2ra-1685/17 — Recunoasterea dreptului pierdut la spatiul locativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Recunoasterea dreptului pierdut la spatiul locativ
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-1685/17 — Recunoasterea dreptului pierdut la spatiul locativ (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
Dosarul nr. 2ra–1685/17
Instanța de fond: S. Suvac
Instanța de apel: M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc
Î N C H E I E R E
08 noiembrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele completului, Svetlana Filincova,
Judecători Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari
Examinând admisibilitatea recursului declarat de către Svetlana Apostol,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Apostol Svetlana
către Apostol Victor cu privire la recunoașterea pierderii dreptului la spațiu locativ
și radierea vizei de domiciliu,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, prin care a fost
respins apelul declarat de Svetlana Apostol și menținută hotărârea Judecătoriei
Ciocana, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2016,
c o n s t a t ă:
La 20 iulie 2016, Svetlana Apostol a înaintat o cerere de chemare în judecată
către Victor Apostol cu privire la recunoașterea pierderii dreptului la spațiu locativ
și radierea vizei de domiciliu.
În motivarea acțiunii a indicat că în baza deciziei Consiliului mun. Chișinău
nr. 3/2 din 21 februarie 2008, lui Apostol Victor, Apostol Svetlana, Apostol
Mihail, Apostol Maxim le-a fost repartizat un apartament, cu eliberarea ordinului
de repartiție, cu dreptul de a se instala cu traiul în apartamentul nr. XX cu trei odăi
din mun. Chișinău, str. XXXX.
Prin dispoziția Preturii sectorului Ciocana mun. Chișinău nr. 01- 10/182 din
27 octombrie 2010 cu privire la modificarea contractului de închiriere a spațiului
locativ, a fost modificat contractul de închiriere a spațiului locativ pe numele
Svetlanei Apostol în calitate de chiriaș principal.
La data de 15 noiembrie 2005 a fost desfăcută căsătoria dintre Apostol Victor
și Apostol Svetlana. Potrivit extrasului din fișa locuinței și tabelului nominal al
apartamentului nr. xx de pe adresa str. XXXX mun. Chișinău, în apartamentul
nominalizat sunt luați la evidență cu traiul: Apostol Svetlana, Apostol Victor,
Apostol Mihail, Apostol Maxim. De asemenea, conform registrului de stat al
populației pârâtul are înregistrare de domiciliu pe adresa mun. Chișinu, str. XXXX,
dar el nu locuiește în apartamentul dat, creându-și o nouă familie cu câțiva ani în
urmă și locuind de fapt pe altă adresă.
Astfel, în baza art. 63 Codul cu privire la locuințe, pe motiv că pârâtul nu
locuiește mai mult de 6 luni pe adresa menționată, reclamanta a solicitat
recunoașterea pierderii dreptului lui Apostol Victor la spațiul locativ pentru ap. XX
din str. XXXX, mun. Chișinău și radierea vizei lui de domiciliu din acest
apartament.
Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 11 noiembrie 2016, a
fost acțiunea reclamantei Svetlana Apostol s-a respins.
Pentru a ajunge la concluzia dată, instanța de fond a reținut faptul că la
momentul înaintării acțiunii reclamanta își întemeia pretențiile pe o normă legală
abrogată.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, a fost respins apelul
declarat de Svetlana Apostol și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.
Chișinău din 11 noiembrie 2016.
La data de 10 iulie 2017, Svetlana Apostol a depus cerere de recurs împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 mai 2017, solicitând casarea acesteia și a
hotărârii primei instanței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea
reclamantei să fie admisă.
În motivarea recursului declarat, Svetlana Apostol, a invocat că instanța de
apel la pronunțarea soluției a încălcat și a interpretat eronat normele de drept
material.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele
pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat
de către Svetlana Apostol, neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din
considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al
Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că
reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în
sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică
la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta
necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de Svetlana Apostol, nu pot duce la
admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al
Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra
reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției
instanței de apel.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului
strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs declarată de Svetlana Apostol.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) al
Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Svetlana Apostol.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului Svetlana Filincova,
Judecători Iurie Bejenaru,
Dumitru Mardari
Copia corespunde originalului
Judecător Svetlana Filincova