2rh-34/17 — stabilirea cotelor-părți ideale din bunul imobil proprietate comună, partajarea bunului imobil proprietate comună pe cote-părți

2rh-34/17 — stabilirea cotelor-părți ideale din bunul imobil proprietate comună, partajarea bunului imobil proprietate comună pe cote-părți (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2rh-34/17

prima instanță - (Judecătoria Botanica, mun. Chișinău) A. Spoială

instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Traciuc, M. Anton, Iu. Cotruță

instanța de recurs - (Curtea Supremă de Justiție) S. Filincova, M. Ghervas, D.

Mardari

ÎNCHEIERE

25 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând cererea de revizuire depusă de Oxana Stoianova,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Alexei Stoianov

împotriva Oxanei Stoianova și Vladimir Stoianov cu privire la stabilirea cotelor-părți

ideale din bunul imobil proprietate comună, partajarea bunului imobil proprietate

comună pe cote-părți și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 29 iunie 2016, prin care

recursul declarat de Oxana Stoianova a fost considerat inadmisibil,

c o n s t a t ă:

La 15 mai 2015, Alexei Stoianov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Oxanei Stoianova și Vladimir Stoianov, prin care a solicitat partajarea

proprietății comune prin stabilirea pentru fiecare câte 1/3 cotă-parte ideală din

apartamentul nr. 75, situat pe str. Mihai Sadoveanu, 4/6, mun. Chișinău, vânzarea

silită a apartamentului nr. 75, situat pe str. Mihai Sadoveanu, 4/6, mun. Chișinău, cu

atribuirea în folosul său a 1/3 cotă-parte din suma prețului de vânzare a

apartamentului, încasarea din contul pârâților a tuturor cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că conform hotărîrii nr. 274 din 14

ianuarie 1999 a Comisiei pentru privatizarea fondului de locuințe a mun. Chișinău,

împreună cu mama sa Oxana Stoianova și fratele Vladimir Stoianov, au participat la

privatizarea apartamentului nr. 75, situat pe str. Mihai Sadoveanu, 4/6, mun.

Chișinău.

Susține că s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată deoarece, fiind

proprietarul a 1/3 cotă-parte din bunul imobilul pe care l-a privatizat, nu poate să-l

1

administreze și să se folosească de el din cauza situației de conflict cu pârâții și

comportamentului agresiv din partea părinților.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 30 iunie 2015 s-a

admis integral cererea de chemare în judecată.

S-au stabilit cotele-părți ideale a bunului imobil situat în mun. Chișinău, str.

Mihai Sadoveanu, 4/6, apartamentul nr. 75, nr. cadastral 010031218301075, cu

atribuirea a câte 1/3 cotă-parte ideală fiecărui: Alexei Stoianov, Oxana Stoianova,

Vladimir Stoianov.

S-a partajat apartamentul nr. 75 din str. Mihai Sadoveanu, 4/6, mun. Chișinău,

nr. cadastral 010031218301075, prin vinderea acestuia la licitație și distribuirea

prețului după cum urmează: lui Alexei Stoianov - 1/3 din valoarea bunului; Oxanei

Stoianova - 1/3 din valoarea bunului și lui Stoianov Vladimir - 1/3 din valoarea

bunului.

S-a încasat, în mod solidar, de la Oxana Stoianova și Vladimir Stoianov în

beneficiul lui Alexei Stoianov suma de 7 338,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Ne fiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 28 iulie 2015 Oxana

Stoianova a declarat apel.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016 s-a respins apelul

declarat de Oxana Stoianova și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 30 iunie 2015.

La 27 aprilie 2016, Oxana Stoianova a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 28 ianuarie 2016 și a hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din

30 iunie 2015, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță, în alt complet de

judecată.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 29 iunie 2016 recursul declarat

de Oxana Stoianova s-a considerat inadmisibil.

La 16 decembrie 2016, Oxana Stoianova a depus cerere de revizuire împotriva

încheierii instanței de recurs, solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea

hotărârilor judecătorești, cu desesizarea în favoarea Plenului Curții Supreme de

Justiție.

În motivarea cererii de revizuire, Oxana Stoianova a invocat că încheierea

Curții Supreme de Justiție din 29 iunie 2016 este nemotivată și vine în contradicție cu

o decizie pe un caz similar.

Consideră că instanța de recurs urma să admită recursul pentru ca Colegiul

lărgit al Curții Supreme de Justiție să desesizeze în favoarea Plenului Curții Supreme

de Justiție pentru a judeca recursul în conformitate cu art. 442 alin. (3) Codul de

procedură civilă.

Indică că, contrar prevederilor art. 373 alin. (1) și (2) Codul de procedură

civilă, instanța de apel în limitele cererii de apel și obiecțiilor înaintate nu a verificat

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceia ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în prima instanță. Nu a verificat

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în prima instanță, precum și cele care nu

au fost stabilite, dar care au o deosebită importanță pentru justa soluționare a pricinii,

nu a dat o apreciere legală probelor din dosar.

2

Susține că, contrar acestor prevederi, instanța de apel a trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a examina legalitatea și temeinicia

hotărîrii supusă apelului în raport cu regulile și legislația ce guvernează litigiul dat.

Totodată, instanța de recurs a trecut cu vederea faptul că dreptul de proprietate

asupra apartamentului nr. 75, situat pe str. Mihai Sadoveanu, 4/6, mun. Chișinău este

înscris după Oxana Stoianov, Vladimir Stoianov și Alexei Stoianov, conform

extrasului din registrul bunurilor imobile, iar conform art. 316 alin. (1) și (2) Codul

civil, proprietatea este în condițiile legii, inviolabilă. Dreptul de proprietate este

garantat. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, afară numai pentru cauza de

utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege.

Instanța de recurs nu a dat nici o apreciere faptului că împărțirea bunului,

proprietate comună pe cote-părți, conform prevederilor art. 361 alin. (1) Codul civil,

se face în natură, proporțional cotei-părți a fiecărui coproprietar și în așa mod a

ignorat totalmente norma dată, fiind de acord cu hotărârea instanței de fond, prin care

s-a admis cererea privind scoaterea imobilului la licitație prin vânzarea lui silită.

Nu a reținut instanța de recurs nici faptul, că la dosar nu este nici un raport de

expertiză care ar demonstra posibilitatea sau imposibilitatea divizării în natură a

apartamentului litigios conform cotelor-părți ideale, și în acest caz au fost grav

încălcate principiile de formare a bunurilor imobile.

În această ordine de idei, consideră că nici instanța de apel și nici instanța de

recurs nu au verificat legalitatea și temeinicia în ceia ce privește dacă era în drept

prima instanță să partajeze proprietatea comună prin stabilirea pentru fiecare

coproprietar a câte 1/3 cotă-parte ideală din apartamentul nr. 75 din str. Mihai

Sadoveanu, 4/6, mun. Chișinău prin vânzarea silită a imobilului, cu atribuirea în

folosul a unuia din coproprietari a doar 1/3 din imobil, în lipsa acordului celorlalți

coproprietari.

La fel, consideră că referirea Colegiului civil al Curții Supreme de Justiție la

prevederile art. 361 alin. (2) Codul civil este una greșită, deoarece scoaterea la

licitație a bunului imobil cere expres acordul tuturor coproprietarilor, iar din

materialele cauzei se constată că nu a fost manifestată voința sa și a fiului Vladimir,

care este și el coproprietar, de a accepta scoaterea la licitație, dimpotrivă, ea a fost de

acord de a transmite suma costului a 1/3 cotă-parte ideală din apartamentul dat

reclamantului.

Reține că într-un caz similar instanța de judecată ierarhic superioară a admis

recursul cu restituirea pricinii spre rejudecare ( dosar nr, 2ra-980/l 4), despre care a

aflat întâmplător în luna noiembrie 2016.

Menționează că instanțele judecătorești naționale în virtutea interpretării

eronate a legii au deposedat-o nu numai de imobil, dar și au lipsit-o pe ea și fiul său

de un loc de trai.

Invocă că, conform prevederilor art. 442 alin. 3 Codul de procedură civilă, în

cazul, în care, la judecarea recursului, se constată că soluționarea cauzei poate

conduce la o contradicție față de o hotărâre anterioară a Curții Supreme de Justiție

sau că se ridică o problemă importantă de drept, precum și în cazul cînd soluționarea

pricinii prezintă un interes deosebit pentru practica judiciară sau pentru evaluarea

dreptului, colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție se desesizează în favoarea

Plenului Curții Supreme de Justiție, care va judeca recursul.

3

Studiind materialele dosarului și verificând argumentele invocate în cererea de

revizuire depusă de Oxana Stoianova, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 448 alin. (2) Codul de procedură civilă, cererea de

revizuire împotriva unei hotărâri care, fiind supusă căilor de atac, a fost menținută,

modificată sau casată, emițîndu-se o nouă hotărâre, se soluționează de instanța care a

menținut, a modificat hotărîrea sau a emis o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, după ce

examinează cererea de revizuire, instanța poate emite încheiere de respingere a cererii

de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 451 alin. (1) Codul de procedură civilă, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod

obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.

Astfel, conform art. 449 Codul de procedură civilă, revizuirea se declară în

cazul în care:

a) s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în

legătură cu pricina care se judecă;

b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care

nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a

întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul

judecării anterioare a pricinii;

c) instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost

implicate în proces;

e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentința sau decizia instanței

judecătorești care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror

revizuire se cere;

e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea

Constituțională și la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate,

iar instanța de judecată sau Curtea Supremă de Justiție a respins cererea privind

sesizarea Curții Constituționale sau din hotărîrea Curții Constituționale rezultă că prin

aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituție sau de tratatele internaționale în

domeniul drepturilor omului;

g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a

inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva

Republicii Moldova;

h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărâre, fie

Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a

drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin

anularea hotărîrii pronunțate de o instanță de judecată națională.

Prin urmare, cererea de revizuire poate fi declarată doar în baza temeiurilor

expres prevăzute în norma dată, care poartă un caracter exhaustiv.

Pornind de la aceste cerințe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărâri date de

către instanță este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea

irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 Codul

de procedură civilă.

4

În același timp, acest temei trebuie să vizeze situația de fapt, care a fost

obiectul examinării în instanța de fond, dat fiind că instanța de recurs verifică

corectitudinea aplicării și interpretării de către instanțele inferioare a normelor de

drept material și procedural, în limitele materialelor din dosar și în limitele recursului

declarat.

Din conținutul cererii de revizuire înaintată rezultă că revizuentul solicită

revizuirea încheierii Curții Supreme de Justiție din 29 iunie 2016, a deciziei Curții de

Apel Chișinău din 28 ianuarie 2016 și hotărârii Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău

din 30 iunie 2015, fără a invoca drept temeiuri de revizuire prevederile art. 449 Codul

de procedură civilă.

În cererea de revizuire, s-a indicat drept temei de revizuire faptul că într-un caz

similar instanța de judecată ierarhic superioară a admis recursul, restituind pricina

spre rejudecare.

Analizând cele menționate de către Oxana Stoianova în raport cu prevederile

art. 449 Codul de procedură civilă, instanța reține că, argumentele invocate și probele

prezentate nu pot servi drept temei de revizuire și nu pot fi reținute ca unele prevăzute

la art. 449 Codul de procedură civilă, în baza căruia se poate solicita revizuirea, ori

ultima, în susținerea cererii de revizuire, a oferit doar împrejurări ce țin de fondul

cauzei, interpretarea și aplicarea normelor de drept material și procedural.

Astfel, Colegiul conchide că cele invocate în susținerea cererii de revizuire nu

se încadrează în art. 449 Codul de procedură civilă, deoarece în prezenta speță

asemenea circumstanțe nu se atestă.

Pentru a invoca prevederile art. 449 Codul de procedură civilă, este important

ca circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire să influențeze esențial

soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice circumstanțe sau fapte pot servi

temei de revizuire, ci doar atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a

cauzei.

Colegiul consideră că motivele invocate în susținerea cererii de revizuire se

referă la dezacordul cu soluția pronunțată de către instanțele judecătorești pe

parcursul examinării cauzei pe cale ordinară și nu relevă prin prisma art. 449 Codul

de procedură civilă careva temeiuri legale ce ar justifica retractarea unei hotărâri

judecătorești rămase irevocabile.

În urma celor reținute supra, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție evidențiază că procedura de revizuire

prevăzută de art. 449-453 Codul de procedură civilă servește scopului înlăturării

lacunelor și omisiunilor justiției care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă

cu prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Oxana Stoianova în argumentarea cererii nu invocă careva circumstanțe sau

probe care ar putea fi raportate la temeiurile stabilite de normele procedurale sus

citate.

Astfel fiind, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție remarcă că admiterea cererii de revizuire, în sensul formulat, ar

contravine principiului securității raporturilor juridice și ar constitui o violare a art. 6

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

5

Or, revizuirea este o cale de atac de retractare și nu de reformare a hotărârii

contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea

principiului stabilității raporturilor juridice, care înseamnă că soluția definitivă a

oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res

judicata, adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor judecătorești. Acest

principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri

irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă

determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla

existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de

reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este

necesară, datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (cauza Brumărescu

contra României nr. 28342/95 și Roșca contra Moldovei nr. 6276/02).

Din considerentele, menționate Colegiu consideră că prezenta cerere de

revizuire nu poate fi admisă și urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) Codul de procedură

civilă, Completul Colegiului civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă Oxana Stoianova,

împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 29 iunie 2016, prin care recursul

declarat de Oxana Stoianova a fost considerat inadmisibil, în pricina civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Alexei Stoianov împotriva Oxanei Stoianova și

Vladimir Stoianov cu privire la stabilirea cotelor-părți ideale din bunul imobil

proprietate comună, partajarea bunului imobil proprietate comună pe cote-părți și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele completului, Svetlana Filincova

judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

6