2ra-117/17 — încasarea dublei arvuni

prima instanță: M. Alexei dosarul nr. 2ra-117/17

(Judecătoria Ciocana mun. Chișinău)

instanța de apel: A. Panov, L. Popova, A. Minciuna

(Curtea de Apel Chișinău)

ÎNCHEIERE

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova

Judecătorii: Nicolae Craiu, Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea admisibilității recursului declarat de Iordăchescu Iurie,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Iordăchescu

Iurie împotriva Renatei Izbaș cu privire la încasarea dublei arvune și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016, prin care

a fost respins apelul declarat de Iordăchescu Iurie și menținută hotărîrea

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 12 martie 2016,

c o n s t a t ă:

La 30 iunie 2015 Iordăchescu Iurie a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Renatei Izbaș cu privire la încasarea dublei arvune și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că în luna aprilie 2015 a convenit

cu Izbaș Renata de a cumpăra de la ea casa de locuit și terenul aferent de pământ,

care-i aparțineau cu drept de proprietate, amplasate în mun. Chișinău, com.Tohatin

str.Izvorul-Vesel 144.

Drept dovadă de confirmare a încheierii acestei tranzacții și pentru

încredințarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, la solicitarea

vânzătorului, i-a transmis pârâtei în calitate de arvună 1000 Euro.

La data de 30.04.2015 a fost confirmată tranzacția de vânzare-cumpărare a

bunului imobil printr-o recipisă, obiect al căruia îl constituia casa de locuit cu

terenul aferent amplasată în mun. Chișinău, com.Tohatin str.Izvorul-Vesel 144, la

prețul de 52000 Euro.

La momentul când a fost scrisă recipisa, pârâta Izbaș Renata a primit de la

acesta arvuna în sumă de 1000 Euro, iar restul sumei urma a fi achitată până la data

de 01.06.2015, însă la momentul când urma a fi încheiată tranzacția la notar a fost

informat că actele prezentate de Izbaș Renata nu sunt în ordine pentru a întocmi

contractul de vânzare-cumpărare.

Indică reclamantul, că în perioada indicată în recipisă 30.04.2015 până la data

de 01.06.2015, având intenția de a face careva măsurări a terenului unde este

amplasat bunul imobil, o doamnă care se afla pe teritoriu dat i-a comunicat că bunul

imobil nu se vinde, ulterior, aflînd că la data de 29.06.2009 cu nr.5773 a fost

întocmit un contract de schimb si transmisă cota parte lui Izbaș Renata.

Din aceste considerente, reclamantul solicită încasarea de la Izbaș Renata a

sumei de 2000 euro, ceea ce constituie dublul arvunei transmise ei pentru

confirmarea încheierii tranzacției de procurare a casei de locuit, a sumei de 1193 lei,

ceea ce constituie cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de

stat, a sumei de 6000 lei, ce constituie cheltuielile de asistență juridică.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 12 martie 2016

acțiunea a fost respinsă. S-a încasat de la Iordăchescu Iurie în beneficiul Renatei

Izbaș suma de 5 000 cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.

Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanțe, Iordăchescu Iurie a declarat

apel, solicitînd casarea hotărîrii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri cu

privire la admiterea acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 septembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de Iordăchescu Iurie și menținută hotărîrea primei instanțe.

Instanța de apel la emiterea deciziei a constatat că bunul imobil din str.

Izvorul Vesel, 144 îi aparține Renatei Izbaș în temeiul certificatului de moștenitor

legal și a contractului de schimb nr. 5773 din 29.06.2009.

La fel, instanța de a apel a reținut că în cererea de chemare în judecată,

reclamantul Iordăchescu Iurie a invocat că neîncheierea contractului de vânzare-

cumpărare se datorează comportamentului pârâtei.

În acest sens, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată concluzia primei

instanțe, conform căreia, circumstanțele indicate nu au fost combătute în ședința de

judecată și prin urmare, nu poate fi reținută culpa pârâtei Renatei Izbaș la

neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Colegiul civil al instanței de apel a menționat că nu au fost prezentate careva

probe, ce ar confirma refuzul pârâtei de la întocmirea contractului de vânzare-

cumpărare.

Astfel, reieșind din probele administrate, instanța de apel a conchis că în baza

art. 633 Cod Civil pretenția reclamantului-apelant privind încasarea dublei arvune

de la Izbaș Renata este neîntemeiată, ultima fiind îndreptățită, în lipsa culpei

acesteia, să rețină suma contractată conform recipisei din 30.04.2015.

În consecință, reieșind din elementele de fapt și motivele de drept, Colegiul

civil al instanței de apel a considerat justă constatarea primei instanțe care a stabilit

2

cu certitudine faptul, că pârâta avea toate actele în ordine pentru perfectarea

contractului, cu excepția contractului de schimb, în sarcina căreia nu poate fi pusă

omisiunea efectuată de notarul Lupașcu Eugenia, dar și chiar și așa la data de 09 sau

10 iunie 2015, pârâta era dispusă să încheie contractul și notarul la fel, doar

reclamantul nu a dorit, fapt pentru care se constată reaua credință a acestuia.

Prin recursul depus la 18 noiembrie 2016, recurentul Iordăchescu Iurie a

solicitat casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri cu privire la

admiterea acțiunii.

Susține recurentul că responsabilitatea vînzătorului rezultă din mai multe

probe, cărora instanțele nu le-au dat suficientă apreciere. Instanțele au reținut

probele prezentate de pîrît, ignorîndu-le pe cele prezentate de el, prin ce s-a încălcat

principiul egalității părților în drepturile lor procedurale.

Faptul disponibilității sale pentru semnarea contractului este probat prin

descifrările telefonice anexate la dosar, care, în opinia recurentului, probează cine

este vinovatul de neexecutarea contractului.

La fel, susține că instanța de judecată nu a reținut faptul că tranzacția nu a

avut loc exclusiv din vina intimatului. Recurentul admite că culpa intimatului este

directă, însă chiar și în aceste condiții, intimatul nu a putut să respecte

angajamentele privind semnarea tranzacției la data de 01.06.2015. Or, autenticitatea

documentelor prezentate privind proprietatea intimatului asupra bunului imobil

pentru care a primit arvuna a creat suspiciuni.

Astfel, cerința privind proprietatea nu a fost întrunită la data convenirii pentru

tranzacție, fapt care a determinat refuzul notarului de autentificare a tranzacției

planificate pentru 01.06.2015.

În opinia recurentului vînzătorul intenționat a tergiversat momentul semnării

contractului, or pînă la moment viciul ce a afectat contractul de schimb a intimatului

nu este înlăturat.

Susține că nu poate fi reținut argumentul intimatului, precum că acesta a

întreprins măsuri în vederea înlăturării neregulilor din contractul de schimb de

referință prin declararea contractului ca fiind pierdut cu declararea acestui fapt în

Monitorul Oficial. Or, contractul există în natură, deci creează suspiciuni fie asupra

autenticității lui, fie asupra legalității activității notarului. Menționează că lui nu i-a

fost asigurată însuși realizarea tranzacției în termen, datorită faptului că dreptul de

proprietate a vînzătorului – promitent se pretindea a fi probat printr-un act nul,

respectiv a luat naștere dreptul său la revocarea promisiunii cu recuperarea stabilită

expres de legiuitor prin art. 633 alin. (1) Cod civil.

În conformitate cu art. 434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

3

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentului

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat se consideră a fi depus

în termen.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iordăchescu Iurie nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la

situația de apreciere de către instanțele ierarhic inferioare a circumstanțelor de fapt a

cauzei, iar argumentele invocate în recurs, în esența lor, sînt similare argumentelor

invocate atît în prima instanță cît și în instanța de apel și sînt expuse asupra

circumstanțelor de fapt și nu de drept.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanță, deoarece nu

denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate și urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu și temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului

invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror

instanța de apel s-a pronunțat în mod corespunzător.

4

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Iordăchescu Iurie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Iordăchescu Iurie se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

5