2ra-53/17 — încasarea sumei asigurate, a penalităților, a dobînzii de întîrziere

dosarul nr. 2ra-53/17

prima instanță: A. Miron (Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău)

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, Vl. Brașoveanu

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

01 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii:Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de avocații Gorelco

Alina și Savva Alexandru în interesele Companiei Internaționale de Asigurări

„ASITO” Societate pe Acțiuni,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lungu Elena

împotriva Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni,

intervenient accesoriu Banca Comercială „Victoriabank” Societate pe Acțiuni, cu

privire la încasarea sumei asigurate, a penalităților, a dobînzii de întîrziere și

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016, prin care a fost

respins apelul declarat de Compania Internațională de Asigurări „ASITO” Societate

pe Acțiuni și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 09

februarie 2016

c o n s t a t ă:

La data de 26 septembrie 2014 Lungu Elena a depus cerere de chemare în

judecată împotriva CIA „ASITO” SA, intervenient accesoriu BC „Victoriabank”

SA, prin care solicită încasarea din contul pîrîtului CIA „ASITO” SA a despăgubirii

de asigurare în sumă de 255 000 lei, încasarea penalității pentru încălcarea

termenului de plată a despăgubirii de asigurare în sumă de 46 410 lei, a dobînzii de

întîrziere, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că la data de 17 mai 2013 a procurat

apartamentul nr. 195 din str. Independenței nr. 10/2, mun. Chișinău, iar pentru

procurarea acestuia a încheiat cu BC „Victoriabank” SA un contract de credit în

sumă de 200 000 lei și contract de ipotecă.

Încheierea contractelor respective a fost condiționată cu semnarea unui

contract de asigurare facultativă a bunurilor persoanelor fizice „Proprietarul Casei”,

contractul de asigurare fiind încheiat pe un termen de 1 an.

Menționează reclamanta că la data de 01 mai 2014, etajul mansardat al

blocului locativ din str. Independenței nr. 10/2, mun. Chișinău a ars integral,

inclusiv și apartamentul nr. 195, care constituie obiect al contractului de asigurare

facultativă. În acest fel, a avut loc producerea cazului asigurat. Reclamanta a

informat pîrîtul despre incendiu, fiind anexat și actul de constatare, iar la data de 14

mai 2014, reprezentanții CIA „ASITO” SA au ieșit la fața locului și au întocmit

proces-verbal de constatare și evaluare a daunelor construcției deteriorate. Astfel, la

data de 14 mai 2014 pîrîtul deținea toate actele necesare pentru adoptarea deciziei

privind achitarea despăgubirii de asigurare, însă neachitarea nu a fost efectuată sub

pretextul necesității prezentării actelor suplimentare.

Mai menționează reclamanta că la data de 03 iulie 2014, pîrîtului i-a fost

înaintată reclamația în care a fost constatată interpretarea cu rea-credință a pct. 7.5 a

contractului de asigurare facultativă a bunurilor persoanelor fizice și s-a solicitat

achitarea despăgubirii de asigurare în termen de 10 zile calendaristice, reclamația

însă a rămas fără răspuns.

La fel, la data de 04 august 2014 BC „Victoriabank” SA în calitate de creditor

ipotecar a expediat pîrîtului toate actele si a solicitat examinarea în termen rezonabil

a dosarului în privința Elenei Lungu privind achitarea despăgubirii de asigurare.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 09 februarie 2016,

acțiunea a fost admisă integral. S-a încasat de la CIA „ASITO” SA în beneficiul

Elenei Lungu și BC „Victoriabank” SA despăgubirea de asigurare în sumă de

255 000 lei, prejudiciu cauzat în sumă de 27 976,44 lei, dobînda de întîrziere

67 637,72 lei și penalitate 46 410 lei, cheltuieli de judecată pentru asistența juridică

10 000 lei, taxa de stat 7 650 lei, în total 414 674,16 lei. S-a încasat de la SA

„ASITO” SA în beneficiul statului taxa de stat neachitată în sumă de 4 790 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, la 09 martie 2016 CIA

„ASITO” SA a declarat apel, solicitînd casarea integrală a hotărîrii primei instanțe

și emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 iulie 2016 a fost respins apelul

declarat de CIS „ASITO” SA și menținută hotărîrea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că în conformitate cu art.

1 al Legii cu privire la asigurări, drept temei pentru achitarea despăgubirii de

asigurare servește survenirea cazului asigurat, în cazul de față cazul asigurat fiind

confirmat prin actul de constatare a incendiului din 01 mai 2014 și a procesului-

verbal de constatare și evaluare a daunelor construcției deteriorate din 14 mai 2014.

Luînd în considerație faptul că bunul asigurat a fost totalmente deteriorat, suma

asigurată urma să fie achitată integral - 255 000 lei.

În același context, instanța de apel a menționat că termenele care prevăd

achitarea despăgubirii sînt determinate de pct. 7.5 al contractului de asigurare, care

2

prevede achitarea despăgubirii nu mai tîrziu decît în termen de 30 de zile de la data

prezentării ultimului document necesar pentru finalizarea dosarului. Instanța de apel

a constatat că la data de 14 mai 2014 CIA „ASITO” SA dispunea deja de toate

actele necesare pentru finalizarea dosarului și adoptarea deciziei de achitare a

despăgubirii de asigurare, respectiv pînă la 14 iunie 2014 compania urma să

efectueze achitarea.

In partea ce ține de încasarea penalităților, instanța de apel a menționat că acest

fapt este îndreptățit de prevederile art. 6 alin. (6) al Legii cu privire la asigurări, că

în caz de încălcare a termenului de plată a indemnizației de asigurare sau a

despăgubirii de asigurare din vina asigurătorului, acesta va plăti asiguratului,

beneficiarului asigurării și/sau păgubitului, pentru fiecare zi de întîrziere, penalitate

de 0,1% din suma indemnizației sau despăgubirii.

In același context, instanța de apel a reținut că la materialele cauzei se

regăsește și ordinul de plată al serviciilor juridice, în acest sens partea care a cîștigat

procesul fiind în drept în conformitate cu art. 94, 96 Cod de procedură civilă să

solicite compensarea cheltuielilor de judecată.

La data de 07 noiembrie 2016 avocatul Gorelco Alina a declarat în interesele

CIA „ASITO” SA recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea

lui, casarea hotărîrilor judecătorești și emitere unei noi hotărîri prin care a respinge

acțiunea.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat se consideră a fi depus

în termen.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanțele nu au aplicat

prevederile art. p. 7.6 lit. a) și p. 7.7 din contractul de asigurare, conform cărora

mărimea despăgubirii de asigurare se stabilește: în caz de distrugere totală sau

răpire a bunului – în limitele sumei contractuale de asigurare, ținîndu-se cont de

plățile anterioare și scăzîndu-se uzura și costul rămășițelor bune pentru utilizare

ulterioară sau realizare. Iar, din despăgubirea de asigurare se scad, după caz franșiza

prevăzută de contractul de asigurare, ratele de primă datorate pînă la expirarea

contractului de asigurare; valoarea resturilor care pot fi refolosi, stabilită de comun

acord sau prin experți neutri; uzura bunurilor deteriorate.

Astfel, recurentul consideră neîntemeiată încasarea de la companie a sumei

limite de răspundere în mărime de 255 000 lei.

3

La data de 01 ianuarie 2017 avocatul Savva Alexandru a declarat în interesele

CIA „ASITO” SA supliment la recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea lui, casarea hotărîrilor judecătorești și emitere unei noi hotărîri prin care

a respinge acțiunea.

În susținerea recursului menționează că BC „Victoriabank” SA nu a depus în

instanța de judecată o cerere de sine stătător cu pretenții proprii și certe împotriva

CIA „ASITO” SA, solicitînd printr-o cerere doar intervenirea sa în proces în calitate

de coreclamant de partea Elenei Lungu, care nu este îndreptățită nici legal nici

contractual să pretindă și să primească eventuala despăgubire de asigurare. Cu toate

acestea, instanțele au dispus încasarea sumelor din contul CIA „ASITO” SA în

beneficiul Elenei Lungu și BC „Victoriabank” SA, în calitatea lor atribuită de

creditorii solidari.

În opinia recurentului, pretenția de încasare a despăgubirii de asigurare, care

conform legii aparține exclusiv beneficiarului asigurării, creditorul ipotecar BC

„Victoriabank” SA, nu este și nu poate fi solidară cu pretențiile Elenei Lungu în

acest sens.

Pretenția Elenei Lungu de încasare din contul CIA „ASITO” SA a

prejudiciului sub forma dobînzii bancare, nu poate fi solidară cu eventualele

pretenții similare ale BC „Victoriabank” SA, pentru că banca nu are achitate credite

bancare, și nu are încheiat un contract de credit, nu a prezentat dovada suportării

eventualelor prejudicii.

Se mai invocă în recurs că instanțele greșit au interpretat circumstanțele de

fapt și au dat apreciere greșită înscrisurilor prezentate. Astfel calculele efectuate de

CIA „ASITO” SA nu constituie o dovadă a recunoașterii pretențiilor ci o acțiune

preparatorie a asigurătorului.

Un alt argumente al recursului este că instanțele ierarhic inferioare ilegal au

declarat nulitatea unor clauze stabilite în condițiile asigurătorului (pct. 14.20 din

condițiile de asigurare nr. 70, aprobate de asigurător la data de 216.11.2011. Or, la

dosar nu existe vrio probă care să confirme că Comisia Națională a Pieței Financiare

ar fi recunoscut ca fiind contrare prevederilor legale careva clauze stabilite prin

condițiile de asigurare nr. 70 din 16.11.2011.

Susține că prin încasarea despăgubirii de asigurare, Lungu Elena, pe lîngă

faptul că și-a primit înapoi bunul anterior pierit, mai primește și despăgubirea de

asigurare, egală cu valoarea bunului pierit.

După recurent instanțele ilegal au stabilit mărimea despăgubirii de asigurare.

Astfel, instanțele nu au ținut cont de franșiza și uzura care putea și trebuia pusă fie

eventual exclusă din mărimea încasată a despăgubirii, precum și a altor cheltuieli.

4

La fel, invocă că dobînda de credit în mărime de 27 976,44 lei nu poate fi puse pe

seama CIA „ASITO” SA, or aceasta nu derivă din contractul de asigurare încheiat

între CIA „ASITO” SA și Lungu Elena.

În motivarea recursului se mai invocă că instanțele ilegal au încasat de la CIA

„ASITO” SA în beneficiul Elenei Lungu și BC „Victoriabank” SA a dobînzii de

întîrziere și a penalităților.

Susține că clauza penală stabilită de art. 6 alin. (6) din Legea cu privire la

asigurări nr. 407 din 21.12.2006 nu este o clauză penală punitivă, astfel încît, pentru

perioada care au fost calculate penalități, nu urmează a fi calculate dobînzi de

întîrziere, avînd în vedere că mărimea acestora se acoperă de cea a penalităților.

În recurs se menționează că reclamantul urmează să prezinte instanței

descifrarea modalității de calcul a dobînzii de întîrziere solicitată.

La fel, susține că în speță instanțele ierarhic inferioare nu au verificat

circumstanțele modificării ratelor de refinanțare stabilite de BNM pentru perioada

pretinsei întîrzieri.

Recurentul pretinde că instanțele de judecată nu au indicat în conținutul

hotărîrilor contestate a motivelor, considerentelor și convingerilor cu privire la

actele normative în temeiul cărora se pretinde a fi calculată dobînda de întîrziere a

executării pretinsei obligații.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de avocații Gorelco Alina și

Savva Alexandru în interesele Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO”

Societate pe Acțiuni nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3)

și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la

situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a

cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esența lor, sînt similare argumentelor

invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse asupra

circumstanțelor de fapt și nu de drept.

5

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de avocații Gorelco Alina și Savva Alexandru în

interesele Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de avocații Gorelco Alina și Savva Alexandru în interesele

Companiei Internaționale de Asigurări „ASITO” Societate pe Acțiuni se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

6