2r-93/17 — încasarea despăgubirii de asigurare în regres

2r-93/17 — încasarea despăgubirii de asigurare în regres (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: O. Cojocaru dosarul nr. 2r-93/17

instanța de apel: M. Ciugureanu, G. Dașchevici, M. Anton

D E C I Z I E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Robu Victor, reprezentat de avocatul

Angela Murzac,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Biroului Național al

Asigurătorilor de Autovehicule împotriva Societății cu Răspunderea Limitată

„Ticricon”, Societății cu Răspunderea Limitată „Agrimcor” și Robu Victor cu privire

la încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016 prin care a

fost respinsă cererea lui Robu Victor cu privire la scutirea de la plata taxei de stat și nu

s-a dat curs cererii de apel depuse de către Robu Victor,

c o n s t a t ă

La 29 octombrie 2015, Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule,

reprezentat de avocatul Jarovlea Veaceslav a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Ticricin”, SRL „Agrimcor” și Robu Victor cu privire la încasarea

sumei în ordine de regres.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 21 iunie 2013, în satul Scoreni a

avut loc accidentul rutier cu participarea autovehiculului de model „Gaz 330773” cu

numărul de înmatriculare CLO 579, care aparține SRL „Ticricon”, fiind condus de

Robu Victor și automobilul de model „Mercedes E220” cu numărul de înmatriculare

CPZ 248, condus de Bîtca Radu.

Menționează că vinovat de producerea accidentului rutier sus evocat, în

temeiul procesului-verbal a ISSTCR Strășeni din 24 iunie 2013, a fost recunoscut

Robu Victor, conducător al autovehiculului de model „Gaz 330773” cu numărul de

înmatriculare CLO 579, care la momentul producerii accidentului rutier nu deținea

polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de

autovehiculele.

Relatează că la 24 iunie 2013, Bîtca Radu, în temeiul prevederilor art. 20 alin.

(5) a Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele

produse de autovehicule nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006, s-a adresat către

Asociația Profesională „Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” cu cerere

de despăgubire a prejudiciului cauzat autovehiculului de model „Mercedes E220” cu

numărul de înmatriculare CPZ 248, ca urmare a producerii accidentului susmenționat.

Se mai invocă că potrivit Raportului de evaluare a pagubei nr. 809/06A din 26

iunie 2013, efectuat de către expertul firmei „Exauto Plus” SRL prejudiciul adus

automobilului constituie 190 954,20.

Susține că Asociația Profesională „Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule”, în virtutea sa de administrator al fondului de protecție a victimelor

străzii, a achitat persoanei păgubite Bîtca Radu suma despăgubirii în mărime de

152 835,51 lei, iar suplimentar a suportat cheltuieli bancare în mărime de 1528,36 lei,

în total suma cheltuielilor suportate de reclamant constituie 154 363,87 lei.

Afirmă că în baza celor relatate și din data achitării despăgubirii persoanei

vătămate, Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule a obținut dreptul de a

înainta față de pârât, posesorul izvorului pericol sporit SRL „Agrimcor” și copârât

Robu Victor acțiunea de regres.

Remarcă că la 29 septembrie 2015 de către SRL „Agrimcor”, iar la 16 iulie

2013 de către Robu Victor a fost recepționată pretenția privind restituirea sumei, care

însă a rămas fără răspuns și satisfacție.

Cât privește SRL „Tocricon”, acesta nu a recunoscut pretenția Biroului

Național al Asigurătorilor de Autovehicule cu privire la restituirea sumei, motivând

prin faptul că la momentul producerii accidentului din 21 iunie 2012 deja nu mai era

proprietar al autovehiculului „Gaz 33073” cu numărul de înmatriculare CLO 579, pe

care l-a înstrăinat firmei „Agrimcor” în temeiul contractului nr. 31 din 14 august 2012.

Însă reclamantul consideră alegațiile pârâtului SRL „Tocricon” în sens

neîntemeiate, deoarece acesta nu a înaintat organelor competente în comun acord cu

SRL „Agrimcor” cerere pentru introducerea modificărilor în Registrul transporturilor

privitor la înmatricularea pe numele cumpărătorului a autovehiculului „Gaz 33073” cu

numărul de înmatriculare CLO 579, în consecință respectivul contract nu este opozabil

terțelor.

Solicită încasarea, în mod solidar, de la SRL „Ticricin”, SRL „Agrimcor” și

Robu Victor în beneficiul Asociației Profesionale „Biroul Național al Asigurătorilor

de Autovehicule” a prejudiciului material în regres în mărime de 154 363 lei și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 ianuarie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial și încasat din contul lui Robu Victor în beneficiul

Biroului Național al Asigurătorilor de Autovehicule suma de 154 363,87 lei, cheltuieli

de judecată, pentru taxa de stat în sumă de 4 630, 91 lei și pentru asistență juridică în

mărime de 3 000 lei, iar în total suma de 161 994,78 lei. În rest pretențiile acțiunii au

fost respinse.

La 01 februarie 2016 Asociația Profesională „ Biroul Național al Asigurătorilor

de Autovehicule” a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe,

solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii a primei instanțe în partea respingerii

pretențiilor Asociației Profesionale „Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule” înaintate împotriva SRL „Ticricon” și SRL „Agrimcor” cu emiterea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii integral în sensul formulat.

La 11 februarie 2016, apel preventiv împotriva hotărârii primei instanțe a fost

depus și din partea lui Robu Victor, prin care ultimul solicită admiterea apelului,

casarea integrală a hotărârii primei instanțe cu restituirea pricinii la rejudecare în

instanța de fond în alt complet de judecată. Concomitent, Robu Victor a solicitat și

scutirea de la plata taxei de stat pentru examinarea prezentei cereri de apel în limita

sumei de 2973,18 lei.

La 10 mai 2016, Asociația Profesională „ Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule” a depus apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe cu invocarea

acelorași solicitări.

Iar al 06 iulie 2016, apel motivat a fost prezentat și din partea apelantului Robu

Victor, reprezentat de avocatul Angela Murzac, prin care a fost susținută poziția cu

privire la restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, a fost respinsă

cererea apelantului Robu Victor cu privire la scutirea de la plata taxei de stat și nu s-a

dat curs apelului declarat de RobuVictor, fiindu-i comunicat apelantului Robu Victor

despre necesitatea achitării restanței la plata taxei de stat în sumă de 2973,18 lei până

la data de 18 ianuarie 2017, ora 15.30. Totodată, a fost explicat apelantului Robu

Victor că în caz de neîndeplinire a indicațiilor menționate în termenul stabilit, cererea

de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu toate documentele anexate va fi

restituită.

La 29 decembrie 2016, Robu Victor, reprezentat de avocatul Angela Murzac, a

declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel din 14 decembrie 2016 , solicitând

admiterea acestuia, casarea încheierii, soluționând problema în fond, dispunerea

scutirii de la plata taxei de stat pentru apelul depus.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată,

considerând-o neîntemeiată.

Susține că instanța de apel la emiterea încheierii contestate nu a luat în

considerație că pe lângă faptul că la materialele dosarului au fost anexate copiile de pe

certificate și adeverințe prin care se dovedește starea materială precară a apelantului

Robu Victor, prin lipsirea posibilității de a achita parțial taxa de stat îi este încălcat

dreptul la un proces echitabil, prevăzut la art. 11 din CEDO.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva încheierii instanței de apel din14 decembrie

2016 la data de 29 decembrie 2016, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se

examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a

materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

După cum se constată la caz, odată cu depunerea apelului preventiv împotriva

hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 ianuarie 2016, Robu Victor a

solicitat scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel, invocând

starea materială precară în care se află familia sa, ținând cont de faptul că dânsul nu

este angajat în câmpul muncii din cauza deținerii gradului II de invaliditate, iar soția

Robu Ludmila fiind angajată în calitate de dereticătoare cu salariu mediu de 2000 lei,

fapt care nu-i permite achitarea integrală a taxei de stat pentru examinarea prezentei

cereri de apel, care la caz fiind de 3473,18 lei și pentru care solicită scutire de la plata

sumei de 2973,18 lei.

Drept urmare, prin încheierea din 14 decembrie 2016, instanța de apel a respins

cererea cu privire la scutirea de la plata taxei de stat pentru depunerea cererii de apel și

nu a dat curs apelului declarat de către Robu Victor, comunicându-i ultimului despre

necesitatea achitării restanței la plata taxei de stat în sumă de 2973,18 lei până la data

de 18 ianuarie 2017, ora 15.30 și explicându-i că în caz de neîndeplinire a indicațiilor

menționate în termenul stabilit, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună

cu toate documentele anexate va fi restituită.

La adoptarea acestei soluții, instanța de apel și-a fundamentat concluziile pe

dispozițiile art. 368 alin. (1) CPC, care statuează expres că dacă cererea de apel nu

întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și art. 365 și dacă cererea este depusă fără

plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii,

acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

În conformitate cu art. art. 364 alin. (1), 365 alin. (4) CPC, cererea de apel se

depune în scris la instanța judecătorească a cărei hotărâre se atacă, cu plata taxei de stat

în cazul în care apelul se impune cu taxă, în condițiile legii. La cererea de apel se

anexează dovada de plată a taxei de stat dacă apelul se impune cu taxa.

Conform art. 84 CPC RM, se impune cu taxă de stat fiecare cerere de chemare

în judecată (inițială și reconvențională), cererea intervenientului principal, cererea

vizând pricinile cu procedură specială, cererea de eliberare a ordonanței judecătorești,

cererea de declarare a insolvabilității, cererea de eliberare a titlului executoriu privind

executarea hotărârilor arbitrale, cererea de apel, cererea de recurs, precum și cererea de

eliberare a copiilor (duplicatelor) de pe actele judecătorești.

În conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. j) din Legea taxei de stat nr. 1216 din 03

decembrie 1992, pentru cererile de apel împotriva hotărârilor instanțelor judecătorești

se achită 75 % din taxa ce urmează a fi plătită la depunerea cererii de chemare în

judecată sau altei cereri, iar în cazul litigiilor cu caracter patrimonial – 75 % din taxa

calculată din suma contestată.

Iar, dispozițiile art. 85 alin (4) CPC acordă dreptul judecătorului (instanței de

judecată), să scutească persoana fizică sau juridică, în funcție de situația materială și de

probele prezentate în acest sens, de plata taxei de stat sau de plata unei părți a ei.

Prin prisma normei enunțate, instanța de recurs, statuează că concluzia instanței

de apel, în sensul expus prin încheierea din 14 decembrie 2016, este întemeiată și

legală, deoarece apelantul Robu Victor nu au prezentat probe incontestabile care ar

confirma imposibilitatea achitării în întregime a taxei de stat la depunerea cererii de

apel, la caz fiind în mărime de 3473,18 lei.

De altfel, și argumentul invocat în recurs precum că, situația financiară precară

face imposibilă achitarea integrală a taxei de stat la depunerea cererii de apel, nu poate

fi reținut de instanța de recurs, deoarece în confirmarea acestei susțineri apelantul nu a

prezentat probe concludente care ar demonstra situația materială precară și care ar

permite aplicarea prevederilor art. 85 alin. (4) CPC.

În consecință, instanța de recurs reține că argumentele recurentului cu referire la

faptul că nu este angajat în câmpul muncii, iar salariul soției este insuficient pentru

achitarea integrală a taxei de stat, nu pot fi reținute de către instanța de recurs ca temei

de scutire a apelantului de la plata unei părți a taxei de stat pentru depunerea cererii de

apel, întrucât acestea nu demonstrează situația materială precară a apelantului și lipsa

mijloacelor financiare pentru achitarea taxei de stat, cu atât mai mult că nici în instanța

de recurs nu au fost prezentate probe concludente și pertinente în acest sens

În acest context Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră necesar de a menționa și faptul că în situația din speță,

prin concluzia instanței de apel de a nu da curs cererii de apel, nu se încalcă dreptul

recurentului privind liberul acces la justiție, prevăzut atât de legislația internă cât și de

internațională.

Or, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, prin practica sa constantă de

nenumărate ori a precizat faptul că dreptul de acces la un tribunal nu este un drept

absolut (cauza Golder v. the United Kingdom §-36 din 21 februarie 1975,), ci unul

care poate implica anumite limitări din partea statelor contractante, în funcție de

nevoile și resursele comunității și ale indivizilor (Ashimgdane vs United Kingdom 28

mai 1985).

Însă limitările sunt în concordanță cu art. 6 parag. 1 CEDO, decît dacă acestea

urmăresc un scop legitim și există un raport rezonabil de proporționalitate între

mijloacele folosite și scopul urmărit. (cauza Bellet vs France §-31, Garcia Manibardo

vs Spain §-44).

Astfel, la caz Colegiul reține că în situația din speță limitările instituite de

legiuitor privind necesitatea achitării taxei de stat la depunerea cererii de apel

corespunde cerințelor prevăzute de art. 6 parag. 1 CEDO privind dreptul de acces la un

tribunal și corespunde cerințelor instituite de CEDO prin jurisprudența sa:

- cerința privind scopul legitim al limitării – este îndeplinită, avînd în vedere că

întindere acestor taxe este stabilită sub forma unui procent din valoarea aflată în litigiu

și fiind instituit un plafon maxim de care nu poate trece mărimea taxei de stat chiar

dacă valoarea acțiunii este mai mare, iar CEDO a confirmat că aceste taxe privesc

buna administrare a justiției și vizează atît descurajarea justițiabililor în formularea

unor cereri, abuzive cît și asigurarea de fonduri pentru funcționarea justiției.( cauza

Weissman și alții împotriva României §-35, Tolstoy Miloslavsky v. the United Kingdom

§-61 )

- raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul

urmărit, pentru a stabili dacă este respectat acest raport rezonabil între impunerea plății

taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată și scopul legitim urmărit

privind buna administrare a justiției, descurajarea justițiabililor în formularea unor

cererii, abuzive cât și asigurarea de fonduri pentru funcționarea justiției urmează să

cercetăm următorii factori și anume - cuantumul sumei ce trebuie plătit de reclamanți

raportat la veniturile sale.

În consecința, se va remarca și faptul că cuantumul taxei de stat, stabilit spre

achitare de apelant la depunerea cererii de apel, nu depășește limitele stabilite de lege.

Față de cele ce preced, se constată că toate criticile formulate în recurs sunt

nejustificate, ca urmare Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea

încheierii Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e

Se respinge recursul declarat de către Robu Victor, reprezentat de avocatul

Angela Murzac.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2016, în pricina

civilă la cererea de chemare în judecată a Biroului Național al Asigurătorilor de

Autovehicule împotriva Societății cu Răspunderea Limitată „Ticricon”, Societății cu

Răspunderea Limitată „Agrimcor” și Robu Victor cu privire la încasarea despăgubirii

de asigurare în ordine de regres.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ion Druță

Tamara Chișca-Doneva