2ra-428/17 — acceptarea succesiunii

Prima instanță: V. Gîrleanu 2ra–428/17

Instanța de apel: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican

Î N C H E I E R E

15 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, – Svetlana Filincova

Judecători – Iurie Bejenaru, Maria Ghervas

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Ermurachi Fiodor,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Buruceanov Iurie către

Ermurachi Fiodor privind constatarea faptului acceptării succesiunii și

recunoașterea dreptului de proprietate,

la cererea de chemare în judecată a lui Ermurachi Fiodor către Buruceanov

Iurie privind constatarea faptului acceptării succesiunii și recunoașterea dreptului

de proprietate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de Ermurachi Fiodor și menținută hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 februarie 2016,

c o n s t a t ă:

La 26.01.2015, Burunceanov Iurii a depus cerere de chemare în judecată către

Ermurachi Fiodor, prin care a solicitat constatarea faptului acceptării succesiunii

legale de către Ermurachi Maria după decesului lui Ermurachi Vasile la ½ cotă-

parte din apartamentul nr. 8 din str. Academician Saharov, 3, mun. Chișinău, prin

intrarea în posesiune reală a patrimoniului și recunoașterea dreptului de proprietate

a lui asupra ½ cotă-parte din apartamentul nominalizat.

În motivarea acțiunii a indicat că el este feciorul Măriei Ermurachi din prima

căsătorie, care, la 14.02.1973, a înregistrat căsătoria cu Ermurachi Vasile, iar până

la vârsta de 18 ani a locuit împreună cu părinții Ermurachi Măria și Ermurachi

Vasile, după care a fost înrolat în forțele armate. După finalizarea serviciului

militar s-a stabilit cu traiul permanent pe teritoriul Federației Ruse, întemeindu-și o

familie. Până în prezent locuiește în Federația Rusă, or. St. Petersburg, iar în toată

această perioadă de timp le-a purtat de grijă părinților.

La 26.06.1991, Ermurachi Vasile i-a lăsat testament, conform căruia i-a testat

toată averea care îi va aparține la momentul decesului.

Apartamentul respectiv a fost privatizat de către soții Ermurachi, la

02.05.1994, fiecăruia atribuindu-li-se câte ½ cotă-parte.

Ermurachi Vasile a decedat la 03.10.2005, iar înaintea decesului cu 2

săptămâni, acesta a întocmit testamentul nr. 2/1-3690 din 15.09.2005, prin care a

lăsat toată averea sa, și anume, 1/2 cotă-parte din apartamentul nr. 8 din str. A.

Saharov, rudei sale Ermurachi Ioan, însă în anul 2012, ultimul a decedat,

neadresându-se la notar în vederea obținerii certificatului de moștenitor

testamentar. În așa mod, fiind omis termenul de prescripție pentru valorificarea

dreptului la succesiune testamentară. Astfel, din momentul încheierii testamentului

nr. 2/1-3690 și până în toamna anului 2012, Ermurachi Măria a continuat să

locuiască în apartamentul indicat, iar Ermurachi Ioan nu a pretins la averea

testamentară în tot acest răstimp.

La 15.05.2014, Ermurachi Fiodor, feciorul lui Ermurachi Ioan, după decesul

tatălui său, în anul 2013, a depus cerere la notarul Școlnic Viorica, prin care a

solicitat eliberarea certificatului de moștenitor testamentar pe ½ cotă-parte din

apartamentul nr. 8 din str. A. Saharov, 3, ce a aparținut lui Ermurachi Vasile, care a

testat în baza testamentului nr. 2/1-3690 toată averea sa lui Ermurachi Ioan, însă,

notarul a respins cererea lui Ermurachi Fiodor, invocînd incertitudinea probelor.

Ca urmare, la 09.06.2014, Ermurachi Fiodor a depus o cerere în Judecătoria

Telenești, în procedura specială, privind constatarea faptului acceptării succesiunii

de către Ermurachi Ioan, după decesul lui Ermurachi Vasile, a ½ cotă-parte din ap.

8 din str. A. Saharov, 3.

Instanța de judecată a constatat existența unui litigiu de drept și a dispus

scoaterea cererii de pe rol. La 21.07.2014, Ermurache Fiodor a declarat recurs la

încheierea Judecătoriei Telenești din 08.07.2014, iar prin decizia Curții de Apel

Bălți nr. 2r-601/14 din 31.10.2014, a fost respins recursul și menținută încheierea

Judecătoriei Telenești.

În continuare, reclamantul Burunceanov Iurii a indicat că, Ermurachi Măria,

mama sa și soția defunctului, este unicul moștenitor legal de clasa I, deoarece

Ermurachi Vasile nu a avut copii, și ea a continuat să locuiască în apartamentul

nominalizat până în toamna anului 2012.

Conform art. 1516 alin. (3) Cod civil, Ermurachi Măria, fiind moștenitor de

clasa I, a acceptat moștenirea după decesul lui Ermurachi Vasile, prin intrarea în

posesiune de fapt a bunului succesoral. Respectiv, după decesul Măriei Ermurachi,

dânsul a deschis dosar de moștenitor la notarul de la locul deschiderii succesiunii,

prin care a moștenit ½ cotă-parte, care aparținea mamei sale, însă, până la deces

Ermurachi Măria nu a reușit să accepte moștenirea rămasă după decesul lui

Ermurachi Vasile, prin depunerea declarației de acceptare a succesiunii la notar

pentru a moșteni ½ cotă-parte din apartament. Astfel, i-a fost eliberat certificatul de

moștenitor cu drept de a dovedi existența bunurilor ce compun patrimoniul

succesoral.

Totodată, având în vedere și faptul că, Ermurachi Ioan a omis termenul de

acceptare a succesiunii testamentare și până în 2012 nu a pretins nici într-un mod

la averea succesorală testată de Ermurachi Vasile, reclamantul consideră că,

Ermurachi Măria a acceptat succesiunea legală după decesul lui Ermurachi Vasile,

prin intrarea în posesiunea bunului succesoral.

La 23.01.2015, Ermurachi Fiodor s-a adresat cu o cerere de chemare în

judecată împotriva lui Burunceanov Iurii privind constatarea faptului acceptării

succesiunii după decesul lui Ermurachi Vasile și recunoașterea dreptului de

proprietate la ½ cotă-parte din ap. 8 din str. A. Saharov, 3, mun. Chișinău, după

Ermurachi Ioan.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 03.10.2005, a decedat Ermurachi Vasile,

iar după decesul lui a rămas patrimoniul succesoral, ce se compune din

apartamentul nr. 8 cu două odăi situat pe str. A. Saharov, 3, mun. Chișinău care a

fost testat prin testamentul din 15.09.2005, și anume ½ cotă-parte lui Ermurachi

Ioan, iar pe ½ cotă-parte deține testament Buruncianov Iurii.

După decesul lui Ermurachi Vasile, a intrat în posesia patrimoniului

succesoral tatăl său Ermurachi Ioan, achitând serviciile comunale și impozitele,

fapt confirmat prin chitanțele de plată de care dispune, circumstanță care

incontestabil demonstrează acceptarea moștenirii și intrarea în posesiune a averii

succesorale a lui Ermurachi Ioan.

Având o atitudine conștiincioasă față de defunctul Ermurachi Vasile, care i-a

lăsat testament lui Ermurachi Ioan, ultimul a suportat toate cheltuielile de

înmormântare a lui Ermurachi Vasile, i-a transmis bani în mărime de 20000 de lei

soției decedatului Ermurachi Măria pentru întreținerea apartamentului și 45000 de

lei pentru înmormântarea lui Ermurachi Ioan. A reparat capital apartamentul dat în

sumă de 63413 de lei, fapt ce se confirmă prin documentele care se anexează la

dosar și anume actul de recepție finală din mai 2009.

Deși, prin acțiunile sale, Ermurachi Ioan a acceptat în mod tacit moștenirea,

birourile notariale au invocat incertitudinea dovezilor prezentate și au refuzat să-i

elibereze certificatul de moștenitor lui Ermurachi Fiodor, explicîndu-i că este

necesar să se adreseze în instanța de judecată pentru a fi recunoscut faptul intrării

în posesie a averii succesorale și recunoașterea dreptului de proprietate.

Ținând cont de faptul că, Ermurachi Ioan a decedat la 23.07.2013 și nu a

perfectat actele de acceptare a succesiunii, acțiunea dată o înaintează el - fiul

acestuia, Ermurachi Fiodor, în baza certificatului de calitate de moștenitor legal al

lui Ermurachi Ioan, eliberat de către notarul public Viorica Școlnic, la 23.08.2013.

În situația dată, pârâtul, Burunceanov Iurii, nu poate avea nici un fel de

obiecții în privința cererii formulate și nu poate pretinde la partea testată adică la ½

cotă-parte, rămasă după decesul lui Ermurachi Ioan, coproprietarul apartamentului

în litigiu.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14.05.2015, cauzele

civile nominalizate au fost conexate pentru examinare într-un singur proces.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîscani, mun. Chișinău din 01.02.2016, menținută

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16.11.2016, cererea de chemare în

judecată înaintată de către Burunceanov Iurii a fost admisă integral, fiind constatat

faptul acceptării succesiunii de către Ermurachi Măria după decesul soțului său

Ermurachi Vasile, decedat la 03.10.2005, la ½ cotă-parte din ap. 8 str. A. Saharov,

3, mun. Chișinău. S-a recunoscut dreptul de proprietate a lui Burunceanov Iurii la

½ cotă-parte din ap.8 str. A. Saharov, 3, mun. Chișinău. S-a încasat de la

Ermurachi Feodor în beneficiul lui Burunceanov Iurii taxa de stat achitată la

înaintarea acțiunii în mărime de 3720 de lei (trei mii șapte sute douăzeci).

Cererea de chemare în judecată înaintată de Ermurachi Fiodor a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată.

La 10.01.2017, Ermurachi Feodor a depus cerere de recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 16.11.2016, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei enunțate și a hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

01.02.2016, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii lui Ermurachi

Feodor și respingere a acțiunii lui Burunceanov Iurii.

În motivarea recursului a indicat că concluziile instanțelor de judecată vin în

contradicție cu circumstanțele pricinii.

La 14.03.2017, avocatul Presneac Parascovia, în interesele lui Buruceanov

Iurii, a depus referință la recurs, prin care a solicitat respingerea acestuia,

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurilor invocate în cererea de

recurs, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ermurachi

Feodor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC,

care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) și (3) ale articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Verificând prin prisma normele de drept citate, Completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că

recursul lui Ermurachi Feodor nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC, deoarece recurentul nu a invocat nici un temei care ar

indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, ci a

formulat doar critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Această situație indică la caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de

esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanțele de judecată, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

Or, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de

apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Față de cele indicate, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC, iar în sarcina recurentului este

impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor

încălcări esențiale și/sau acelor circumstanțe ale aplicării eronate ale normelor de

drept material sau procedural, care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind

admisibil.

Sub acest aspect, Completul ține să menționeze că conform jurisprudenței

CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă

motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul, declarat

de Ermurachi Feodor, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin.

(1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ermurachi Feodor.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Svetlana Filincova

Judecători Iurie Bejenaru

Maria Ghervas