2ra-220/17 — încasarea datoriei și repararea prejudiciului moral

prima instanță: A. Cucerescu dosarul nr. 2ra-220/17

instanța de apel: A. Panov, A. Pahopol, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

16 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele completului, judecătorul -Valeriu Doagă

Judecătorii - Tamara Chișca-Doneva, Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Svetlana Babenco,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gari Babenco și Vahtang

Simonia-Blajevschi împotriva Svetlanei Babenco cu privire la încasarea datoriei, cheltuielilor

de judecată și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016

c o n s t a t ă:

La 20 noiembrie 2015 Gari Babenco și Vahtang Simonia-Blajevschi au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Svetlanei Babenco cu privire la încasarea datoriei,

cheltuielilor de judecată și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii au menționat că, la data de 10 iunie 2011 între Svetlana Babenco și

BC ”Mobiasbanca-Group Societate Generale” SA a fost încheiat contractul de credit nr.

M/45388437100, pe o perioadă de 24 de luni, prin care prima a primit de la ultima un credit

în sumă de 35000 de lei, cu rata dobînzii de 23% anual.

Relevă că în scopul garantării rambursării de către Svetlana Babenco a creditului

nominalizat supra, dînșii au încheiat cu BC ”Mobiasbanca-Group Societate Generale” SA

contractele de fidejusiune nr. M/4538843710 și nr. M/4538843710/F2.

Menționează că, în baza ordonanței judecătorești nr. 2PO-79/2012 din 15 martie 2012

emisă de Judecătoria Centru mun. Chișinău s-a dispus încasarea din contul Svetlanei

Babenco, Gari Babenco și Vahtang Simonia-Blajevschi în beneficiul BC ”Mobiasbanca-

Group Societate Generale” SA a creditului restant neachitat, care a fost restituit integral de

fidejusorii Gari Babenco și Vahtang Simonia-Blajevschi.

Solicită încasarea din contul Svetlanei Babenco în beneficiul lui Gari Babenco a sumei

de 23987,53 de lei cu titlu de datorie, a sumei de 2970,15 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere,

a sumei de 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 908,72 de lei cu titlu de taxă

de stat, a sumei de 2750 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică precum și încasarea

din contul Svetlanei Babenco în beneficiul lui Simonia-Blajevschi Vahtang a sumei de 10000

1

de lei cu titlu de datorie, a sumei de 1810,06 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere, a sumei de

5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 454,30 de lei cu titlu de taxă de stat, a

sumei de 2750 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 22 aprilie 2016 s-a respins ca

tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Gari Babenco și Vahtang Simonia-

Blajevschi împotriva Svetlanei Babenco cu privire la încasarea datoriei, cheltuielilor de

judecată și repararea prejudiciului moral.

Prima instanță a reținut că, obligația debitorului Svetlana Babenco conform ordonanței

judecătorești nr. 2PO-79/12 din 11 martie 2012, urma a fi executată din momentul devenirii

irevocabile a acesteia, adică la 27 martie 2012. Coreclamanții luînd cunoștință cu actul

judecătoresc nominalizat la data emiterii s-au adresat în instanța de judecată cu omiterea

termenului de prescripție extinctivă de 3 ani și n-au solicitat în acest sens repunerea în termen

a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016 s-a admis apelul declarat de

reprezentantul apelanților Gari Babenco și Vahtang Simonia-Blajevschi, avocatul Sergiu

Petrușca, s-a casat hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 22 aprilie 2016 și s-a

pronunțat o nouă hotărîre prin care s-a încasat din contul Svetlanei Babenco în beneficiul lui

Gari Babenco datoria în sumă de 23987,53 de lei și cheltuielile de judecată legate de

achitarea taxei de stat în sumă de 1388 de lei. S-a încasat de la Svetlana Babenco în

beneficiul lui Vahtang Simonia-Blajevschi datoria în sumă de 10000 de lei și cheltuielile de

judecată legate de achitarea taxei de stat în sumă de 740,72 de lei. S-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Gari Babenco și Vahtang Simonia-

Blajevschi împotriva Svetlanei Babenco cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere și

repararea prejudiciului moral.

Instanța de apel a constatat că termenul de prescripție în ordine de regres este

reglementat de art. 272 alin. (6) din Codul civil, adică de la momentul achitării de către

fidejusori a datoriei, dispoziție legală care nu a fost luată în considerare de prima instanță.

Constatînd încadrarea coreclamanților în termenul de prescripție, instanța de apel a

dispus încasarea sumelor solicitate de aceștia cu excepția prejudiciului moral și a dobînzii de

întîrziere care au fost respinse ca fiind neprobate și neîntemeiate.

La data de 06 decembrie 2016 Babenco Svetlana a depus cerere de recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 octombrie 2016 solicitînd admiterea recursului,

casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea pretențiilor admise cu emiterea în

această parte a unei noi hotărîri de respingere a acestora ca tardive și neîntemeiate, în rest a

menține decizia recurată.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a aplicat eronat art. 272 alin. (6)

din Codul civil și nu a ținut cont la soluționarea pricinii de dispozițiile art. 24 alin. (2) din

Codul familiei și art. 544 din Codul civil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

2

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea

ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în

toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul consideră cererea de recurs ca fiind depusă în termen în condițiile în care la

materialele cauzei lipsesc probe ce ar atesta momentul comunicării către recurent a deciziei

instanței de apel pentru a verifica respectarea termenului de demarare a căii de atac.

Argumentele invocate în recurs precum că, instanța de apel a aplicat eronat art. 272

alin. (6) din Codul civil și nu a ținut cont la soluționarea pricinii de dispozițiile art. 24 alin.

(2) din Codul familiei și art. 544 din Codul civil nu pot fi reținute deoarece instanța de apel a

aplicat elocvent normele juridice ce reglementează raportul juridic litigios prin prisma

probatoriului prezentat de participanții la proces.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurenta nu a invocat niciun argument plauzibil în

vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a

arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin

care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25.02.1995, nr.26561/1995)

3

Colegiul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența unuia

din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a examinat

pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de Svetlana Babenco ca fiind inadmisibil în baza art. 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă, completul

Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Svetlana Babenco se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Ion Druță

4