2ra-378/17 — recunoasterea dreptului de proprietate prin uzucapiune

prima instanță: V.Budeci

(Judecătoria Buiucani, mun.Chișinău) dosarul nr. 2ra-378/17

instanța de apel: Iu.Cimpoi, N.Simciuc, A.Panov

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Trohina Veronica

și Trohin Valerii,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Trohina

Veronica și Trohin Valerii împotriva Primăriei or.Vatra, mun. Chișinău privind

recunoașterea dreptului de proprietate prin uzucapiune,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Trohina Veronica și Trohin Valerii și menținută

hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 aprilie 2016,

c o n s t a t ă :

La data 07 septembrie 2015 Trohina Veronica și Trohin Valerii au depus

cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or. Vatra, mun. Chișinău,

solicitând recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului amplasat pe adresa

str. Luceafărul, 13, or. Vatra, mun. Chișinău.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a indicat că familia lor posedă

cu bună credință, mai mult de 15 ani, un sector de teren amplasat în mun. Chișinău,

or. Vatra, str. Luceafărul nr. 13 și pe care se află un beci, construit în anul 1970 de

către părinții lor. Primăria or. Vatra, mun. Chișinău refuză să le recunoască dreptul

de proprietate, prin ce li se încalcă dreptul prevăzut de pct. 1 art.8 CEDO.

Astfel, solicită în baza prevederilor art.332 Cod civil, constatarea faptului

dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului amplasat în mun. Chișinău, or.

Vatra, str. Luceafărul, nr. 13.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 01 aprilie 2016,

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 27 aprilie 2016 Trohin

Valerii și Trohina Veronica au declarat apel, solicitând casarea hotărârii instanței de

fond și remiterea pricinii la rejudecare în primă instanță.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016 s-a respins apelul

declarat de Trohina Veronica și Trohin Valerii și menținută hotărîrea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 01 aprilie 2016.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că potrivit art. 332 Cod civil,

dacă o persoană, fără să fi dobândit dreptul de proprietate, a posedat cu bună-

credință sub nume de proprietar un bun imobil pe parcursul a 15 ani, aceasta devine

proprietarul bunului respectiv. Dacă un bun imobil și drepturile asupra lui sânt

supuse înregistrării de stat, dreptul de proprietate se dobândește în temeiul alin.(l)

din momentul înregistrării.

Concomitent, instanța de apel a reținut că pentru dobândirea dreptului de

proprietate prin uzucapiune este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor

condiții: cel care posedă bunul trebuie să fi de bună-credință; posesiunea trebuie

exercitată timp de 15 ani în cazul bunurilor imobile; posesiunea trebuie să fie utilă.

În același timp, bunurile imobile vor putea fi dobândite în proprietate prin

uzucapiune numai în cazul în care acestea nu sunt înregistrate în registrul bunurilor

imobile.

După cum rezultă din materialele dosarului și anume potrivit Planului de

situație, prezentat de către Primăria orașului Vatra, pe terenul amplasat pe adresa

or.Vatra, str.Luceafărul 13 este amplasată o construcție sub forma unui bloc locativ,

iar terenurile aferente blocului de locuit nu sunt formate ca bunuri imobile, și fac

parte din domeniul public al statului (f.d.63).

Totodată, potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile dreptul de

proprietate asupra terenului amplasat în mun. Chișinău, or. Vatra, str. Luceafărului

13, este înregistrat în Registrul bunurilor imobile și titular al acestui drept este

administrația publică locală (f.d. 118-119).

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a

concluzionat că Trohin Valerii și Trohina Veronica nu pot pretinde la recunoașterea

dreptului de proprietate prin uzucapiune, chiar dacă și posedă acest bun timp de 15

ani, or dreptul de proprietate asupra bunului imobil este înregistrat în Registrul

bunurilor imobile.

La caz, instanța de apel a constatat că posesiunea invocată de către apelanți

este precară, deoarece nu a fost realizată sub nume de proprietar, nici apelanții, nici

părinții acestora nedispunând de vreun act ce ar confirma dobândirea dreptului de

proprietate asupra terenului, or terenul, după cum s-a menționat mai sus, aparține

cu drept de proprietate în temeiul dispozițiilor imperative ale legii autorității

publice locale.

La 10 ianuarie 2017 Trohina Veronica și Trohin Valerii au depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărârilor

judecătorești și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului Trohina Veronica și Trohin Valerii au invocat că

instanța de apel nu a constatat și elucidat toate circumstanțele pentru examinarea

obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Examinînd temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

2

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Trohina Veronica și Trohin

Valerii, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la

situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a

cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esența lor, sînt similare argumentelor

invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse asupra

circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respinse. Or recursul, exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Trohina Veronica și Trohin Valerii ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Trohina Veronica și Trohin Valerii se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

3