3ra-234/17 — obligarea emiterii actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-234/17

prima instanță: A. Gafton

instanța de apel: N. Vascan, V. Negru, E. Fistican

ÎNCHEIERE

01 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu și Iuliana Oprea

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Tatiana

Șcerbatiuc împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, intervenient accesoriu

Casa Teritorială de Asigurări Sociale Botanica cu privire la obligarea emiterii actului

administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, prin care a

fost admisă cererea de apel depusă de Tatiana Șcerbatiuc, fiind casată hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 09 septembrie 2015 cu emiterea unei noi

hotărâri de admiterea a acțiunii,

constată

La 18 decembrie 2014, Tatiana Șcerbatiuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, intervenient accesoriu Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Botanica cu privire la obligarea emiterii actului

administrativ.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că sa depus cerere în adresa Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale sectorul Botanica mun. Chișinău privind stabilirea

pensiei pentru limita de vîrstă, anexînd la aceasta certificatele privind salariul,

inclusiv cele pentru perioada anilor 1987-1992 de la instituțiile și întreprinderile unde

a activat.

Indică reclamanta că, prin decizia din 27 decembrie 2012, Casa Teritorială de

Asigurări Sociale sectorul Botanica mun. Chișinău i-a stabilit în temeiul Legii privind

pensiile de asigurări sociale de stat nr.l56-XIV din 14 octombrie 1998, începând cu

27 decembrie 2012 o pensie pentru munca depusă și limita de vârstă.

Reclamanta menționează că la stabilirea mărimii pensiei, Casa Teritorială de

Asigurări Sociale sectorul Botanica mun. Chișinău nu a luat în calcul mărimea

1

salariului pentru perioada de activitate din anul 1987-1992, fiindu-i stabilită o pensie

esențial diminuată decît mărimea pensiei ce urma să-i fie stabilită.

Consideră reclamanta că, Casa Teritorială de Asigurări Sociale sectorul Botanica

mun. Chișinău eronat la determinarea coeficientului individual al câștigului

pensionarei nu a luat în calcul perioada cea mai profitabilă pentru 60 luni consecutive

din ultimii 15 ani de lucru anterior intrării în vigoare a Legii privind pensiile de

asigurări sociale de stat, adică până la 01 ianuarie 1999 și anume: lunile noiembrie

1987 - iunie 1992 fapt confirmat incontestabil prin certificatul privind venitul asigurat

nr. 1 din 12 aprilie 2012.

Susține reclamanta că conform certificatului privind venitul asigurat, eliberat de

„Cantina nr. 22”, se constată că perioada de lucru a pensionarei noiembrie 1987 -

iunie 1992, este cea mai profitabilă din ultimii 15 ani până la 01 ianuarie 1999 pentru

stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, cu toate acestea perioada enunțată nu a fost

inclusă la stabilirea pensiei pentru limita de vîrstă.

Reclamanta ține să menționeze că nu este de acord cu pensia stabilită, deoarece

autoritatea competentă nu a luat în considerație certificatul eliberat de „Cantina nr.

22” și prevederile legale, fară să țină seama că în perioada lunilor noiembrie 1987 -

iunie 1992, ea primea salariul cel mai profitabil din toată activitatea sa de muncă.

Totodată reclamanta a indicat că Casa Teritorială de Asigurări Sociale sectorul

Botanica mun. Chișinău nu a prezentat probe care ar pune la îndoială rezonabilă

certificatul eliberat de „Cantina nr. 22”.

Consideră reclamanta că prin pensia stabilită din vina organului emitent, a fost

prejudiciată, prin neluarea în considerare a prevederilor legale stipulate în art. 8 alin.

(1) și alin. (2) din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14

octombrie 1998.

Relatează reclamanta că înscrierile din carnetul de muncă coincid cu datele din

certificatul eliberat de „Cantina nr. 22”. Astfel Casa Națională de Asigurări Sociale

nu a luat în considerație acest fapt, precum și faptul că stagiul de cotizare, realizat

înainte de intrarea în vigoare a Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat și

pînă la introducerea evidenței individuale de asigurări sociale, se confirmă prin

carnetul de muncă sau pe baza altor documente, eliberate în modul stabilit.

Afirmă că, în acest context, au fost achitate și contribuțiile la fondul social, iar

din venitul mediu lunar asigurat în cadrul perioadei de activitate a reclamantei a fost

achitată de angajatorul suma contribuțiilor în perioada de cotizare și careva încălcări

în privința achitării contribuțiilor de asigurări sociale de stat nu au fost depistate.

În scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, la 17 noiembrie 2014,

reclamanta a expediat în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale reclamația nr.

361-11-14, însă cerințele au fost lăsate fară un răspuns afirmativ, iar Casa Națională

de Asigurări Sociale nu a întreprins nici o măsură promptă în vederea reexaminării

deciziei de pensionare, fapt ce a servit drept temei de înaintare a prezentei cereri în

instanța de judecată.

Solicită Tatiana Șcerbatiuc, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a

emite actul administrativ privind reexaminarea în privința sa a dreptului la pensie

pentru limită de vârstă, care la determinarea coeficientului individual al câștigului

reclamantei, să ia în calcul perioada cea mai profitabilă de lucru a acesteia pentru 60

luni consecutive din ultimii 15 ani de muncă anterior intrării în vigoare a Legii privind

2

pensiile de asigurări sociale de stat, inclusiv lunile noiembrie 1987 - iunie 1992, din

care au fost calculate și reținute contribuții de asigurări sociale.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 09 septembrie 2016

acțiunea a fost respinsă ca fiind nefondată (f.d. 49, 51-54).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2016, a fost admisă

cererea de apel depusă de Tatiana Șcerbatiuc, fiind casată hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 09 septembrie 2015 cu emiterea unei noi hotărâri de

admiterea a acțiunii, a fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să

reexamineze dreptul la pensie pentru limită de vârstă în privința persoanei asigurate

Tatiana Șcerbatiuc cu determinarea coeficientului individual al câștigului

reclamantei, pentru perioada cea mai profitabilă de lucru a acesteia pentru 60 luni

consecutive din ultimii 15 ani de muncă anterior intrării în vigoare a Legii privind

pensiile de asigurări sociale de stat, inclusiv lunile noiembrie 1987 - iunie 1992, din

care au fost calculate și reținute contribuții de asigurări sociale (f.d.118-125).

La 15 decembrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei adoptate (f.d. 126).

La 04 ianuarie 2017, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs,

împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea actului judecătoresc contestat,

cu emiterea unei noi decizii privind respingerea acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin.(l) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recursul declarat la 04 ianuarie

2017, este depus în termen.

În motivarea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat că instanța

de apel la adoptarea deciziei contestate a examinat pricina fară stabilirea tuturor

circumstanțelor importante a cauzei. Astfel recurentul susține că certificatul eliberat

de „Cantina nr. 22” și prezentat de Tatiana Șcerbatiuc pentru a fi luat în calcul la

stabilirea pensiei nu poate fi verificat dacă corespunde realității, deoarece

întreprinderea unde a activat intimata nu poate să justifice aceste documente.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 30 ianuarie 2017, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Tatianei

Șcerbatiuc, cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței

Pînă la examinarea pricini, Tatiana Șcerbatiuc nu a depus referință la cererea de

recurs declarată, prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil,

3

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate, iar alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că, Casa Națională de Asigurări Sociale, în cererea de

recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2),

(3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6

parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse

de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sînt

similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la

judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

4

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecătorii Nicolae Craiu

Iuliana Oprea

5