2rh-37/17 — executarea dreptului de ipotecă și declararea nulității contractului de ipotecă

2rh-37/17 — executarea dreptului de ipotecă și declararea nulității contractului de ipotecă (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: L. Pruteanu dosarul nr. 2rh-37/17

instanța de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavriliță

instanța de recurs: I. Sîrcu, V. Clevadî, I. Corolevschi,

I. Bejenaru, T. Chișca-Doneva

Î N C H E I E R E

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Valentina Clevadî

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Tamara Chișca-Doneva

examinând cererea de revizuire depusă de Marcova Elena, reprezentată de

avocatul Alexandru Iachimciuc,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale

„Moldindconbank” Societate pe Acțiuni împotriva Elenei Marcova cu privire la

executarea dreptului de ipotecă și la acțiunea reconvențională a Elenei Marcova

împotrivă Băncii Comerciale „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni cu privire la

declararea nulității a contractului de ipotecă și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 23 iulie 2014 prin care a fost

respins recursul declarat de Marcova Elena și menținută decizia Curții de Apel Chișinău

din 05 decembrie 2013 și hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25

ianuarie 2013, prin care acțiunea inițială a fost admisă, iar acțiunea reconvențională a

fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La 07 decembrie 2010, BC „Moldindconbank” SA a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Elenei Marcova cu privire la executarea dreptului de ipotecă și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul BC „Moldindconbank” SA a invocat că

conform contractului de credit nr. 3/09 din 21 august 2009, prin intermediul filialei

„Stabil”, a acordat SRL „Ecoturnova” un credit în sumă de 59 000 euro cu termenul

final de rambursare la data de 21 februarie 2011.

Întru asigurarea rambursării în termen a creditului acordat SRL „Ecoturnova”,

Marcova Elena, manifestându-se în calitate de debitor ipotecar, a depus în ipotecă

Băncii conform Contractului de ipotecă nr. 5190 din 24 august 2009, bunurile imobile

din str. Suceava 161, mun. Chișinău și anume: teren pentru construcție cu suprafața de

0,064 ha, cu nr. cadastral 0100512.423, casa de locuit individuala cu suprafața totala de

84,1 m2, cu nr. cadastral 0100512.423.01 și construcția accesorie cu suprafața totala de

32,2 m2 cu nr. cadastral 0100512.423.02 care-i aparține în baza contactului de schimb

nr. 12488 din 12 septembrie 2007.

Susține reclamantul că la 24 noiembrie 2010, datoria restantă a SRL

„Ecoturnova” în baza contractului de credit constituia 32 577,06 euro, iar datoria totală

constituia 62 750 euro, inclusiv creditul - 58 540 euro, dobânda - 2 027,59 euro,

comisionul - 106,49 euro, dobânda suplimentară pentru neplata la scadență a creditului

– 1 907,78 euro și dobânda suplimentară pentru neplata la scadență a dobânzii – 168,82

euro.

Mai menționează că în conformitate cu prevederile Legii cu privire la ipotecă a

expediat în adresa debitorului și debitorului ipotecar notificarea nr. 02/3-892 din 02

noiembrie 2010 și nr. 02/3-893 din 02 noiembrie 2010, prin care a solicitat achitarea

benevolă a datoriei formate și intenția privind executarea dreptului de ipotecă, iar la data

de 16 noiembrie 2010, a înregistrat preavizul la Registrul gajului bunurilor imobile sub

nr. 0100/10/93191, însă datoriile au rămas neachitate.

Solicită BC „Moldindconbank” SA permiterea executării silite a dreptului de

ipotecă prin deposedarea și vânzarea bunurilor imobile ipotecate din str. Suceava nr.

161, mun. Chișinău și anume: terenul pentru construcție cu suprafața de 0,064 ha, cu nr.

cadastral 0100512.423, casa de locuit individuală cu suprafața totală pe perimetru 84,1

m.p. cu nr. cadastral 0100512.423.01 și construcția accesorie cu suprafața totala pe

perimetru 32,2 m.p. cu nr. cadastral 0100512.423.02 ce aparțin debitorului ipotecar

Marcova Elena în baza Contractului de schimb nr. 12488 din 12 septembrie 2007 și

estimate la prețul de 275 000 lei fără TVA , întru executarea contractului de credit nr.

3/09 din 21 august 2009, evacuarea silita a persoanelor și a averii acestora din imobilele

cu nr. cadastral 0100512.423. ( 01, 02), amplasate pe str. Suceava 161, mun. Chișinău,

cât și încasarea cheltuielilor de judecată.

La 21 aprilie 2011, BC „Moldindconbank” SA a depus o cerere de concretizare și

completare a cerințelor în care a invocat că la descrierea bunului ipotecat a fost admisă

o eroare, deoarece toate bunurile imobile descrise în cererea inițială ce urmează a fi

urmărite întru executarea dreptului de ipotecă în ansamblu constituie 1/3 cotă-parte din

toate bunurile imobile ipotecate conform contractului de ipotecă nr. 5190 din 24 august

2009.

Solicită BC „Moldindconbank” SA permiterea executării silite a dreptului de

ipotecă prin deposedarea și vânzarea bunurilor imobile ipotecate din str. Suceava nr.

161, mun. Chișinău și anume, 1/3: din terenul pentru construcție cu suprafața de 0,064

ha, cu nr. cadastral 0100512.423, casa de locuit individuală cu suprafața totală pe

perimetru 84,1 m.p. cu nr. cadastral 0100512.423.01 și construcția accesorie cu

suprafața totală pe perimetru 32,2 m.p. cu nr. cadastral 0100512.423.02 ce aparțin

debitorului ipotecar Marcova Elena în baza Contractului de schimb nr. 12488 din 12

septembrie 2007 și estimate la prețul de 275 000 lei fără TVA, întru executarea

contractului de credit nr. 3/09 din 21 august 2009, evacuarea silita a persoanelor și a

averii acestora din imobilele cu nr. cadastral 0100512.423. ( 01, 02), amplasate pe str.

Suceava 161, mun. Chișinău, cât și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 iunie 2011, acțiunea a

fost admisă integral fiind deposedată Marcova Elena de imobilele din str. Suceava 161,

mun. Chișinău și anume 1/3 cotă-parte din imobilul constituit din teren pentru

construcție cu suprafața de 0,064 ha cu nr. cadastral 0100512.423, 1/3 cotă-parte din

casa de locuit individuală cu suprafața totală de 84,1 m.p. cu nr. cadastral

0100512.423.01, 1/3 cotă-parte din construcție accesorie cu suprafața totală pe

perimetru 32,2 m.p. cu nr. cadastral 0100512.423.01 care aparține ultimei în baza

contractului de schimb nr. 12488 din 12 septembrie 2007 înregistrat la OCT Chișinău la

20 noiembrie 2007, estimat de părți la prețul de 275 000 lei fără TVA, întru executarea

contractului de credit 3/09 din 21 august 2009 cu transmiterea imobilelor respective în

posesia BC „Moldindconbank” SA. Totodată, a fost dispusă evacuarea Elenei Marcova

împreună cu membrii familiei și a bunurilor sale din imobilele transmise în posesia BC

„Moldindconbank” SA și încasat de la Marcova Elena în beneficiul BC

„Moldindconbank” SA suma de 1475 lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2012, a fost scutită parțial

Marcova Elena de plata taxei de stat, fiind admis apelul declarat de către Marcova

Elena, casată hotărârea primei instanțe și restituită pricina la rejudecare în prima

instanță.

La 04 septembrie 2012, Marcova Elena a depus cerere reconvențională împotriva

BC „Moldindconbank” SA și Axionov Anton cu privire la declararea nulității a

contractului de ipotecă și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reconvenționale Marcova Elena a invocat că, de fapt,

contractul de ipotecă din 24 august 2009, a fost semnat de către părțile contractante cu

două zile mai târziu. Acest contract a fost semnat în baza unei erori/dol, determinată de

comportamentul dolosiv/viclean al uneia dintre părți, creându-se o falsă reprezentare

referitor la natura actului și calitățile substanțiale ale obiectului actului juridic.

Contractul de credit nr. 3/09 din 24 august 2009, a fost semnat de filiala „Stabil” a BC

„Moldindconbank”, în persoana lui Anegroaie Mihail și agentul economic al SRL

„Ecoturnova” - Anton Axionov.

Susține că nu a cunoscut conținutul contractului de credit nr. 3/09, care, ulterior, a

fost modificat, și nici nu l-a semnat. În conținutul contractului respectiv este menționat,

că sumele datorate băncii potrivit contractului sunt garantate inițial de către debitor prin

cesiunea intrărilor în cont, prin acordarea băncii a dreptului de a reține de sine stătător

sumele restante din conturile bancare ale debitorului și contractele de gaj/ipotecă.

Mai mult ca atât, contractul nu prevedea garantarea creditului prin ipotecă, însă

banca a acționat pe calea simplificată de a realiza dreptul de ipotecă, fără a verifica în ce

măsură SRL „Ecoturnova” și-a onorat obligațiile asumate prin contractul de credit.

În notificarea expediată BC „Moldindconbank” SA, este menționat, că contractul

de credit nr. 3/09 din 21 august 2009, a fost modificat ulterior prin acord adițional, dar

pe care nu l-a cunoscut, deoarece nu i-a fost prezentat.

Susține că la cererea sa din luna august 2012, BC „Moldindconbank” SA i-a

expediat contractul de credit 7/09 din 21 august 2009 și extrasul din contul

14964003/EUR09, din care rezultă că la data de 04 decembrie 2009, SRL „Ecoturnova”

a restituit băncii suma de 73 535,45 euro, iar la data de 15 decembrie 2009, banca i-a

oferit SRL „Ecoturnova” un nou credit în sumă de 59 000 euro, după care la data de 11

iunie 2010, SRL „Ecoturnova” a restituit suma de 15 119, 26 euro.

Totodată, afirmă reclamanta că în contractul de ipotecă din 24 august 2009, este

indicat doar creditul în sumă de 59 000 euro, iar peste trei luni de la primirea creditului,

SRL „Ecoturnova” a restituit băncii suma de 73 535, 45 euro și administratorul SRL

„Ecoturnova” - Axionov Anton i-a promis că gajul asupra imobilului va fi radiat.

Mai menționează că în prezent, în baza cererii sale precum și a altor persoane care

și-au ipotecat imobilele, în privința directorului SRL „Ecoturnova” - Axionov Anton au

fost intentate 3 dosare penale în baza art. 190 alin. (5) și art. 196 alin. (4) Cod penal, în

care dânsa a fost recunoscută ca parte vătămată.

Cu referire la prevederile art. 207 Cod civil, Marcova Elena invocă precum că

contractul de ipotecă în litigiu se bazează pe o cauză falsă, deoarece dânsa cunoștea

doar despre existența unui contract de credit, însă în realitate fiind 2 contracte, cel de a-l

doilea ne fiindu-i adus la cunoștință.

Astfel, fără a fi înștiințată, Banca a mai introdus în contractul de ipotecă, un credit

nou mărind astfel suma garanției bancare până la 185 000 euro, care în realitate este cu

mult mai mare decât s-ar cere pentru asigurarea unui credit de 59 000 euro, respectiv,

consideră că banca din start cunoștea că creditul nu v-a fi restituit și intenționa să

acapareze imobilul ipotecat.

La fel, indică că în contractul de ipotecă se menționează expres, că ipotecă se

instituie pentru garantarea contractului de credit nr. 3, adică pentru oferirea unui credit

dar nu credit revolving, iar contractul de ipotecă este fondat pe o clauză falsă și nu poate

avea nici un efect, deoarece este viciat și necesită a fi recunoscut nul fiind semnat prin

eroare/dol.

Susține că la momentul semnării contractului de ipotecă, avea o altă înțelegere a

conținutului contractului de ipotecă care în esență nici nu i-a fost adus la cunoștință nu

i-a fost tradus și explicat, iar toate actele au fost preluate de către directorul SRL

„Ecoturnova” - Axionov Anton, ea fiind lipsită de dreptul de a se consulta cu un jurist,

iar BC „Moldindconbank” SA nu a întreprins careva acțiuni către SRL „Ecoturnova” în

scopul restituirii împrumutului, ceea ce confirmă o înțelegere între ei la momentul

oferiri creditului.

Solicită declararea nulității Contractului de ipotecă din 24 august 2009 semnat de

creditorul ipotecar BC „Moldindconbank” SA în persoana lui Anegroaie Mihai, garantul

ipotecar – Marcova Elena și debitorul Axionov Anton, autentificat de Notarul Privat

Nicolaescu Cristina.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 ianuarie 2013,

acțiunea inițială a fost admisă integral fiind transmis în posesia BC „Moldindconbank”

SA 1/3 cotă-parte din bunul imobil terenul pentru construcție cu suprafața de 0,064 ha

cu nr. cadastral 0100512.423, casa de locuit individuală cu suprafața pe perimetru de

84,1 m.p. cu nr. cadastral 0100512.423.01 și construcția accesorie cu suprafața totală pe

perimetru 32,2 m.p. cu nr. cadastral 0100512.423.01 care-i aparține cu drept de

proprietate debitorului ipotecar Marcova Elena, pentru a fi vândut forțat, cu evacuarea

debitorului ipotecar Marcova Elena cu membrii familiei și a bunurilor acestora din

imobilul respectiv și încasat de la Marcova Elena în beneficiul BC „Moldindconbank”

SA cheltuielile de judecară în mărime de 1475 lei, iar acțiunea reconvențională a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2013, a fost respins apelul

declarat de către Marcova Elena și reprezentantul Alexandru Iachimciuc și menținută

hotărârea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 iulie 2014, a fost respins recursul

declarat de Marcova Elena și menținută decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe.

La 26 decembrie 2016, Marcova Elena, reprezentată de avocatul Iachimciuc

Alexandru a depus cerere de revizuire împotriva deciziei instanței de recurs, solicitând

admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de recurs, rejudecarea și admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei

noi hotărâri prin care acțiunea inițială să fie respinsă. Totodată a solicitat încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de revizuire a invocat că prin decizia din 23 iulie 2014,

instanța de recurs a respins argumentele precum că notificarea nr. 02/3- 892 din 02

noiembrie 2010 a fost expediată pe o adresă diferită decât domiciliul acesteia stabilit

conform buletinului de identitate, nefiind recepționată de dânsa, iar ca urmare nu a fost

respectată procedura extrajudiciară, și a concluzionat că materialele cauzei atestă că

notificarea a fost expediată Elenei Marcova conform adresei indicate în contractul de

ipotecă întocmit în baza buletinului de identitate seria A nr. 030449493 eliberat de

oficiul nr. 03 la data de 27 aprilie 2000, în care la rubrica domiciliu era indicat

apartamentul 180, str. Ion Creangă 53, bl. 1, mun. Chișinău (f.d. 122, 124 Vol. II).

Însă, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din 27 septembrie 2016 privind

excepția de neconstituționalitate a unor prevederi ale Legii nr. 142-XVI din 26 iunie

2008 cu privire la ipotecă, a fost declarat neconstituțional textul „Notificarea este

considerată recepționată la expirarea a 7 zile lucrătoare din ziua expedierii din articolul

31 alin. (2) și textul „sau faptul expirării termenului rezumat pentru recepționarea

notificării” din articolul 31 alin. (4) din Legea nr. 142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire

la ipotecă.

În context, invocând prevederile art. 446 CPC și art. 449 lit. e) CPC, care

reglementează aspecte ce țin de dispozițiile judecătorești care pot fi supuse revizuirii și

temeiurile declarării revizuirii, reiterează că conform statuărilor Curții Constituționale

procedura de notificare a debitorului ipotecar constituie o etapă premergătoare

executării obligației ipotecare și una esențială pentru păstrarea imobilului în proprietatea

sa. Această procedură are drept scop prevenirea introducerii de către creditorul ipotecar

a unor cereri abuzive sau intempestive, care să pună în dificultate posibilitatea

executării benevole a obligației.

Totodată, susține că potrivit articolului 31 alin. (2) teza întâi din Legea

menționată, notificarea se expediază debitorului ipotecar și dacă este cazul debitorului,

prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Afirmă că cadrul legal privind expedierea scrisorilor recomandate cu confirmare

de primire este stabilit prin Legea comunicațiilor poștale nr. 36 din 17 martie 2016, iar

potrivit art. 2 din Legea menționată, serviciul de trimitere recomandată reprezintă un

serviciu poștal, ce include recepționarea trimiterii poștale, fără evaluarea conținutului,

cu eliberarea unei dovezi de înmânare a acesteia și de distribuire la destinatar.

Menționează că potrivit susținerilor Curții este imperios necesar, ca notificarea să

fi fost recepționată de către debitorul ipotecar, or, în lipsa primirii efective a notificării,

prin nerespectarea procedurii prealabile, putem discuta despre eventuala încălcare a

prevederilor art. 46 a Constituției.

În context, revizuenta consideră necesar și solicită Colegiului aplicarea

exercițiului procedural de defăimare a probei, conform căruia, urmează a fi pusă în

discuție cererea de expertiză grafoscopică, deoarece prin notificarea care nu a fost

recepționată, î-i sunt grav lezate drepturile constituționale privind dreptul la proprietate.

La fel, remarcă că la judecarea anterioară a pricinii s-a pus accentul pe faptul că

notificarea nu i-a fost cunoscută, însă dar instanțele inferioare, bazându-se pe norma

care a fost declarată neconstituțională, au precizat că indiferent de faptul dacă a

cunoscut revizuenta sau nu despre remiterea în adresa sa a notificării, fie că aceasta nu a

recepționat-o, obligația băncii a fost una consumată, odată ce aceasta a remis

notificarea, iar din momentul trecerii a 7 zile, obligația a fost consumată, banca având

dreptul de a-și valorifica dreptul de a exercita dreptul la ipotecă.

La data de 17 februarie 2017, BC „Moldindconbank SA” a depus referință la

cererea de revizuire înaintată de Marcova Elena , reprezentată de avocatul Iachimciuc

Alexandru, solicitând respingerea acesteia ca fiind inadmisibilă.

Studiind materialele dosarului, Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de

revizuire, instanța emite încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind

inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de

persoanele menționate la art. 447 CPC, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile

consemnate la art. 449 CPC și anexându-se probele ce le confirmă.

Din textul cererii de revizuire Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că revizuenta Marcova

Elena, reprezentată de Avoatul Iachimciuc solicită revizuirea deciziei Curții Supreme de

Justiție din 23 iulie 2014, iar temeiul invocat este lit. e1) a art. 449 CPC, și anume că,

prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din 27 septembrie 2016 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi ale Legii nr. 142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire

la ipotecă, a fost declarat neconstituțional textul „Notificarea este considerată

recepționată la expirarea a 7 zile lucrătoare din ziua expedierii din art. 31 alin. (2) și

textul „sau faptul expirării termenului rezumat pentru recepționarea notificării” din art.

31 alin. (4) din Legea nr. 142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă.

Astfel, potrivit art. 449 lit. e1) CPC, revizuirea se declară în cazul în care a fost

aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională și la judecarea

cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, iar instanța de judecată sau

Curtea Supremă de Justiție a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale sau

din hotărârea Curții Constituționale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat

de Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului.

La elucidarea sensului corect al temeiului de la art. 449 lit. e1) CPC, este

important de înțeles că pentru redeschiderea procedurii în baza respectivului temei, este

necesară întrunirea anumitor factori, și anume: a fost aplicată o lege declarată

neconstituțională de către Curtea Constituțională, cu condiția că: la judecarea cauzei a

fost ridicată excepția de neconstituționalitate, iar instanța de judecată sau Curtea

Supremă de Justiție a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale sau din

hotărârea Curții Constituționale rezultă că prin aceasta s-a încălcat un drept garantat de

Constituție sau de tratatele internaționale în domeniul drepturilor omului.

La caz, au relevanță și constatările din hotărârea Curții Constituționale nr. 16 din

25 iunie 2013, unde la pct. 84 Curtea a constatat că, necesitatea persoanei de a beneficia

de posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești prin intermediul revizuirii în cazul

în care prin hotărârea Curții Constituționale s-a constatat că prin actul normativ declarat

neconstituțional și care a fost aplicat la emiterea hotărârii judecătorești irevocabile s-au

încălcat drepturile și libertățile fundamentale garantate de Constituție și Convenția

Europeană, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot

fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

După cum rezultă din conținutul cererii de revizuire, aceasta este întemeiată pe

teza că, ”a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea

Constituțională”.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că, unul din

aspectele fundamentale a supremației legii este principiul securității raporturilor

juridice, care instituie, printre altele, în cazul în care instanțele judecătorești au stabilit

definitiv o chestiune, hotărârea lor nu ar trebui pusă la îndoială (a se vedea Brumărescu

versus România [MC], nr. 28342/95, para. 61, CEDO 1999- VII, și Roșca versus

Moldova, nr. 6267/02, para. 24, 22 martie 2005).

Se impune respectarea principiul res judecata. Soluția definitivă a unei instanțe

judecătorești nu poate fi repusă în discuție ulterior, procesul soluționat definitiv nu mai

poate fi redeschis pentru a se proceda la o nouă examinare a cauzei (CtEDO,

Brumărescu c. României, 1999, para. 61, Roșca c. Moldovei, 2005, para. 24). Acest

principiu instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri

definitive și obligatorii întru obținerea unei reexaminări și unei noi soluții în cauză.

Competența de revizuire a instanțelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a

corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat, și simpla eventualitate de

existență a două opinii asupra subiectului nu constituie un temei pentru reexaminare. O

distanțare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de

circumstanțe cu caracterele substanțiale și obligatorii (a se vedea Roșca, citat supra,

para. 25).

Sub acest aspect, Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a remarca că potrivit art. 140

alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, legile și alte acte normative sau unele părți

ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărârii corespunzătoare a Curții

Constituționale.

Iar în corespundere cu art. 26 alin. (7) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994

cu privire la Curtea Constituțională, hotărârile Curții Constituționale produc efect numai

pentru viitor, ceea ce atestă că hotărârile Curții Constituționale nu au efect retroactiv.

Pe când, decizia Curții Supreme de Justiție, revizuirea căreia se pretinde pe

motivul declarării, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din 27 septembrie 2016,

a unor texte ale Legii nr. 142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă

neconstituționale, a fost emisă la data de 23 iulie 2014.

Pe de altă parte, este de menționat că Curtea Constituțională prin hotărârea din

27 septembrie 2016 a declarat neconstituționale textul „Notificarea este considerată

recepționată la expirarea a 7 zile lucrătoare din ziua expedierii” din art. 31 alin. (2) și

textul ”sau faptul expedierii termenului rezumat pentru recepționarea notificării” din art.

31 alin. (4) din Legea nr. 142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă.

În acest sens este relevant că art. 31 alin. (1) și (4) din Legea cu privire la ipotecă,

reglementa 2 situații și anume, expedierea notificării de exercitare a dreptului de ipotecă

în adresa debitorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și expedierea

notificării de exercitare a dreptului de ipotecă fără existența avizului de recepție. Astfel,

legea prevedea că, notificarea este considerată recepționată la expirarea a 7 zile

lucrătoare din ziua expedierii.

Alineatul (4) art. 31 din Legea cu privire la ipotecă, de asemenea, reglementa

obligația registratorului de a verifica dovada recepționării notificării, sau expirării

termenului de 7 zile de la expedierea notificării.

Drept urmare, Curtea Constituțională în para. 67, 68, 69 din Hotărârea Curții

Constituționale nr. 26 din 27 septembrie 2016 a constatat că, deși norma prevede că

notificarea trebuie să fie expediată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire,

aceasta poate fi considerată ca fiind recepționată după expirarea a 7 zile lucrătoare din

momentul expedierii. Acest fapt generează la posibilitatea interpretării echivoce a

normelor, acordând creditorului ipotecar, la inițierea executării dreptului de ipotecă,

dreptul de a alege între confirmarea primirii notificării și notificarea din oficiu la

expirarea termenului de 7 zile. În acest context, Curtea constată că procedura

recepționării notificării este reglementată prin două texte legale cu conținut diametral

opus și defectuos, care nu pot fi corelate și aplicate deopotrivă. Prin urmare, Curtea

reține că aplicabilitatea alin. (2) teza a doua din articolul 31 din Legea cu privire la

ipotecă comportă o serie de deficiențe legislative sub aspectul clarității și previzibilității

normei.

În consecință, s-a declarat neconstituțional, textul „Notificarea este considerată

recepționată la expirarea a 7 zile lucrătoare din ziua expedierii.” din articolul 31 alin. (2)

și textul „sau faptul expirării termenului rezumat pentru recepționarea notificării” din

articolul 31 alin. (4) din Legea nr. 142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă.

Însă prin hotărârile judecătorești revizuirea cărora se solicită, la aplicarea

prevederilor art. 31 din Legea cu privire la ipotecă, s-a constatat doar că revizuenta a

recepționat notificarea cu privire la exercitarea dreptului de ipotecă, existând în acest

sens, aviz de recepție.

Respectiv, în speță, nu a fost aplicat textul din art. 31 alin. (2) și (4) din Legea cu

privire la ipotecă, în partea în care a fost declarat neconstituțională, or Curtea nu a

constata încălcarea dreptului de proprietate prin însăși existența instituției notificării cu

privire la exercitarea dreptului de ipotecă.

Prin urmare, sub aspectul analizat, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că revizuienta Marcova

Elena, reprezentată de avocatul Iachimciuc Alexandru în cererea de revizuire nu a

invocat nici un temei, care s-ar încadra în prevederile art. 449 CPC, în baza căruia se

poate solicita revizuirea hotărârii.

Totodată, Colegiul reiterează că, posibilitatea reinițierii procesului de judecată

urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenției, care declară preeminența

dreptului o parte a moștenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele

fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice,

care cere, printre altele, ca atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală

unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (Brumărescu v.

Romania, Roșca v. Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata

(ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești. Acest

principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri

irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă

determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla

existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v. Moldova,

citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menționate și având în vedere că temeiurile invocate în

cererea de revizuire nu se încadrează în prevederile art. 449 CPC, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de Marcova Elena reprezentată de

avocatul Iachimciuc Alexandru ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

dispune:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Marcova Elena

reprezentată de avocatul Iachimciuc Alexandru, împotriva deciziei Curții Supreme de

Justiție din 23 iulie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii

Comerciale „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni împotriva Elenei Marcova cu

privire la executarea dreptului de ipotecă și la acțiunea reconvențională a Elenei

Marcova împotrivă Băncii Comerciale „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni cu

privire la declararea nulității a contractului de ipotecă și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Valentina Clevadî

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Tamara Chișca-Doneva