3ra-75/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: O. Melniciuc dosarul nr. 3ra-75/17

instanța de apel: Iu.Cimpoi, N. Craiu, V. Pruteanu

Î N C H E I E R E

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere

limitată „Ritlabs” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016 prin care a fost

respins apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău și

menținută hotărârea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 17 octombrie 2014,

c o n s t a t ă:

La data de 05 septembrie 2013, SRL „Ritlabs” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, elaborează programul poștal

pentru calculatoare cu denumirea „The Bat”. Programul se elaborează pe teritoriul

Republicii Moldova, nu este un bun material, nu se supune controlului vamal și se

răspândește prin intermediul rețelei de Internet peste hotarele Republicii Moldova,

deci se califică ca export de servicii la cota "zero" a TVA, fapt confirmat și prin

hotărârea Colegiului de contencios administrativ al Tribunalului Chișinău din 15

aprilie 2003, menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 10 septembrie

2003.

Menționează că, la data de 24 mai 2013, SRL „Ritlabs” a depus la Inspectoratul

Fiscal de Stat pe mun. Chișinău cererea nr.461 cu privire la restituirea taxei pe

valoare adăugată în sumă de 2 490 000 lei, aferentă livrărilor impozitate cu TVA la

cota "zero", conform datelor din declarațiile TVA pentru perioada mai 2007 –

februarie 2013.

Susține că, controlul fiscal a fost inițiat la data de 10 iunie 2013 și s-a desfășurat

pe perioada de activitate 01 ianuarie 2007 – 30 aprilie 2013, prin metoda verificării

totale.

Afirmă că, în urma controlului fiscal, la data de 19 iunie 2013 a fost întocmit

Actul de control fiscal nr. 5-660088, prin care s-au stabilit unele abateri în

respectarea legislației fiscale.

1

Indică că, la data de 17 iunie 2013 reclamantul a primit scrisoarea nr. 01-09/9-

10-535 din 13 iunie 2013 din partea organului fiscal, prin care a fost înștiințată despre

suspendarea restituirii TVA, scrisoare pe care a contestat-o la 18 iunie 2013.

Declară că, prin decizia nr.536 din 11 iulie 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău a considerat întemeiată contestația depusă de SRL „Ritlabs" și a decis

reluarea procedurii de restituire a TVA însă, procedura de restituire a TVA nu a fost

reluată și ca finalitate nu a fost restituită suma solicitată.

Invocă că, la data de 05 august 2013, SRL „Ritlabs" a depus la Inspectoratul

Fiscal de Stat pe mun. Chișinău contestația nr.521, prin care și-a exprimat dezacordul

cu acțiunile organului fiscal și a solicitat admiterea cererii de restituire a TVA în

sumă de 2 490 000 lei, depusă la 24 mai 2013, având în vedere că au fost încălcate

termenele de restituire prevăzute de Codul fiscal, anexând și copia deciziei

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău nr.536 din 11 iulie 2013, pentru a

demonstra că aceasta nu a fost executată de către organul emitent, însă, la 22 august

2013, prin răspunsul nr. 01-05/8-376-2202 a fost înștiințată că contestația nr.521 din

05 august 2013 nu a fost examinată.

Consideră că, răspunsul dat este ilegal, deoarece organul fiscal fără vreun

temei legal a încălcat dreptul legitim al contribuabilului la restituirea TVA în

termen de 45 zile.

Mai susține că, în urma controlului, efectuat de către Inspectoratul Fiscal de Stat

pe mun. Chișinău în luna iunie 2013, s-a confirmat că trecerea în cont a TVA pentru

perioada ulterioară a lunii mai 2013 constituie suma de 2 506 783 lei, fapt ce

confirmă legalitatea pretenției de restituirea sumei solicitate.

Astfel, afirmă că, organul fiscal nu a înaintat obiecții referitor la mărimea sumei

TVA solicitată trecerii în cont. Mai mul ca atât, în urma controlului din luna iunie

2013, verificând declarațiile privind TVA și registrele de evidență a livrărilor și

procurărilor, a recunoscut legalitatea și temeinicia pretinderii la restituirea sumei, cât

și a valorii acesteia.

Solicită, obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău de a înlătura

încălcările comise de acesta prin nesoluționarea în termen a cererii de restituire a

TVA, cu restituirea la contul SRL „Ritlabs" a sumei TVA în valoare de 2490000 lei

pentru perioada mai 2007 – februarie 2013.

În cadrul examinării cauzei reclamanta și-a concretizat pretențiile, solicitând

declararea ilegală a încălcării de către Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău a termenului de restituire SRL „Ritlabs" a TVA în sumă de 2490000 lei,

obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău să restituie SRL „Ritlabs”

TVA în sumă de 2490000 lei, pentru perioada mai 2007 – februarie 2013 conform

cererii nr.461 din 24 mai 2013, precum și obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău să execute hotărârea judecătorească în termen de 8 zile, calculate din

data la care hotărârea va deveni irevocabilă.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 17 octombrie 2014 a fost

admisă parțial acțiunea și obligat Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău să

restituie contribuabilului SRL „Ritlabs”, TVA pentru perioada de activitate mai 2007

– februarie 2013 în sumă de 2 490 000 lei, conform cererii nr. 461 din 24 mai 2013,

în rest pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

2

Prima instanță, și-a motivat soluția prin faptul că, Inspectoratul Fiscal de Stat pe

mun. Chișinău neîntemeiat a suspendat termenul de restituire a TVA fără a avea

dovada punerii sub învinuire a contribuabilului SRL „Ritlabs”, iar pornirea urmării

penale în privința unor angajați ai SRL „Ritlabs” nu trebuie să fie în detrimentul și să

lipsească contribuabilul de facilități fiscale.

Respingând pretenția reclamantului în sensul obligării pârâtului să execute

hotărârea judecătorească în termen de 8 zile, prima instanță a reținut că această

solicitare nu este aplicabilă la etapa judecării cauzei, deoarece potrivit

Regulamentului privind restituirea taxei pe valoare adăugată, cu excepția cazurilor

de restituire a TVA în baza art.1011 Cod fiscal, restituirea TVA se efectuează în

termen de 45 zile din data depunerii cererii de restituire. 37 zile din acest termen sunt

destinate pentru efectuarea controlului și adoptarea deciziei de restituire, care include

și termenul, specificat la art.216 alin.(8) Cod fiscal. Celelalte 8 zile sunt destinate

pentru efectuarea restituirii efective.

Totodată, prima instanță respingând cerința reclamantului din cererea de

concretizare cu privire la declararea ilegală a încălcării de către pârât a termenului de

restituire a TVA, a conchis că obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău să restituie SRL „Ritlabs” TVA pentru perioada de activitate mai 2007 –

februarie 2013 în sumă de 2 490 000 lei, include pretenția nominalizată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2015 a fost admis apelul

declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, casată hotărârea

primei instanțe și emisă o nouă hotărâre, de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 19 iunie 2015 a fost admis recursul

declarat de către SRL „Ritlabs”, casată decizia instanței de apel și restituită pricina

spre rejudecare în fond în instanța de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016 a fost respins apelul

declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău și menținută hotărârea

primei instanțe.

La data de 18 aprilie 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău a depus

cerere de revizuire împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016.

La data de 19 mai 2016, Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe sunt ilegală și pasibile casării, deoarece au fost emise cu interpretarea și

aplicarea eronată a legii, probele administrate au fost apreciate arbitrar.

Menționează că, instanța de apel încălcând prevederile art. art.102 alin.(6), 104

lit.a) Cod fiscal și prevederile Regulamentului privind restituirea taxei pe valoare

adăugată, ignorând rezultate controlului privind restituirea TVA în baza cererii SRL

„Ritlabs” din 24 mai 2013, a admis cerința reclamantului fără efectuarea controlului

care este o atribuție exclusivă a organului fiscal.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost depus în termen, or, din materialele

3

cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat copia deciziei contestate în adresa

recurentului (f. d. 217, Vol.I), însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia de către ultimul.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016 a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chișinău împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2016.

Prin referința depusă la data de 27 decembrie 2016, SRL „Ritlabs” a solicitat

respingerea recursului ca inadmisibil.

Susține că, pârâtul recunoscând legalitatea dreptului SRL „Ritlabs” la

restituirea TVA încă în luna iunie 2013, a inventat diverse temeiuri pentru a amâna

respectarea dreptului legal al contribuabilului, timp de 3 ani.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de

Stat pe mun. Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs, poartă un caracter declarativ,

nefiind pasibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce

urmează a fi supusă controlului judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chișinău, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chișinău ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

5