2ra-244/17 — recunoașterea pierderii dreptului la folosirea încăperii de locuit

Prima instanță, Jud. Ciocana mun. Chișinău: A. Spoială dosarul nr. 2ra-244/17 Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros Î N C H E I E R E 22 februarie 2017 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componență: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Mariana Pitic examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Bolfun Elena, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Bolfun și Matei Olga împotriva lui Bolfun Victor cu privire la recunoașterea pierderii dreptului la folosirea încăperii de locuit, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016, prin care a fost respins apelul declarat de către Bolfun Elena și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 06 iulie 2016, c o n s t a t ă La 08 aprilie 2016, Bolfun Elena și Matei Olga au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bolfun Victor cu privire la recunoașterea pierderii dreptului la folosirea încăperii de locuit. În motivarea acțiunii reclamantele au indicat că la 05 noiembrie 1991 Bolfun Victor a primit bonul de repartiție nr. 023271 a apartamentului nr. 141 situat pe str. N. Milescu Spătaru 3, mun. Chișinău în care este indicată fiica Olga Matei și fosta soție Bolfun Elena. Susține reclamanta Bolfun Elena că, la 11 februarie 2001 a divorțat de Bolfun Victor, dânsul în același an părăsind apartamentul dat, iar reclamanta a rămas să locuiască împreună cu fiica Olga Matei care este căsătorită și are un copil minor - Matei Alexandrina.

Declară reclamantele că în perioada 2001-2016 pârâtul nu a intervenit și nu a participat în vreun mod la întreținerea respectivului apartament, nu a achitat serviciile comunale, nu a participat financiar la întreținerea și îngrijirea apartamentului în care își are viza de reședință, pe toată această perioada reclamantele au efectuat toate plățile necesare și au făcut reparație curentă necesară. Cer Bolfun Elena și Matei Olga admiterea acțiunii, recunoașterea pierderii de către Bolfun Victor a dreptului la folosirea apartamentului 141 situat pe str. N. Milescu Spătaru 3, mun. Chișinău. 1 Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 06 iulie 2016, acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016, a fost respins apelul declarat de către Bolfun Elena și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 06 iulie 2016. Atât prima instanță cât și instanța de apel au făcut referire la faptul că din circumstanțele cauzei nu există temeiuri de a considera că dreptul lui Bolfun Victor la locuință oferit de stat a încetat, prevederile Codului cu privire la locuințe din 03 iunie 1983 invocate în speță fiind abrogate, iar Legea cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015 nu prevede sancțiunea pierderii dreptului la spațiul locativ pentru nelocuirea în apartament, dacă nu se atestă datorii la plățile pentru folosirea locuinței și serviciile comunale. La 29 noiembrie 2016, în termenul prevăzut de art. 434 CPC, Bolfun Elena a declarat recurs nemotivat împotriva deciziei instanței de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2016 și hotărârii Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 06 iulie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii. La 09 ianuarie 2017, Bolfun Elena a depus recurs motivat, invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârilor instanțelor de judecată ierarhic inferioare. De asemenea a indicat că, potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe, în cazul lipsei temporare a locatarului sau a membrilor familiei sale, locuința se menține după aceștia pentru perioada stipulată în contractul de locațiune, cu condiția plății depline pentru folosirea locuinței și pentru serviciile comunale și necomunale, specificate în contract, i-ar intimatul nu locuiește în apartament din 2001, respectiv nu achită serviciile comunale, fapt dovedit prin bonurile de plată deținute de recurentă-reclamantă.

Susține recurenta Bolfun Elena că situația creată când intimatul lipsește de la domiciliu pe parcursul a 16 ani duce la atingerea drepturilor sale – este impusă să achite serviciile comunale pentru persoana dată. La 09 ianuarie 2017, în adresa intimaților a fost expediată copia recursului declarat de către Bolfun Elena cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței. Intimații nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în termenul stabilit. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Bolfun Elena este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4). Conform prevederilor art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 2 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Bolfun Elena nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. alin. (2), (3) și (4) CPC.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare și nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse. Nu poate fi reținut argumentul recurentei Elena Bolfun precum că în condițiile în care intimatul nu locuiește din 2001 în apartament, respectiv nu achită serviciile comunale, acesta pierde dreptul la spațiul locativ, potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015 cu privire la locuințe, din următoarele.

Conform prevederilor art. 39 din Legea cu privire la locuințe, în cazul lipsei temporare a locatarului sau a membrilor familiei sale, locuința se menține după aceștia pentru perioada stipulată în contractul de locațiune, cu condiția plății depline pentru folosirea locuinței și pentru serviciile comunale și necomunale, specificate în contract. Din explicațiile recurentei-reclamante rezultă că Bolfun Victor, lipsește de la locul de trai din 2001, însă pentru folosirea locuinței și pentru serviciile comunale și necomunale nu se atestă careva datorii, respectiv reieșind din prevederile legale supra citate locuința se menține și după dânsul inclusiv.

Referitor la argumentul recurentei precum că situația creată când intimatul lipsește de la domiciliu de 16 ani duce la atingerea drepturilor sale – este impusă să achite serviciile comunale pentru persoana dată, nu este unul întemeiat, deoarece legislația în vigoare nu prevede obligația de achitare a serviciilor comunale pentru o altă persoană. De asemenea se reține că potrivit art. 1 al Legii cu privire la locuințe, dreptul la locuință constituie un drept fundamental, care face parte din dreptul la viață decentă al persoanei sau familiei și luând în considerație faptul că nu se cunoaște cu certitudine 3 dacă intimatul-pârât are un alt domiciliu, nu există temeiuri de a considera că ar fi luat sfârșit dreptul lui Bolfun Victor la locuința oferită de stat.

Alte argumente invocate în recursul declarat nu au relevanță, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casarea deciziei recurate și urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din CPC are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și de drept procedural, verificîndu-se exclusiv legalitatea deciziei adoptate, dar și nu temeinicia în fapt a acesteia.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței degajate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speța Purcell c. Irlandei, decizia cu privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au pronunțat deja în modul corespunzător Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Bolfun Elena ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 269-270, art. 431 alin. alin. (1) și (2), art. 433 lit. a) și art. 440, CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Bolfun Elena se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Mariana Pitic 4