2ra-413/17 — încasarea datoriei

prima instanță: G. Bivol dosarul nr. 2ra-413/17

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

Î N C H E I E R E

10 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Hioară Parascovia, reprezentată de avocatul Petrușca Sergiu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale

,,Investprivatbank” Societate pe Acțiuni, în proces de lichidare împotriva

Parascoviei Hioară cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016, prin care a

fost admis apelul declarat de către Banca Comercială ,,Investprivatbank” Societate pe

Acțiuni, în proces de lichidare, casată integral hotărârea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 08 februarie 2016 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiune a fost

admisă integral,

c o n s t a t ă :

La 26 martie 2015, BC ,,Investprivatbank” SA, în proces de lichidare a depus

cererea de chemare în judecată împotriva Parascoviei Hioară cu privire la încasarea

datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că în conformitate cu Contractul de credit

nr. 117-PF-07 din 14 noiembrie 2007, BC ,,Investprivatbank” SA a acordat

Parascoviei Hioară un credit în sumă de 6 300 000 lei cu termenul de scadență până

la 14 noiembrie 2009 și rata dobânzii de 18 %.

Menționează că contrar prevederilor contractului sus menționat, debitorul nu

și-a onorat la scadență obligațiile asumate și a acumulat la data de 23 iulie 2014 o

datorie față de BC ,,Investprivatbank” SA în suma de 11 304 952,18 lei, ce se

compune din 5 879 026,67 lei cu titlu de credit și 5 425 925,51 lei cu titlu de

dobândă.

Susține că pentru rambursarea creditului și a dobânzilor aferente a fost semnat

Contractul de ipotecă nr. 13285 din 15 noiembrie 2007, încheiat între Hioară

Parascovia și BC ,,Investprivatbank” SA, fiind constituită ipoteca asupra:

apartamentul nr. 1 situat în mun. Chișinău, str. 31 August 1989, nr. 22 cu suprafața

totală de 56,50 m.p., nr. cadastral 010020714101001; apartamentul nr. 2A situat în

mun. Chișinău, str. 31 August 1989, nr. 22 cu suprafața totală de 159,70 m.p., nr.

cadastral 010020714101003; încăperea nelocativă situată în mun. Chișinău, str. 31

August 1989, nr. 22 cu suprafața totală de 37,70 m.p., nr. cadastral

010020714101002.

Indică că prin somația executorului judecătoresc Bănărescu Anatolie nr. 056-

554/13 din data de 14 noiembrie 2013, BC ,,Investprivatbank” SA, în proces de

lichidare, prin scrisoare nr. 07/493 din 04 decembrie 2013, s-a alăturat la procedura

de executare, solicitând conform art. 100 alin. (2) Cod de executare, ca sumele

obținute din valorificarea ipotecilor să fie îndreptate în mod prioritar pentru stingerea

datoriilor Parascoviei Hioară, acumulate în baza Contractului de credit nr. 117-PF-07

din 14 noiembrie 2007 față de BC ,,Investprivatbank” SA, în proces de lichidare.

Prin scrisoare nr. 056-321r/2014 din 01 septembrie 2014, executorul

judecătoresc Bănărescu Anatolie a comunicat despre faptul că la data de 23 iulie

2014, la licitație cu strigare au fost realizate bunurile ipotecate, fiind încasată suma de

1 654 500 lei.

În continuare, susține că potrivit încheierii nr. 056-321r/2014 din

01 septembrie 2014 cu privire la distribuirea și eliberarea sumelor în faza de

executare, pentru BC ,,Investprivatbank” SA, în proces de lichidare a fost repartizată

suma de 1 593 186,93 lei.

În același timp, relevă că datoria Parascoviei Hioară acumulată în baza

Contractului de credit nr. 117-PF-07 din 14 noiembrie 2007 față de

BC ,,Investprivatbank” SA, în proces de lichidare, la data de 23 iulie 2014 (data

realizării la licitație a bunurilor ipotecate) constituie suma de 11 304 952,18 lei, astfel

încât, suma obținută din realizarea bunurilor gajate nu este suficientă pentru stingerea

creanțelor.

La acest segment, afirmă că după vânzarea bunului ipotecat și transferarea

acestei sume la achitarea obligațiilor rezultate din Contractul de credit nr. 117-PF-07

din 14 noiembrie 2007, suma datoriilor calculate și neachitate de către debitor față de

bancă constituie 9 711 765,25 lei (11 304 952,18 lei-1 539 186,93 lei).

Pentru considerentele menționate și având în vedere că Hioară Parascovia nu

și-a onorat obligațiile asumate conform contractului de credit menționat, invocă că a

solicitat achitarea completă a datoriei până la data de 29 decembrie 2014 prin

notificarea nr. 07/326 din 16 decembrie 2014, care a rămas fără răspuns.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 454, art. 481, art. 493, art.

576, art. 617, art. 618, art. 1236, art. 1243 din Codul civil.

Solicită reclamantul încasarea de la Hioară Parascovia în beneficiul

BC ,,Investprivatbank” SA, în proces de lichidare suma de 9 711 765,25 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 08 februarie 2016,

acțiunea a fost respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016, a fost admis apelul

declarat de către BC ,,Investprivatbank” SA, casată integral hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 08 februarie 2016 și emisă o nouă hotărâre prin care

acțiunea a fost admisă integral, fiind încasat de la Hioară Parascovia în beneficiul

BC ,,Investprivatbank” SA, în proces de lichidare, datoria în mărime de

9 711 765,25 lei și în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 25 000 lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut prevederile art. 514, art. 666

alin. (1) și alin. (2), art. 1243 alin. (1) și alin. (2) din Codul civil care reglementează

aspectele ce țin de temeiurile nașterii obligațiilor, răspunderea în cazul neexecutării

de către debitor la scadență a obligației de restituire a creditului.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanță de

apel a reținut că suma datorată de Hioară Parascovia față de BC ,,Investprivatbank”

SA, în proces de lichidare, constituie 9 711 765,25 lei, iar cât privește termenul de

înaintare a acțiunii în judecată, instanța de apel aplicând prevederile art. 267 alin. (1),

art. 277 alin. (1) lit. b) și alin. (2) Cod civil, a conchis că prin faptul că procedura de

executare a fost acceptată în mod tacit de intimata Hioară Parascovia, ceea ce este

acțiune de recunoaștere a datoriei, deoarece prin încheierea nr. 056-321e/2014 din 01

septembrie 2014 privind distribuirea și eliberarea sumelor în faza de executare,

pentru BC „Investprivatbank” SA, a fost repartizată suma de 1 593 186,93 lei, suma

care a fost direcționată pentru stingerea datoriei Parascoviei Hioară față de

BC ,,Investprivatbank” SA, în proces de lichidare

La 08 decembrie 2016, Hioară Parascovia, reprezentată de avocatul

Petrușca Sergiu a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de casare, deoarece a fost emisă cu încălcarea

normelor de drept material, invocându-se prevederile art. 432 alin. (2) lit. lit. a)-d).

Este de părere că, cererea de chemare în judecată a BC ,,Investprivatbank” SA

este depusă tardiv, din care motiv prima instanța întemeiat a respins acțiunea ca fiind

depusă cu omiterea termenului de prescripție.

Relevă că de către intimat nu a fost prezentată nici o probă care ar confirma

faptul că termenul de prescripție a fost întrerupt în legătură cu recunoașterea datoriei.

Menționează că Contractul de credit nr. 117-PF-07 din 14 noiembrie 2014 este

lovit de nulitatea absolută, deoarece de către lichidatorul BC ,,Investprivatbank” SA

nu au fost respectate prevederile art. 385 alin. (1) lit. f) din Legea instituțiilor

financiare nr. 550 din 21 iulie 1995, care indică că pe lângă efectele prevăzute la

art.11 alin.(3), de la data retragerii licenței hotărârile anterioare adoptate de organele

de conducere ale băncii se consideră nevalabile dacă nu sânt aprobate (autorizate) de

lichidator, precum și dacă împiedică exercitarea atribuțiilor și drepturilor acestuia.

Cu referire la prevederile art. 11 alin. (3) din Legea instituțiilor financiare

nr. 550 din 21 iulie 1995, invocă că este neîntemeiată calcularea și încasarea dobânzii

pentru utilizarea creditului după data de 19 iunie 2009, când BC ,,Investprivatbank”

SA a fost retrasă licența de desfășurare a activităților financiare, or de la data intrării

în vigoare a hotărârii de retragere a licenței, banca este obligată să nu se angajeze în

activități financiare, să-și lichideze activele într-un timp cât mai scurt, să înceteze

acceptarea depozitelor și să-și onoreze obligațiile.

La fel, invocă că intimatul BC ,,Investprivatbank” SA, în proces de lichidare

nu a fost în drept să pretindă la plata a carorva datorii în baza contractului de credit,

dat fiind faptul că a înstrăinat bunul imobil ipotecat de către recurenta Hioară

Parascovia, în calitate de garanție pentru executarea Contractului de credit nr. 117-

PF-07 din 14 noiembrie 2007, cu încălcarea prevederilor art. 34 alin. (2) din Legea cu

privire la ipotecă nr. 142 din 26 iunie 2008, și anume în condiții și la un preț

comercial nerezonabile, fără a ține cont de interesele debitorului ipotecar.

În susținerea opiniei enunțate, recurentul a invocat că bunul imobil ipotecat a

fost înstrăinat de către BC ,,Investprivatbank” SA prin intermediul executorului

judecătoresc la suma de doar 1 654 500 lei, iar după distribuirea și eliberarea sumelor

în faza de executare, băncii a fost repartizată suma de 1 593 186,93 lei, cu mult mai

puțin decât costul real al bunului imobil și prețul bunului evaluat de către părți

conform contractului de ipotecă din 15 noiembrie 2007.

Suplimentar evidențiază faptul că, intimatul BC ,,Investprivatbank” SA, în

proces de lichidare în calitate de creditor este în întârziere, respectiv nu este în drept

să pretindă de la recurent să achite careva datorii în baza contractului de credit pe

toată durata întârzierii.

Or, în accepțiunea art. 34 alin. (2) din Legea cu privire la ipotecă nr. 142 din

26 iunie 2008, creditorul ipotecar trebuie să vândă bunul ipotecat fără tergiversări

nejustificate, iar potrivit art. 593 alin. (1) și alin. (2) Cod civil, în cazul în care pentru

executarea prestației este necesară o acțiune din partea sa, creditorul este în întârziere

dacă prestația îi este oferită, iar el nu efectuează acea acțiune. Debitorul nu poate fi în

întârziere în măsura în care creditorul este în întârziere.

Concomitent, insistă că potrivit art. 597 alin. (1) lit. b) și lit. c) Cod civil,

indiferent de vinovăția sa în întârziere, creditorul suportă riscul deteriorării sau pieirii

fortuite a bunului și nu poate beneficia de dobânzi pentru datoria pecuniară față de el.

În baza celor invocate, consideră recurentul că cererea de chemare în judecată a

BC ,,Investprivatbank” SA este neîntemeiată și lipsită de suport legal, din care motiv

urma să fie respinsă de către instanța de apel cu menținerea în vigoare a hotărârii

primei instanțe.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și alin. (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel din

11 octombrie 2016 a fost expediată în adresa recurentului la data de 28 octombrie

2016, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoțire nr. 30234-4 (f. d. 130).

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 08 decembrie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Hioară Parascovia, reprezentată de avocatul Petrușca Sergiu este inadmisibil

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Hioară Parascovia,

reprezentată de avocatul Petrușca Sergiu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar

indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO,

recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației

prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în

recursul declarat de către Hioară Parascovia, reprezentată de avocatul Petrușca Sergiu

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Hioară Parascovia, reprezentată de avocatul

Petrușca Sergiu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Hioară Parascovia, reprezentată de avocatul Petrușca

Sergiu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva