2ra-202/17 — rezolutiunea contractului de vinzare cumparare

prima instanță: S.Suvac dosarul nr.2ra-202/17

(Judecătoria Ciocana, mun.Chișinău)

instanța de apel: N.Budăi, I.Muruianu, V.Efros

(Curtea de Apel Chișinău)

Î N C H E I E R E

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii : Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Societatea cu răspundere limitată „Veralis Tur”,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu

răspundere limitată „Veralis Tur” împotriva lui Gudumac Igor cu privire la

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare și obligarea predării în proprietate

a autovehiculului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2016 prin care

apelul declarat de către Gudumac Igor a fost admis, casată hotărârea Judecătoriei

Ciocana mun. Chișinău din 21 aprilie 2016 și emisă o nouă hotărâre cu privire la

respingerea acțiunii și împotriva deciziei suplimentare a Curții de Apel Chișinău

din 08 decembrie 2016,

c o n s t a t ă:

La 03 februarie 2016, SRL „Veralis Tur” s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată către Gudumac Igor cu privire la rezoluțiunea contractului de vânzare-

cumpărare și obligarea predării în proprietate a autovehiculului.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 09 iulie 2015 între SRL „Veralis Tur”, în

calitate de vânzător și Gudumac Igor, în calitate de cumpărător, a fost încheiat

contractul de vânzare-cumpărare prin care primul s-a obligat să transmită în

proprietatea ultimului unitatea de transport, autocarul Mercedes Tourismo, cu

numărul de înmatriculare CQL 225, iar Gudumac Igor s-a obligat să achite costul

bunului în sumă de 756000 lei.

Menționează că, la aceeași dată, SRL „Veralis Tur” a transmis în proprietatea

lui Gudumac Igor unitatea de transport, fapt confirmat prin factura fiscală nr.

JA3487142, contrasemnată de Gudumac Igor.

Solicită rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 09 iulie 2015

privind înstrăinarea vehiculului de model Mercedes Tourismo, cu numărul de

înmatriculare CQL 225, caroseria nr. NMB61338813235051, încheiat între SRL

„Veralis Tur” și Gudumac Igor, obligarea lui Gudumac Igor la predarea

autovehiculului în proprietatea SRL „Veralis Tur”.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 21 aprilie 2016,

acțiunea a fost admisă.

S-a rezoluționat contractul de vânzare-cumpărare a autocarului din 09 iulie

2015, încheiat între SRL „Veralis Tur” și Gudumac Igor.

S-a obligat Gudumac Igor să restituie autocarul de model Mercedes

Tourismo, nr. caroseriei NMB61338813235051, cu numărul de înmatriculare CQL

225, SRL „Veralis Tur”.

S-a încasat din contul lui Gudumac Igor, în beneficiul SRL „Veralis Tur”,

taxa de stat în mărime de 22780 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea menționată supra, la 17 iunie 2016, Gudumac

Igor a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 21

aprilie 2016, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate, cu emiterea

unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 septembrie 2016 s-a admis

apelul declarat de Gudumac Igor, s-a casat hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 21 aprilie 2016 și s-a emis o nouă hotărâre cu privire la respingerea

acțiunii.

S-a încasat din contul SRL „Veralis Tur” în beneficiul lui Gudumac Igor

taxa de stat achitată pentru depunerea apelului în sumă de 17085 lei.

La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că, între SRL „Veralis Tur”,

în calitate de vânzător și Gudumac Igor, în calitate de cumpărător, la 09 iulie 2015

a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, conform căruia, vânzătorul s-a

obligat să transmită în proprietate, autocarul de model Mercedes Tourismo cu

numărul de înmatriculare CQL 225, pentru suma de 756000 lei (f.d.9-10).

Potrivit facturii fiscale seria și nr. JA3487142 din 09 iulie 2015, semnată de

ambele părți SRL „Veralis Tur” i-a transmis lui Gudumac Igor autocarul de model

Mercedes Tourismo, cu numărul de înmatriculare CQL 225 (f.d. 12).

În temeiul art. 753 alin. (1) Cod Civil, prin contractul de vânzare- cumpărare

o parte (vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părți

(cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit.

Iar, în temeiul art. 709 alin. (1) Cod Civil, dacă una din părți nu execută sau

execută în mod necorespunzător o prestație scadentă decurgând dintr- un contract

sinalagmatic, cealaltă parte poate, după expirarea fără rezultat a unui termen

rezonabil pe care l-a stabilit pentru prestație sau remediere, să rezoluționeze

contractul dacă debitorul trebuia să-și dea seama, în baza termenului de grație, de

iminența rezoluțiunii. În cazul în care nu a fost stabilit un termen sau termenul este

necorespunzător de scurt, se consideră ca stabilit un termen rezonabil.

Prin urmare, instanța de apel a invocat că din materiale dosarului nu rezultă

că, intimatul SRL „Veralis Tur” ar fi somat apelantul Gudumac Igor despre

necesitatea achitării prețului, cu acordarea unui termen în acest sens.

Astfel, instanța de apel a menționat că, în conformitate cu această dispoziție

creditorul va putea să exercite drepturile stipulate pentru cazul când debitorul nu

execută obligația scadentă dintr-un contract sinalagmatic numai în cazul în care î-1

va pune în întârziere pe debitor.

Debitorul se consideră în întârziere în cazul în care creditorul l-a informat

despre neexecutare sau executarea necorespunzătoare și i-a fixat un termen în care

să execute obligația sau să remedieze executarea necorespunzătoare și termenul a

2

expirat fără ca executarea să aibă loc. Forma în care debitorul va fi pus în întârziere

nu este relevantă, adică punerea în întârziere se poate face și verbal. Creditorului î-i

revine sarcina de a demonstra faptul că debitorul a fost pus în întârziere.

Totodată, instanța de apel a reiterat faptul că, prezenta cauză fiind examinată

în prima instanță fără prezența apelantului - pîrît, Gudumac Igor, acesta fiind privat

de dreptul de a prezenta probe în susținerea poziției sale, intimatul - reclamant SRL

„Veralis Tur”, în temeiul art. 118 CPC, potrivit căruia, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel, urma să probeze faptul neachitării de către

Gudumac Igor a prețului contractului.

Or, intimatul fiind o societatea comercială, care în temeiul art. 7 al Legii

contabilității, este obligată să țină contabilitatea și să întocmească situațiile

financiare în modul prevăzut de prezenta lege, de standardele de contabilitate, de

planul de conturi contabile și de alte acte normative aprobate în conformitate cu

art. 11 alin.(2) lit. a), nu a prezentat nici o informație că, suma de 756000 lei, care

reprezintă prețul contractului de vânzare cumpărare, nu a fost achitată de către

cumpărătorul Gudumac Igor.

Avînd în vedere cele menționare supra, instanța de apel a concluzionat că,

instanța de fond nu a determinat toate circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a pricinii, pornind de la pretențiile intimatului - reclamant,

precum și de la normele de drept material ce urmau a fi aplicate speței date.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2016

s-a admis cererea lui Gudumac Igor privind emiterea unei decizii suplimentare.

S-a emis o decizie suplimentară a deciziei Curții de Apel Chișinău din 22

septembrie 2016 prin care s-a dispus întoarcerea executării și anume a autocarului

de model Mercedes Tourismo, nr. caroseriei NMB61338813235051, cu numărul

de înmatriculare CQL 225, transmis de către executorul Nicolae Pașa către SRL

„Veralis Tur”.

La 08 decembrie 2016 SRL „Veralis Tur” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel din 22 septembrie 2016, cerând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul, SRL „Veralis Tur”, în motivarea recursului a indicat că nu este

de acord cu decizia instanței de apel, deoarece la emiterea deciziei nu au fost

constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

pricinii în fond, nu au fost dovedite circumstanțele considerate ca fiind stabilite, au

fost încălcate și aplicate greșit normele de drept material.

Instanța de apel arbitrar a apreciat proba prezentată de Gudumac Igor,

recipisa din 08.07.2015 și a concluzionat neîntemeiat precum că el a achitat suma

de 15 500 de euro, în contul procurării autocarului.

Se mai indică că în afară de aceasta, Gudumac Igor nu a contestat contractul

(recipisa) de împrumut, ca fiind unul fictiv ori simulat și nici n-a solicitat de a

considera suma acordată în calitate de împrumut, ca plată efectuată, în contul

achitării autocarului procurat.

La 09 decembrie 2016 SRL „Veralis Tur” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel din 22 septembrie 2016 și a decizie suplimentarea a

instanței de apel din 08 decembrie 2016, cerând admiterea acestuia, casarea

ambelor decizii a instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

3

În motivarea recursului s-a indicat că potrivit art. 158, alin. 2 Cod de

executare „Dacă instanța de judecată care a rejudecat pricina nu a soluționat

întoarcerea executării hotărîrii anulate, pîrîtul este în drept, în termenele de

prescripție, să înainteze în această instanță o cerere de întoarcere a executării în

procedură în ordonanță, fără respectarea procedurii prealabile”.

În același timp, conform art. 344 CPC „Ordonanța judecătorească este o

dispoziție dată unipersonal de judecător, în baza materialelor prezentate de

creditor, privind încasarea de sume bănești sau revendicarea de bunuri de la

debitor în pretențiile specificate la art.345.” însă art. 345 CPC nu conține

prevederea alin.2, art. 158 Cod de executare.

Mai mult ca atît, în scopul aplicării corecte și uniforme a legilor, cu referire la

situația menționată, Curtea Supremă de Justiție prin Recomandarea nr. 10 a

explicat că la caz sunt aplicabile prevederile Codului de executare.

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Societatea cu

răspundere limitată „Veralis Tur” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține și jurisprudența CEDO conform căreia recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

4

în cerere, la fel recursul trebuie să posede putere de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcel contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când motivele

recursului indicate în cazul din speță sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii în instanța de apel, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat în

modul corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile

declarate de către Societatea cu răspundere limitată „Veralis Tur” ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1)

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursurile declarate de către Societatea cu răspundere limitată „Veralis

Tur” se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

5