2rc-65/17 — primirea pentru examinare a cererii introductive de intentare a procesului de insolvabilitate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- primirea pentru examinare a cererii introductive de intentare a procesului de insolvabilitate
- Temei legal
- Recursul împotriva încheierii instanţei de insolvabilitate.
2rc-65/17 — primirea pentru examinare a cererii introductive de intentare a procesului de insolvabilitate (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: R. Petrov dosarul nr. 2rc-65/17
D E C I Z I E
01 februarie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Ion Druță
Tamara Chișca-Doneva
examinând recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova,
în pricina civilă la cererea introductivă a Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul
Leova cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea cu
Răspunderea Limitată „Cocorgal”,
împotriva încheierii Curții de Apel Cahul din 28 octombrie 2016, prin care
cererea introductivă a fost restituită fără examinare,
constată
La 21 octombrie 2016 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova a depus la
Curtea de Apel Cahul cererea introductivă, prin care a solicitat constatarea stării de
insolvabilitate față de SRL „Cocorgal”, cu sediul în orașul Leova, str. Ioan Vodă nr.13,
cod fiscal 1008605002907, încasarea cheltuielilor de judecată din contul debitorului și
desemnarea în calitate do administrator al procesului de insolvabilitate din lista
administratorilor și lichidatorilor autorizați.
În motivarea cererii introductive a indicat că, debitorul este în incapacitate de
plată a datoriilor în mărime de 10 294,61 lei, dintre care: 4734,00 lei - cu titlu de plăți
de bază; 5060,61 lei - cu titlu de majorări de întârziere; 500,00 lei - cu titlu de amendă.
Totodată, la cererea introductivă respectivă, cu titlu de documente ce adeveresc
existența și mărimea obligațiilor debitorului (aplicarea amenzii și majorările de
întârziere) a fost anexat Actul de carență din 14 octombrie 2016, conform căruia
datoriile SRL „Cocorgal” față de Bugetul Public Național constituie 10 288,24 lei,
dintre care: 4734,00 lei - cu titlu de plăți de bază; 5060,61 lei - cu titlu de majorări de
întârziere; 500,00 lei - cu titlu de amendă.
Se mai invocă că la data de 08 mai 2008 SRL „Cocorgal” a fost înregistrat la
Camera Înregistrării de Stat cu numărul de identificare de stat - codul fiscal
1008605002907, iar pe parcursul a 5 ani nu desfășoară activitate de antreprenor și nu
dispune de bunuri, suficiente pentru acoperirea creanțelor creditorilor.
La fel, în cererea introductivă se menționează și despre faptul notificării
prealabile, la data de 01 iulie 2016, a debitorului despre obligația achitării la buget a
restanțelor admise față de Bugetul Public Național. Potrivit ultimelor investigații
debitorul se află în incapacitate de plată a datoriilor sale în legătură cu supra îndatorare,
astfel încât, la data de 17 octombrie SRL „Cocorgal” înregistrează o datorie față de
Bugetul Public Național în sumă de 10294,61 lei.
Creditorul Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova își întemeiază cererea
introductivă în baza prevederilor art. 9, 10, 12, 18-21, 34, 115 Legii insolvabilității nr.
149 din 29 iunie 2012.
Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 28 octombrie 2016, cererea introductivă
depusă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova a fost restituită fără examinare.
La 22 decembrie 2016 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova a declarat
recurs împotriva încheierii Curții de Apel Cahul din 26 octombrie 2016, solicitând
admiterea acestuia, casarea încheierii recurate cu restituirea pricinii la rejudecare.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată,
considerând-o neîntemeiată și ilegală, pronunțată pripit și arbitrar, fără aprecierea justă a
materialelor prezentate.
În acest context invocă că din motive rezonabile, cu scopul examinării rapide, în
termeni cât mai restrânși, instanța, la depistarea unor neajunsuri, urma corect să se
conducă de art. 171 Cod de procedură civilă, acordându-i creditorului un termen
rezonabil pentru lichidarea neajunsurilor și nu să restituie cererea introductivă.
Apreciază drept greșită concluzia instanței de insolvabilitate cu referire la faptul
că creditorul urma să anexeze la materiale pretinsul act de control fiscal și decizia
organului fiscal sub pretextul că lipsa acestora ar aduce încălcarea altor drepturi ale
debitorului.
În confirmarea netemeiniciei acestei concluzii a instanței invocă faptul că amenda
în mărime de 500 lei din contul curent generalizat al contribuabilului, la care se referă
instanța, a fost aplicată debitorului în decembrie 2009, evident cu respectarea tuturor
prevederilor legale. Sumele datoriilor față de Bugetul Public Național fiind reflectate, se
adeveresc și se confirmă prin contul curent generalizat al contribuabilului.
La acest compartiment menționează că sumele din contul curent generalizat al
contribuabilului au fost calculate de însăși contribuabil cu prezentarea calculelor
organului fiscal teritorial.
Afirmă că concluzia organului fiscal teritorial privitor la incapacitatea de plată a
debitorului este bazată pe analiza reală a situației economico-financiare a agentului
economic, confirmată de materialul probator, anexat la cererea introductivă, care a fost
ignorat și nu a fost apreciat la justa valoare de instanță or, din motive necunoscute,
ultima menționează doar lipsa actului de control și a deciziei de aplicare a amenzii
fiscale, întocmite în perioada îndepărtată în timp ce contribuabilul activa.
Insistă că concluzionând astfel, instanța de insolvabilitate nu a luat în cont și
faptul că debitorul nu activează ultimii 5 ani, nu prezintă dări de seamă fiscale, fapt
evidențiat de creditor în cererea introductivă, ceea ce evident denotă netemeinicia
concluziei instanței la acest compartiment.
Cu referire la prevederile art. 20 din Legea insolvabilității, consideră că cererea
introductivă corespunde cerințelor normei citate cu atât mai mult că potrivit prevederilor
menționate nu se impune anexarea la cererea introductivă a actului de control și a
deciziei de aplicare a sancțiunii fiscale.
De asemenea, consideră arbitrară și mențiunea din încheierea contestată, precum
că actele solicitate de creditor și prezentate de Camera Înregistrării de Stat, autentificate
de către aceasta în modul stabilit, urmau să fie autentificate de notar ori de către avocat,
la fel ca și actul de carență din 14 octombrie 2016 și actul de constatare din 07 iunie
2016, care au fost prezentate în original.
În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva
încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.
Din materialele dosarului rezultă că copia încheierii din 28 octombrie 2016 a fost
expediată în adresa recurentului Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova la 28
noiembrie 2016, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoțire (f.d. 46), însă
recurentul insistă că copia încheierii a parvenit în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat
pe raionul Leova la data de 14 decembrie 2016.
Alte date care ar demonstra contrariul la materialele cauzei lipsesc.
Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor
legale și a declarat recursul la 22 decembrie 2016 în termen.
În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se
examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a
materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea
părților.
Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care
urmează a fi respins din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează
recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea.
Din suportul probator prezent la materialele pricinii rezultă că la 21 octombrie
2016 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova a depus cerere introductivă cu privire
la intentarea procedurii de insolvabilitate față de SRL „Cocorgal”.
Prin încheierea Curții de Apel Cahul din 28 octombrie 2016, a fost restituită fără
examinare cererea introductivă depusă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul
Leova cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Cocorgal”, ca
fiind înaintată cu încălcarea prevederilor art. 20 din Legea insolvabilității și fără
anexarea documentelor ce adeveresc obligațiile debitorului față de creditor, și anume
actului de control fiscal, în timp ce se pretinde încasarea unor restanțe la Bugetul Public
Național, precum și a deciziei corespunzătoare de aplicare a amenzii fiscale și în temeiul
cărui act de control a fost emisă respectiva decizie.
La adoptarea acestei soluții, instanța de insolvabilitate și-a fundamentat
concluziile pe dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea insolvabilității, care statuează că
instanța de insolvabilitate restituie fără examinare cererea introductivă întocmită cu
încălcarea art.20.
Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilității, procesul de insolvabilitate se
desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale
prezentei legi.
În conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității, hotărârile și
încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile
calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de prezenta
lege.
Potrivit art. 20 din Legea enunțată, în cererea introductivă a creditorului trebuie să
se indice: a) denumirea/numele și prenumele creditorului și ale debitorului,
sediul/adresa, alte date de identificare ale acestora, confirmate prin extrasul din registrul
public corespunzător; b) valoarea creanțelor creditorului, mărimea dobânzilor și a
penalităților aferente; c) temeiul creanțelor și termenul executării lor; d) mențiuni despre
alte probe ce confirmă creanța creditorului; e) propunerea candidaturii la funcția de
administrator provizoriu pe perioada de observare a debitorului; f) alte date, considerate
de creditor ca fiind necesare pentru examinarea cererii.
La cererea introductivă a creditorului se anexează: a) documentele ce adeveresc
obligațiile debitorului față de creditor, mărimea datoriilor la aceste obligații, temeiul
intentării procesului de insolvabilitate, alte documente care justifică cererea creditorului;
b) dovada notificării prealabile a debitorului de către creditor; c) copia de pe hotărârea
irevocabilă a instanței de judecată sau copia de pe hotărârea arbitrală irevocabilă, ori
copia de pe hotărârea judecătorească irevocabilă privind recunoașterea hotărârii
judecătorești sau a hotărârii arbitrale străine, ori decizia (hotărârea) organului abilitat
prin legea executorie la acel moment.
Iar prin prisma art. 22 alin. (1) din aceiași Lege, instanța de insolvabilitate
restituie fără examinare cererea introductivă întocmită cu încălcarea art.20.
Astfel, norma de drept citată nu prevede posibilitatea contestării cu recurs a
încheierii instanței de insolvabilitate de restituire a cererii introductive depuse cu
încălcarea prevederilor art. 20 din Legea insolvabilității și anume pe motivul
neprezentării documentelor veridice ce adeveresc obligațiile debitorului față de creditor.
În circumstanțele enunțate și în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că
legislația națională pertinentă nu reglementează o cale de atac ordinară împotriva
încheierii instanței de insolvabilitate de restituire a cererii introductive depuse cu
încălcarea prevederilor art. 20 din Legea insolvabilității, fapt care condiționează
nesusceptibilitatea atacării în ordine de recurs a încheierii Curții de Apel Cahul din 28
octombrie 2016, prin care a fost restituită cererea introductivă depusă de către
Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova, fapt despre care, de altfel, a fost menționat
și de instanța de insolvabilitate în încheierea respectivă, și anume că aceasta nu este
pasibilă căilor de atac.
În acest context, instanța de recurs constată că recursul Inspectoratului Fiscal de
Stat pe raionul Leova a fost declarat contrar dispozițiilor legale, fapt care impune
respingerea acestuia.
Aici se va remarca și faptul că consacrarea expresă de către legislatorul național a
categoriilor de acte judecătorești susceptibile recursului în cauzele de insolvabilitate este
conformă standardelor procedurale relevante garantate pe terenul art. 6 paragraf 1 din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, o asemenea reglementare juridică încadrându-se pe deplin în marja de
apreciere recunoscută autorităților statale în configurarea cadrului intern relevant.
Or, în speța de referință pe terenul art. 6 CEDO, Ashingdane c. Marii Britanii
(hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 mai 1995), magistrații europeni
au notat că în reglementarea limitărilor dreptului de acces la justiție, statele contractante
beneficiază de o certă marjă de apreciere, deși soluția finală de a supraveghea
respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului ține de sarcina
Curții Europene, nu este de competența Curții să substituie autoritățile naționale în
stabilirea politicilor în acest domeniu.
În acest context, nu poate fi reținut argumentul recurentului cu privire la
ilegalitatea încheierii contestate, deoarece acesta este irelevant în circumstanțele în care
se referă la dezacordul cu respectiva încheiere, care în virtutea legii nu se supune
recursului.
Mai mult că creditorul Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Leova beneficiază
de dreptul de a înainta repetat cerere introductivă cu privire la intentarea procedurii de
insolvabilitate față de SRL „Cocorgal” după înlăturarea neajunsurilor stabilite.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea Curții de
Apel Cahul din 28 octombrie 2016 nu este susceptibilă recursului, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la
concluzia de a respinge recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul
Leova.
În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC RM, Colegiul civil, comercial și
de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
decide:
Se respinge recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul
Leova.
Decizia este irevocabilă.
Președinte, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Ion Druță
Tamara Chișca-Doneva