prima instanță

și nu examinat cerințele înaintate în ansamblu cu normele de drept menționate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă din actele cauzei, copia deciziei instanței de apel din 13

octombrie 2016 a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces, inclusiv

recurentului Moscovschi Valeriu prin scrisoarea nr. 30516-4 din 29 octombrie 2016,

însă careva date ce ar confirma și recepționarea acesteia materialele cauzei nu conțin.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 11 ianuarie 2017, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Moscovschi Valeriu este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Moscovschi Valeriu nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu

a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Moscovschi Valeriu asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Moscovschi Valeriu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Moscovschi Valeriu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva