2rh-63/17 — constatarea faptului

2rh-63/17 — constatarea faptului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău dosarul nr. 2rh-63/2017

judecător: M. Murguleț

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău

judecători: A. Panov, A. Pahapol, A. Minciuna

instanța de recurs, Curtea Supremă de Justiție

judecători: T. Chișca-Doneva, I. Druță, G. Stratulat

Î N C H E I E R E

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Tamara Chișca-Doneva

judecători Ion Druță, Galina Stratulat

examinând cererea de revizuire depusă de Leonid Gavrilovici,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Leonid

Gavrilovici, persoană interesată Procuratura Generală a Republicii Moldova cu

privire la constatarea faptului cu valoare juridică,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 14 decembrie 2016,

prin care recursul declarat de Leonid Gavrilovici s-a respins ca inadmisibil,

c o n s t a t ă :

La 24 iunie 2015, Leonid Gavrilovici a depus cerere de chemare în

judecată cu privire la constatarea faptului cu valoare juridică.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 13 iunie 1941, prin Decizia organelor

NKGB al RSSM din 12 iunie 1941, din s. Tudora, r. Olănești, familia Gavrilovici

a fost deportată în locurile de represiune în regiunea Aktiubinsk, Kazahstan.

Invocă, că au fost luați din casa părintească și deportați fără nici o vină,

fapt ce a generat suportarea unor suferințe fizice manifestate prin foame, inclusiv

prin decesul unuia dintre frați, la vârsta de 16 ani.

Notează, că la 06 mai 1991, de către procurorul RSSM Postovan D.H., a

fost adoptată o hotărâre prin care petiționarul Gavrilovici Leonid și frații acestuia

au fost incluși în familia Gavrilovici Mariei Semion.

Susține, că fiind examinat dosarul Mariei Semion Gavrilovici, care se

păstrează la Ministerul Afacerilor Interne, a constat că familia petiționarului în

componența Mariei Semion nu a fost.

Indică, că scopul urmărit prin cererea înaintată este constatarea unei părți

din istorie.

Solicită petiționarul, constatarea faptului că Leonid Gavrilovici Trifan,

împreună cu frații minori Vasili Gavrilovici Trifan, Grigori Gavrilovici Trifan,

Dimitri Gavrilovici Trifan și Victor Gavrilovici Trifan, fiind cetățeni români, la

1

data de 13 iunie 1941, au fost deportați de regimul sovietic comunist, fără motiv,

fără ambii părinți, din comuna Tudora în regiunea Aktiubinsk, Kazahstan, unde

Vasili Gavrilovici Trifan a decedat în februarie 1944, la vârsta de 16 ani.

Ulterior, prin cererea din 19 noiembrie 2015, petiționarul a explicat că nu

solicită constatarea faptului represiunilor politice și nici constatarea raporturilor

de rudenie deoarece aceste fapte au fost constatate.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21 ianuarie 2016

s-a respins integral cererea depusă de Leonid Gavrilovici, persoană interesată

Procuratura Generală a RM cu privire la constatarea faptelor care au valoare

juridică, ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 09 februarie 2016,

Leonid Gavrilovici a depus cerere de apel, prin care a solicitat admiterea cererii,

casarea hotărârii și emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă cererea

privind constatarea faptelor care au valoare juridică.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2016 s-a respins apelul

declarat de Leonid Gavrilovici și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 21 ianuarie 2016.

La 03 octombrie 2016 Leonid Gavrilovici a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 14 decembrie 2016 recursul

declarat de Leonid Gavrilovici s-a considerat inadmisibil.

La 30 ianuarie 2017, Leonid Gavrilovici a depus cerere de revizuire,

solicitând admiterea acesteia cu casarea deciziei instanței de recurs, deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

În motivarea cererii de revizuire, Leonid Gavrilovici a indicat că, cauza a

fost examinată în prima instanță în lipsa sa, fără ai fi acordată posibilitate de a se

apăra și în lipsa avocatului, fiind indus în eroare de judecător la depunerea cererii

de examinare a pricinii în lipsa sa, soluție menținută de instanțele superioare.

Susține revizuentul că, instanțele de judecată nu au reținut spre examinare

toate probele, și anume: încheierea secretă a MAI RSSM din 04 ianuarie 1956,

răspunsul Procuraturii RSSM din 16 septembrie 1991, precum și răspunsul

Departamentului Informațional al Direcției Afacerilor Interne a Comitetului

Executiv Aktiubinsk din octombrie 1990.

Consideră Leonid Gavrilovici că, în asemenea situație îi sun încălcate

drepturile sale prevăzute de art. 6 alin. (1) CEDO.

Ca temei de revizuire Leonid Gavrilovici a invocat prevederile art. 449 lit.

b) și c) CPC.

În conformitate cu art. 452 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, instanța

examinează cererea de revizuire în ședință publică în conformitate cu normele de

examinare a cererii de chemare în judecată. Participanților la proces li se

comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea lor însă nu împiedică

examinarea cererii de revizuire, articol care nu a fost modificat.

2

Iar, în conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

Conform art. 6 alin. (7) din Legea nr. 780-XV din 27 decembrie 2001

privind actele legislative, în cazul în care între două acte legislative cu aceeași

forță juridică apare un conflict de norme ce promovează soluții diferite asupra

aceluiași obiect al reglementării, se aplică prevederile actului posterior.

Coroborând prevederile art. 452 alin. (1) Cod de procedură civilă cu art.

444 al același Cod, care este modificat printr-o Lege posterioară ce promovează

soluții diferite privitor la citarea și participarea părților la judecarea recursurilor,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție examinează cererea de revizuire în lipsa participanților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire depusă

de Leonid Gavrilovici neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă

din următoarele motive.

În conformitate cu art. 448 alin. (1) și (2) Cod de procedură civilă, cererea

de revizuire împotriva unei hotărâri sau încheieri rămase irevocabilă prin

neatacare se soluționează de instanța care s-a pronunțat asupra fondului. Cererea

de revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost

menținută, modificată sau casată, emițându-se o nouă hotărâre, se soluționează de

instanța care a menținut, a modificat hotărârea sau a emis o nouă hotărâre.

Conform prevederilor art. 453 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă,

după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite o încheiere de respingere

a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Temeiurile pentru revizuirea hotărârilor judecătorești irevocabile de către

legislator sunt specificate exhaustiv în art. 449 Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) Cod de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în

mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le

confirmă.

În conformitate cu art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, revizuirea se

declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte

esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă

acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele.

Din prevederile enunțate este important de înțeles că circumstanțele sau

faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să aibă

importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere

decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de judecată, să fie descoperite după

ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.

Cu alte cuvinte, art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, vorbește despre

circumstanțe (fapte) necunoscute anterior petiționarului, dar întrucât examinarea

fondului cauzei prezumă că instanța a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, este evident că o

3

condiție esențială pentru admiterea revizuirii este că și instanței nu i-au fost și nu

au putut fi cunoscute aceste circumstanțe (fapte).

Pentru acest motiv de revizuire esențial este ca revizuentul să probeze că

nu a știut anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste

circumstanțe sau fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar

ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a

pricinii. Sub acest aspect, ca o condiție esențială de redeschidere a procesului pe

acest temei este ca circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv până la data

pronunțării hotărârii, ele urmând a fi diferențiate de faptele noi apărute după

pronunțarea hotărârii.

Faptele noi apărute după adoptarea hotărârii pot servi temei de adresare cu

o nouă acțiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

Circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să

influențeze esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice

circumstanțe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar

atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi

circumstanțe conduc după sine la apariția, modificarea sau încetarea raporturilor

juridice dintre părțile în litigiu și deci sunt determinante pentru judecarea justă a

cauzei.

Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului

prevăzut la art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, decade sau lipsește revizuentul

de posibilitatea invocării unui atare temei.

Așadar, având în vedere această normă juridică de trimitere, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezența acestui temei de

revizuire, altfel spus, Leonid Gavrilovici nu a făcut dovada faptului că în procesul

examinării anterioare a cauzei nu a cunoscut de cele invocate drept temei al

cererii de revizuire, sau că a întreprins careva măsuri pentru a le cunoaște în

procesul examinării cauzei.

Prin urmare, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat înscrisuri noi

care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată, în timp ce

acelea prezentate nu au putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de

judecată ori de natură să răstoarne o situație juridică deja stabilită, în cazul în care

înscrisurile indicate de revizuent au constituit obiect al examinării.

Din textul cererii de revizuire depuse de Leonid Gavrilovici, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

constată că revizuentul solicită revizuirea încheierii Curții Supreme de Justiție din

14 decembrie 2016 invocând ca temei de revizuire și lit. c) a art. 449 Cod de

procedură civilă.

Astfel, potrivit art. 449 lit. c) Cod de procedură civilă, revizuirea se

declară în cazul în care instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile

persoanelor care nu au fost implicate în proces.

4

Din analiza textului legal enunțat rezultă că redeschiderea procesului în

temeiul art. 449 lit. c) Cod de procedură civilă, poate fi posibilă doar cu condiția

că prin hotărârea sau decizia emisă, instanța s-a expus în privința drepturilor unor

persoane care nu au fost atrase în proces ca participanți, lezându-le astfel în

drepturi, fapt ce urmează a fi confirmat în instanța de judecată prin prezentarea

probelor.

Cu referire la prevederile citate, Colegiul reține că deși revizuentul a

invocat ca temei de revizuire prevederile art. 449 lit. c) Cod de procedură civilă,

ultimul nu a adus nici un argument pertinent care ar indica la faptul că instanțele

au emis hotărârile, revizuirea căror se solicită în speță, cu privire la drepturile

persoanei care nu au fost implicată în proces.

Se va reține la caz și incidența art. 447 lit. b) Cod de procedură civilă, care

indică că sunt în drept să depună cerere de revizuire persoanele care nu au

participat la proces, dar care sunt lezate în drepturi prin hotărârea, încheierea sau

decizia judecătorească.

Sub acest aspect, circumstanțele descrise de revizuent nu corespund

exigențelor art. 449 lit. c) al Cod de procedură civilă și nu pot fi admise ca temei

de revizuire a deciziei Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție din 14 decembrie 2016, respectiv, împrejurările

invocate de revizuent nu pot influența soluția adoptată.

Astfel, Colegiul conchide că Leonid Gavrilovici nu a confirmat instanței

de judecată existența temeiurilor prevăzute în art. 449 lit. c) Cod de procedură

civilă.

Situația de fapt impune de a remarca că revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu de reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres

determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce

la încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care

sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 Cod de procedură civilă.

În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că argumentele

invocate de Leonid Gavrilovici se referă la dezacordul cu soluția pronunțată de

către Curtea Supremă de Justiție prin încheierea a cărei revizuire se pretinde, și nu

atestă prin prisma art. 449 Cod de procedură civilă careva temeiuri legale de

revizuire.

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea

împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor juridice și ar

constitui o violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Colegiul reiterează că, posibilitatea reinițierii procesului de judecată

urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenției, care declară

preeminența dreptului o parte a moștenirii comune a Statelor Contractante.

5

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul

securității raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată

fi pusă în discuție (Brumărescu v. Romania, Roșca v. Moldova).

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res

judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor

judecătorești. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite

revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o

reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a

două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v.

Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menționate și având în vedere că cererea de revizuire

nu indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 Cod de procedură civilă, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Reieșind din cele expuse, în conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1)

lit. a) Cod de procedură civilă, Completul Colegiului civil și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Leonid

Gavrilovici, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Leonid

Gavrilovici, persoană interesată Procuratura Generală a Republicii Moldova cu

privire la constatarea faptului cu valoare juridică.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Tamara Chișca-Doneva

judecători Ion Druță

Galina Stratulat

6