2ra-244/17 — recunoașterea pierderii dreptului la folosirea încăperii de locuit

Prima instanță, Jud. Ciocana mun. Chișinău: A. Spoială dosarul nr. 2ra-244/17

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău:

N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

22 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de către Bolfun Elena,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Bolfun și Matei Olga

împotriva lui Bolfun Victor cu privire la recunoașterea pierderii dreptului la folosirea

încăperii de locuit,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de către Bolfun Elena și menținută hotărârea Judecătoriei

Ciocana mun. Chișinău din 06 iulie 2016,

c o n s t a t ă

La 08 aprilie 2016, Bolfun Elena și Matei Olga au depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Bolfun Victor cu privire la recunoașterea pierderii dreptului la

folosirea încăperii de locuit.

În motivarea acțiunii reclamantele au indicat că la 05 noiembrie 1991 Bolfun

Victor a primit bonul de repartiție nr. 023271 a apartamentului nr. 141 situat pe str. N.

Milescu Spătaru 3, mun. Chișinău în care este indicată fiica Olga Matei și fosta soție

Bolfun Elena.

Susține reclamanta Bolfun Elena că, la 11 februarie 2001 a divorțat de Bolfun

Victor, dânsul în același an părăsind apartamentul dat, iar reclamanta a rămas să

locuiască împreună cu fiica Olga Matei care este căsătorită și are un copil minor -

Matei Alexandrina.

Declară reclamantele că în perioada 2001-2016 pârâtul nu a intervenit și nu a

participat în vreun mod la întreținerea respectivului apartament, nu a achitat serviciile

comunale, nu a participat financiar la întreținerea și îngrijirea apartamentului în care își

are viza de reședință, pe toată această perioada reclamantele au efectuat toate plățile

necesare și au făcut reparație curentă necesară.

Cer Bolfun Elena și Matei Olga admiterea acțiunii, recunoașterea pierderii de

către Bolfun Victor a dreptului la folosirea apartamentului 141 situat pe str. N. Milescu

Spătaru 3, mun. Chișinău.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 06 iulie 2016, acțiunea a

fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016, a fost respins apelul

declarat de către Bolfun Elena și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 06 iulie 2016.

Atât prima instanță cât și instanța de apel au făcut referire la faptul că din

circumstanțele cauzei nu există temeiuri de a considera că dreptul lui Bolfun Victor la

locuință oferit de stat a încetat, prevederile Codului cu privire la locuințe din 03 iunie

1983 invocate în speță fiind abrogate, iar Legea cu privire la locuințe nr. 75 din 30

aprilie 2015 nu prevede sancțiunea pierderii dreptului la spațiul locativ pentru

nelocuirea în apartament, dacă nu se atestă datorii la plățile pentru folosirea locuinței și

serviciile comunale.

La 29 noiembrie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Bolfun Elena a

declarat recurs nemotivat împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea

acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016 și hotărârii

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 06 iulie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

La 09 ianuarie 2017, Bolfun Elena a depus recurs motivat, invocând ilegalitatea și

netemeinicia hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare.

De asemenea a indicat că, potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 75 din 30

aprilie 2015 cu privire la locuințe, în cazul lipsei temporare a locatarului sau a

membrilor familiei sale, locuința se menține după aceștia pentru perioada stipulată în

contractul de locațiune, cu condiția plății depline pentru folosirea locuinței și pentru

serviciile comunale și necomunale, specificate în contract, i-ar intimatul nu locuiește în

apartament din 2001, respectiv nu achită serviciile comunale, fapt dovedit prin

bonurile de plată deținute de recurentă-reclamantă.

Susține recurenta Bolfun Elena că situația creată când intimatul lipsește de la

domiciliu pe parcursul a 16 ani duce la atingerea drepturilor sale – este impusă să

achite serviciile comunale pentru persoana dată.

La 09 ianuarie 2017, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului

declarat de către Bolfun Elena cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință

în termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

că recursul declarat de către Bolfun Elena este inadmisibil, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă

în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin.

(2), (3) și (4).

Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

2

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de către Bolfun Elena nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția

pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

Nu poate fi reținut argumentul recurentei Elena Bolfun precum că în condițiile în

care intimatul nu locuiește din 2001 în apartament, respectiv nu achită serviciile

comunale, acesta pierde dreptul la spațiul locativ, potrivit prevederilor art. 39 din

Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe, din următoarele.

Conform prevederilor art. 39 din Legea cu privire la locuințe, în cazul lipsei

temporare a locatarului sau a membrilor familiei sale, locuința se menține după aceștia

pentru perioada stipulată în contractul de locațiune, cu condiția plății depline pentru

folosirea locuinței și pentru serviciile comunale și necomunale, specificate în contract.

Din explicațiile recurentei-reclamante rezultă că Bolfun Victor, lipsește de la

locul de trai din 2001, însă pentru folosirea locuinței și pentru serviciile comunale și

necomunale nu se atestă careva datorii, respectiv reieșind din prevederile legale supra

citate locuința se menține și după dânsul inclusiv.

Referitor la argumentul recurentei precum că situația creată când intimatul

lipsește de la domiciliu de 16 ani duce la atingerea drepturilor sale – este impusă să

achite serviciile comunale pentru persoana dată, nu este unul întemeiat, deoarece

legislația în vigoare nu prevede obligația de achitare a serviciilor comunale pentru o

altă persoană.

De asemenea se reține că potrivit art. 1 al Legii cu privire la locuințe, dreptul la

locuință constituie un drept fundamental, care face parte din dreptul la viață decentă al

persoanei sau familiei și luând în considerație faptul că nu se cunoaște cu certitudine

3

dacă intimatul-pârât are un alt domiciliu, nu există temeiuri de a considera că ar fi luat

sfârșit dreptul lui Bolfun Victor la locuința oferită de stat.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural,

verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a

acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să

dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c.

Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele

recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii,

asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul

corespunzător

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bolfun Elena ca

inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art.

433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Bolfun Elena se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

4