2ri-387/16 — atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului

2ri-387/16 — atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 2ri-23/17

prima instanță - (Curtea de Apel Chișinău) A. Minciuna

D E C I Z I E

18 ianuarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Iuliana Oprea, Galina Stratulat,

Iulia Sîrcu, Dumitru Mardari

examinând recursurile declarate de Zadîr Harlampie, Balan Tamara, Cociu Igor

și Dumitru Rusu,

în cadrul procesului de insolvabilitate al societății pe acțiuni ,,Succes” (în

procedura falimentului), la cererea lui Dolghier Iurie, lichidatorul societății pe acțiuni

,,Succes”, privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere ale debitorului,

împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, prin care a

fost admisă cererea lichidatorului societății pe acțiuni ,,Succes”, Dolghier Iurie, cu

privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale

debitorului societatea pe acțiuni ,,Succes” și s-a încasat în mod solidar de la Zadîr

Harlampie, Rusu Cătălin, Costrov Ion, Rusu Dumitru, Urechi Sergiu, Cociu Igor, Balan

Tamara, Burlea Rodica și Lujanschi Svetlana, în masa debitoare a societății pe acțiuni

,,Succes”, suma de 860 810 lei,

c o n s t a t ă:

La 22 aprilie 2013, debitorul SA „Succes” a depus în instanța de insolvabilitate

cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de sine.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2013 a fost admisă spre

examinare cererea introductivă depusă de debitorul SA „Succes”.

În scopul prevenirii modificării stării bunurilor debitorului, în perioada de până la

intentarea procesului de insolvabilitate, s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare, fiind

desemnat în calitate de administrator provizoriu - administratorul autorizat ÎI „Cerlat

Igor”.

1

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2013 a fost intentat procesul

de insolvabilitate față de debitorul SA „Succes”, în calitate de administrator al

procesului de insolvabilitate fiind desemnat ÎI „Cerlat Igor”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2013 s-a destituit ÎI

„Cerlat Igor” din funcția de administrator al SA „Succes”, și s-a numit în calitate de

administrator al procesului de insolvabilitate al SA „Succes”, ÎI „Dolghier Iurie”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2014 s-a intentat procedura

de faliment față de SA „Succes”, fiind desemnat în calitate de lichidator ÎI „Dolghier

Iurie”.

La 24 august 2016, Dolghier Iurie, lichidatorul SA „Succes”, a depus cerere

privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale

debitorului, solicitând atragerea la răspundere subsidiară a directorului SA „Succes”

Zadîr Harlampie, a membrilor consiliului societății Rusu Cătălin, Costrov Ion, Rusu

Dumitru, Urechi Sergiu, Cociu Igor și a membrilor comisiei de cenzori Balan Tamara,

Burlea Rodica și Lujanschi Svetlana și încasarea din contul acestora a sumei creanțelor

SA „Succes” în procedura falimentului, care nu sunt acoperite integral de masa

debitoare, în mărime de 860 810 lei.

În motivarea cererii, lichidatorul Dolghier Iurie a indicat că, în cadrul

administrării întreprinderii a constatat insuficiența masei debitoare pentru executarea

creanțelor tuturor creditorilor. Insuficiența masei debitoare se datorează unei

administrări necorespunzătoare a afacerii de către organele de conducere ale SA

„Succes”, precum și, neimplicarea la timp întru soluționarea problemelor existente de

către consiliul societății.

A menționat că societatea nu activează din anul 2002, majoritatea angajaților

fiind disponibilizați din lipsa volumului de lucru, lipsa capacității întreprinderii de a

remunera munca acestora și de a acoperi creanțele existente față de creditori.

Susține că, utilajul s-a învechit și nu prezintă valoare economică, iar încăperile

care au rămas și necesită reparații capitale.

Pierderile neacoperite constituie 2 928 044 lei. Suma pierderilor pentru anul 2012

constituia 226 290 lei, aceasta în situația în care întreprinderea nu a activat.

Întreprinderea are datorii față de creditori (conform datelor bilanțului la 01

ianuarie 2013) în mărime de 351 049 lei, inclusiv față de salariați - 221 748 lei și față de

buget - 96 077 lei.

Mai mult ca atât, în luna februarie 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat Basarabeasca

a efectuat un control în urma căruia a calculat datorii de bază și plăți suplimentare în

sumă de 215 849 lei.

Menționează că, valoarea totală a datoriilor identificate față de creditorii

debitorului potrivit tabelului definitiv consolidat al creanțelor este de 860 810 lei.

Remarcă că, debitorul era obligat să înainteze cerere introductivă până la

ajungerea de facto în stare de insolvabilitate și incapacitate de plată față de creditori.

2

Consideră că, temeiul juridic pentru tragerea la răspundere subsidiară a membrilor

organelor de conducere ale SA „Succes”, este prezența în acțiunile lor a semnelor de

încălcare a legislației prevăzute de art. 248 alin. (1) lit. f), h) din Legea insolvabilității,

și anume, dispunerea continuării unei activități a debitorului care ducea în mod vădit

debitorul la incapacitate de plată, nedepunerea cererii de intentare a procesului de

insolvabilitate conform prevederilor art. 26 din Legea insolvabilității, în termenul

stabilit de legea insolvabilității.

Indică că, potrivit art. 7 din Legea privind societățile pe acțiuni, în calitate de

organe de conducere a unei societăți sunt adunarea generală a acționarilor, consiliul

societății, organul executiv, comisia de cenzori.

Deci, responsabili de conducerea societății și aducerea ei în stare de

insolvabilitate este consiliul societății, comisia de cenzori, care nu au intervenit în

activitatea societății și nu au verificat adecvat organul executiv în gestiunea curentă.

Conform art. 65 alin. (1) și (3) din Legea privind societățile pe acțiuni, consiliul

societății reprezintă interesele acționarilor în perioada dintre adunările generale și, în

limite atribuțiilor sale, exercită conducerea generală și controlul asupra activității

societății. La atribuțiile consiliului societății se referă de asemenea soluționarea

chestiunilor arătate la art. 50 alin. (4), și anume aprobă direcțiile prioritare ale activității

societății, dările de seamă trimestriale ale organului executiv al societății.

Deci, datorită încălcării de către asociat a obligațiilor care îi revin de a monitoriza

starea economică financiară a întreprinderii, s-a ajuns la situația de insolvabilitate cînd

masa debitoare este insuficientă de a acoperi creanțele creditorilor. Direcția de activitate

care a fost aleasă de către SA „Succes”, nu a fost cea corectă, fiind desfășurată o

activitate neproductivă și prejudiciabilă.

Susține că, potrivit prevederilor art. 72 alin. (1) din Legea privind societățile pe

acțiuni, comisia de cenzori a societății exercită controlul obligatoriu al activității

economico-financiare a societății timp de un an, ceea ce la caz nu a fost efectuat,

societatea ajungând la o situație de criză economică, caracterizată prin incapacitatea de

a-și stinge datoriile creditoriale, comisia de cenzori având obligația de a preveni starea

de insolvabilitate, în cazul exercitării corecte și prompte a atribuțiilor ce îi revin prin

lege și anume controlul obligatoriu al activității economice a societății.

Astfel, conchide că membrii consiliului societății și membrii comisiei de cenzori

sunt direct responsabili de aducerea în stare de insolvabilitate a întreprinderii, urmând a

fi trași la răspundere subsidiară, deoarece odată observată desfășurarea activității

nerentabile a întreprinderii SA „Succes”, la acea perioadă organele de conducere urmau

să depună în instanța de insolvabilitate cerere introductivă privind intentarea procesului

de insolvabilitate, însă în mod intenționat s-au eschivat, continuând desfășurarea unei

activități comerciale prejudicioase.

De asemenea, menționează că, la întreprindere contrar prevederilor art. 13 alin.

(2) al Legii contabilității, lipsește controlul intern, menirea căruia este de a asigura

3

respectarea strictă a cerințelor politicii conducerii, integritatea activelor, prevenirea și

descoperirea cauzelor de fraudă și eroare, exactitatea și plenitudinea înregistrărilor

contabile.

Responsabilitatea pentru nerespectarea cerințelor Legii contabilității îi revine

conducătorului întreprinderii conform art. 13 alin. (1) din Legea contabilității.

Conform art. 14 Legea insolvabilității dacă debitorul nu depune cerere

introductivă în cazurile și în termenul prevăzut în prezentul articol, persoana care, în

conformitate cu legislația în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociații cu

răspundere nelimitată și lichidatorii debitorului răspund subsidiar în fața creditorilor

pentru obligațiile apărute după expirarea termenului prevăzut la alin. (3). Aceste

persoane sunt trase la răspundere penală în conformitate cu legea. Mai mult, reieșind din

art. 15 Legea insolvabilității, în cazul insolvabilității debitorului din culpa fondatorilor

(membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul

de a da indicații obligatorii pentru debitor ori care pot influența în alt mod acțiunile

debitorului (insolvabilitate intenționată), aceștia poartă răspundere subsidiară solidară

față de creditori în măsura în care bunurile debitorului sunt insuficiente pentru

executarea creanțelor creditorilor.

Prin urmare, afirmă că, responsabili de prejudicierea creditorilor sunt directorul,

consiliul societății și comisia de cenzori a debitorului SA „Succes” care urmează să

suporte și să execute creanțele creditorilor în partea neacoperită de masa debitoare, și

anume a sumei de 860 810 lei.

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016 s-a admis cererea

lichidatorului SA ,,Succes”, Dolghier Iurie, cu privire la atragerea la răspundere

subsidiară a membrilor organelor de conducere ale debitorului societatea pe acțiuni

,,Succes”.

S-a încasat în mod solidar de la Zadîr Harlampie, Rusu Cătălin, Costrov Ion,

Rusu Dumitru, Urechi Sergiu, Cociu Igor, Balan Tamara, Burlea Rodica și Lujanschi

Svetlana, în masa debitoare a SA ,,Succes”, suma de 860 810 lei.

La 15 decembrie 2016 Zadîr Harlampie a declarat recurs împotriva hotărârii

Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016 (f.d. 103), iar la 30 decembrie 2016 a

depus cerere de recurs suplimentară (f.d. 124), solicitând admiterea recursului, casarea

parțială a hotărârii contestate, cu excluderea din hotărâre a lui Zadîr Harlampie privind

încasarea în mod solidar a sumei de 860 810 lei.

În motivarea recursului, Zadîr Harlampie a indicat că, în mod greșit a fost

considerat drept membru al organelor de conducere ale debitorului, deoarece el doar

pune în aplicare indicațiile conducerii societății pe acțiuni, în calitate de lucrător al

întreprinderii.

Invocă că, la examinarea cererii privind atragerea la răspundere subsidiară și

încasarea sumei, instanța de insolvabilitate nu la informat în mod corespunzător cu

privire la locul, data și ora examinării cauzei, astfel fiind lipsit de dreptul de a prezenta

4

probe întru apărarea drepturilor sale și fiindu-i îngrădit dreptul privind accesul liber la

justiție.

Totodată, susține recurentul Zadîr Harlampie că, în calitate de lucrător deține

creanță sub formă salariu în sumă de 274 000 lei față de SA „Succes”.

Menționează că la 22 aprilie 2013, în calitate de director al SA „Succes”, s-a

adresat în instanța de insolvabilitate cu cerere introductivă în motivarea cărei a indicat

că acționarii nu au luat măsuri pentru îmbunătățirea stării financiare și economice a

întreprinderii și că nu-i este achitat salariul pentru o perioadă lungă de timp, care la

momentul înaintării cererii constituia 274 000 lei.

A mai indicat că, la moment, lichidatorul nu are careva pretenții față de el

referitor la încasarea sumei potrivit hotărârii Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie

2016, fapt ce se confirmă prin cererea nr. 53 din 07 octombrie 2016 privind punerea în

executare a titlului executoriu.

Ulterior, la 26 decembrie 2016 Balan Tamara (f.d. 110-111), Cociu Igor (f.d. 112-

113) și Rusu Dumitru (f.d. 114-115) au depus cereri de recurs împotriva hotărârii Curții

de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, solicitând admiterea recursului și casarea

hotărârii contestate.

În motivarea recursurilor, recurenții Balan Tamara, Cociu Igor și Rusu Dumitru

au exprimat dezacordul cu hotărârea instanței de insolvabilitate, invocând că, nu au fost

constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

pricinii în fond.

Și anume, susțin că nu cunosc pentru care acțiuni sau inacțiuni au fost atrași la

răspundere subsidiară.

Administratorul autorizat a omis să indice că unica decizie luată de consiliul

debitorului a fost cea de a intenta procedura de insolvabilitate, care a fost luată imediat

după efectuarea de către Inspectoratul Fiscal de Stat Basarabeasca a controlului prin

care ultimul și-a majorat creanța. În acest context, comisia de cenzori a informat

consiliul debitorului despre necesitatea de a intenta procedura de insolvabilitate.

Inspectoratul Fiscal de Stat Basarabeasca a înaintat debitorului diferite notificări

la care nu a primit răspuns, numai că notificările au fost în perioada 2005-2007.

În decizia Inspectoratului Fiscal de Stat Basarabeasca nr. 84 din 13 februarie 2013

sunt indicate cerințe noi față de debitorul SA „Succes”, care au fost aprobate și validate

ca creanțe, astfel, cerințele suplimentare ale Inspectoratului Fiscal de Stat Basarabeasca,

chiar dacă au natura formării până la 10 decembrie 2010, oricum se prescriu începând

cu 22 martie 2013, data la care a fost recepționat și transmis organului ierarhic superior

actul și decizia Inspectoratului Fiscal de Stat Basarabeasca nr. 84 din 13 februarie 2013.

Instanța nu a prezentat nici un calcul al formării datoriei de 860 810 lei. Mai mult,

nu a prezentat nici o probabilă sau posibilă repartizare a acestei datorii între subsidiari.

Totodată, menționează că instanța nu a ținut cont de faptul că subsidiarii sunt și

creditori ai debitorului SA „Succes”, cu creanțe de peste 600 000 lei.

5

Rețin recurenții că, instanța de insolvabilitate a indicat în hotărâre că debitorul

insolvabil nu activează din anul 2002, dar a omis că membrii comisiei de cenzori au fost

aleși în această funcție abia în decembrie 2010. De facto, din anul 2002 până în

decembrie 2010 au activat alte persoane cu funcții de răspundere. Instanța, urma să

constate cine și cum se face vinovat de apariția stării de insolvabilitate.

Afirmă că administratorul autorizat, prin cererea privind atragerea la răspundere

subsidiară, recunoaște că datoriile au fost formate până la intrarea lor în funcție.

La fel, invocă că, instanța de insolvabilitate a interpretat eronat legea, și anume,

art. 248 alin. (1) lit. f) din Legea insolvabilității nr. 149, precum și, a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată, și anume, Legea contabilității nr. 113, care nu este aplicabilă

față de comisia de cenzori sau consiliul societății și care nu corelează cu împuternicirile

oferite de statutul debitorului și de Legea privind societățile pe acțiuni nr. 1134 din 02

aprilie 1997.

Prin urmare, consideră că atâta timp cît Legea privind societățile pe acțiuni

prevede diferite competențe pentru organul executiv, consiliul societății și comisia de

cenzori, instanța urma să facă distincție în privința gradului de răspundere pentru fiecare

organ de conducere al debitorului.

În conformitate cu art. 8 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de

15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile prevăzute expres de

prezenta lege.

Din actele pricinii rezultă că hotărârea contestată cu recurs a fost pronunțată la 10

noiembrie 2016 și expediată părților la 02 decembrie 2016 (f.d. 102).

Astfel, având în vedere că la materialele dosarului nu este anexată dovada legală

de recepționare a copiei hotărârii contestate, cererea de recurs depusă de către Zadîr

Harlampie la 15 decembrie 2016 (f.d. 103, 124) și cererile de recurs depuse de Balan

Tamara, Cociu Igor și Rusu Dumitru la 26 decembrie 2016 (f.d. 110-111, 112-113, 114-

115), se consideră declarate în termen.

În conformitate cu art. 356 Codul de procedură civilă, cererea de declarare a

insolvabilității se judecă în instanță conform normelor generale din acest cod, cu

excepțiile și completările stabilite în legislația insolvabilității.

Reglementări similare se regăsesc și în prevederile art. 1 alin. (4) din Legea

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, care prevăd că, procesul de insolvabilitate se

desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu cele ale

prezentei legi.

În conformitate cu art. 429 alin. (1) Codul de procedură civilă, pot fi atacate cu

recurs deciziile pronunțate de curțile de apel în calitatea lor de instanțe de apel, cît și

hotărârile pronunțate de curțile de apel în procedura de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

6

oportunității invitării participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se pronunța

cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursurile, de a casa hotărârea instanței de insolvabilitate și de a restitui pricina spre

rejudecare în instanța de insolvabilitate, în alt complet de judecată, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum denotă materialele cauzei, prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din

04 iulie 2013 a fost intentat procesul de insolvabilitate față de debitorul SA „Succes”, în

calitate de administrator al procesului de insolvabilitate fiind desemnat ÎI „Cerlat Igor”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2013 s-a destituit ÎI

„Cerlat Igor” din funcția de administrator al SA „Succes” și s-a numit în calitate de

administrator al procesului de insolvabilitate al SA „Succes”, ÎI „Dolghier Iurie.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2014 s-a intentat procedura

de faliment față de SA „Succes”, fiind desemnat în calitate de lichidator ÎI „Dolghier

Iurie”.

În cadrul procedurii de insolvabilitate, 24 august 2016, Dolghier Iurie,

lichidatorul SA „Succes”, a depus cerere privind atragerea la răspundere subsidiară a

membrilor organelor de conducere ale debitorului, prin care a solicitat atragerea la

răspundere subsidiară a directorului SA „Succes” Zadîr Harlampie, a membrilor

consiliului societății Rusu Cătălin, Costrov Ion, Rusu Dumitru, Urechi Sergiu, Cociu

Igor și a membrilor comisiei de cenzori Balan Tamara, Burlea Rodica și Lujanschi

Svetlana și încasarea din contul acestora a sumei creanțelor SA „Succes” în procedura

falimentului, care nu sunt acoperite integral de masa debitoare, în mărime de 860 810

lei.

Soluționând cererea, Curtea de Apel Chișinău prin hotărârea din 10 noiembrie

2016 a admis cererea lichidatorului Dolghier Iurie și a încasat în mod solidar de la Zadîr

Harlampie, Rusu Cătălin, Costrov Ion, Rusu Dumitru, Urechi Sergiu, Cociu Igor, Balan

Tamara, Burlea Rodica și Lujanschi Svetlana, în masa debitoare a societății pe acțiuni

,,Succes”, suma de 860 810 lei.

Adoptând hotărârea, instanța de insolvabilitate a concluzionat că, contrar

obligațiilor prevăzute de Legea insolvabilității, administrația întreprinderii, nu a

întreprins măsuri necesare întru dizolvarea sau lichidarea societății, ceea ce a contribuit

la majorarea datoriilor debitorului, deși nu mai târziu de expirarea a 30 zile

calendaristice din 10 decembrie 2010 (data numirii în funcție a consiliului societății și

7

comisiei de cenzori), urma a fi depusă cererea introductivă, în temeiul art. 14 din Legea

insolvabilității.

La fel, instanța de insolvabilitate a constatat că organele de conducere ale SA

,,Succes” nu au respectat obligațiile ce le reveneau și sunt temeiuri pentru atragerea lor

la răspundere subsidiară, deoarece au contribuit la insolvabilitatea debitorului în sensul

art. 248 alin. (1) lit. e), f) și h) din Legea insolvabilității, prin dispunerea continuării

unei activități care ducea în mod vădit la incapacitate de plată, nedepunerea cererii de

intentare a procesului de insolvabilitate și ținerea unei contabilități fictive sau contrare

prevederilor legii, nefiind dusă evidența contabilă în modul prevăzut de lege, fapt

confirmat prin scrisoarea Inspectoratului Fiscal de Stat Basarabeasca pe parcursul mai

multor ani, din care rezultă că societatea debitoare nu a prezentat dările de seamă și

rapoartele necesare.

Instanța de insolvabilitate a notat că, valoarea creanțelor urmează a fi suportate

subsidiar de membrii organelor de conducere a debitorului, și anume, de către Zadîr

Harlampie, Rusu Cătălin, Costrov Ion, Rusu Dumitru, Urechi Sergiu, Cociu Igor, Balan

Tamara, Burlea Rodica și Lujanschi Svetlana.

Judecând pricina în ordine de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a constatat că la adoptarea hotărârii

recurate nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cererii de atragere la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale

debitorului, situație ce impune rejudecarea cauzei, or, din acest motiv, instanța de recurs

este în imposibilitate de a se expune privitor la corectitudinea aplicării normelor de

drept material, atunci când fondul a fost cercetat superficial.

În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărîrea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

Conform art. 240 alin. (1) și (3) Codul de procedură civilă, la deliberarea

hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării pricinii și admisibilitatea

acțiunii. Instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de

reclamant.

Așadar, instanța de recurs reține că, lichidatorul SA ,,Succes” solicitând atragerea

la răspundere subsidiară a organelor de conducere ale debitorului, a înaintat cererea în

baza prevederilor art. 247 și 248 Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

În conformitate cu art. 247 alin. (1) și (2) Legea insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012, în sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului

pot fi: debitorul persoană fizică ce desfășoară activitate individuală de întreprinzător,

fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei țărănești (de fermier),

8

administratorii societăților comerciale, membrii organelor executive, membrii

consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii și membrii comisiilor de

lichidare, contabilii.

Prevederile alin. (1) se aplică persoanelor care dețineau funcțiile respective la

data intentării procesului de insolvabilitate, precum și celor care au deținut aceste funcții

pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.

În conformitate cu art. 7 alin. (1) Legea cu privire la societățile pe acțiuni nr.

1134 din 02 aprilie 1997, organele de conducere ale societății sunt: a) adunarea generală

a acționarilor; b) consiliul societății; c) organul executiv; d) comisia de cenzori.

Potrivit art. 73 alin. (1) Legea cu privire la societățile pe acțiuni, persoane cu

funcții de răspundere ale societății sînt considerați membrii consiliului societății,

organului executiv, comisiei de cenzori, comisiei de lichidare ale societății, precum și

alte persoane care exercită atribuții de dispoziție în conducerea societății.

Iar, potrivit art. 74 alin. (1) și (3) din aceiași lege, persoanele cu funcții de

răspundere, în conformitate cu prezenta lege, cu legislația penală, contravențională și cu

legislația muncii, răspund pentru prejudiciul cauzat societății.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) și (4) Legea insolvabilității nr. 149 din 29

iunie 2012, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă

apariția stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului/ lichidatorului

instanța de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să

fie suportate de membrii organelor lui de conducere și/sau de supraveghere, precum și

de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele

acțiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b)

desfășurarea unei activități comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c)

majorarea fictivă a pasivelor debitorului și/sau deturnarea (ascunderea) unei părți din

activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la prețuri exagerate; e)

ținerea unei contabilități fictive sau contrare prevederilor legii, precum și contribuirea la

dispariția documentelor contabile, a documentelor de constituire și a ștampilei; f)

dispunerea continuării unei activități a debitorului care îl duce în mod vădit la

incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăților, de a se plăti cu

preferință unui creditor în dauna celorlalți creditori; h) nedepunerea cererii de intentare

a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14; i) comiterea altor acțiuni

care au adus daune proprietății debitorului.

În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară,

cu condiția ca apariția stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în

care și-au exercitat mandatul ori au deținut poziția ce ar fi putut cauza insolvabilitatea

debitorului. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale

de conducere ale debitorului, s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat

insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvabilitatea și

au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziția lor la aceste decizii.

9

Totodată, conform art. 15 alin. (1) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie

2012, în cazul insolvabilității debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a

membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicații

obligatorii pentru debitor ori care pot influența în alt mod acțiunile debitorului

(insolvabilitate intenționată), aceștia poartă răspundere subsidiară solidară față de

creditori în măsura în care bunurile debitorului sunt insuficiente pentru executarea

creanțelor creditorilor.

Astfel, în cazul luării de către persoanele cu funcții de răspundere ale societății a

unor decizii comune care sunt în contradicție cu legislația, aceste persoane poartă

răspundere patrimonială solidară în mărimea prejudiciului cauzat.

Persoanele cu funcții de răspundere ale societății se pot apăra de solidaritate dacă,

în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori la

faptele care au contribuit la starea de insolvabilitate sau au lipsit de la luare deciziilor

care au contribuit la starea de insolvabilitate și au făcut să consemneze, ulterior luării

deciziei, opoziția lor la aceste decizii.

În situația când starea de insolvabilitate nu a fost produsă de săvârșirea unei fapte

culpabile de către cel care deținea mandatul sau funcția la data apariției stării de

insolvabilitate, acesta nu va răspunde.

Prin urmare, răspunderea este solidară dacă o persoană (membru al organelor de

conducere a societății) a determinat apariția stării de insolvabilitate, iar aceasta a apărut

în timpul cât cel în cauză deținea mandatul sau funcția respectivă, indiferent că este sau

nu în funcție la data intentării procedurii de insolvabilitate.

Totodată, la caz prezintă relevanță și dispozițiile art. 1398 alin. (1) Codul civil, în

conformitate cu care, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este

obligat să repare prejudiciul patrimonial.

Răspunderea patrimonială reprezintă o formă a răspunderii civile delictuale, care

se angajează față de delincvenți, în rezultatul încălcării unei obligații legale cu caracter

patrimonial.

Așadar, în sensul dispozițiilor menționate, se subînțelege că pentru apariția

răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic. Acest rol îl îndeplinește temeiul

răspunderii delictuale. Temeiul răspunderii delictuale îl constituie componența

delictului civil, care la rândul său include: prejudiciu, fapta ilicită, raportul de

cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, și vinovăția. Acestea reprezintă condițiile

generale de antrenare a răspunderii delictuale, iar lipsa unei condiții, potrivit regulii

generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege,

când răspunderea delictuală se poate angaja și în lipsa unor condiții.

Astfel, legiuitorul identifică că pentru ca instanța de insolvabilitate să se pronunțe

asupra antrenării răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitorului, prin

cererea de atragere la răspundere subsidiară, trebuie să se dovedească condițiile

10

întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită,

raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.

Prin urmare, în acest context, este de menționat că pentru intervenția răspunderii

membrilor organelor de conducere ale debitorului, condițiile enumerate supra, trebuie

întrunite cumulativ, iar lipsa uneia conduce la lipsa răspunderii membrilor organelor de

conducere care au contribuit la apariția stării de insolvabilitate a debitorului.

La caz, instanța de recurs remarcă că contrar dispozițiilor legale menționate supra,

instanța de insolvabilitate nu a stabilit exact legătura dintre perioada formării creanțelor

neexecutate ale creditorilor și persoanele cu funcții de răspundere care au gestionat la

acel moment societatea și care răspund pentru prejudiciul cauzat societății, precum și

faptele prin care membrii organelor de conducere au contribuit la starea de

insolvabilitate.

În acest sens, Colegiul relevă că instanța de insolvabilitate, adoptând hotărârea

contestată, a ajuns la concluzia de a atrage la răspundere subsidiară organele de

conducere ale debitorului insolvabil SA ,,Succes” și a încasa în mod solidar de la Zadîr

Harlampie, Rusu Cătălin, Costrov Ion, Rusu Dumitru, Urechi Sergiu, Cociu Igor, Balan

Tamara, Burlea Rodica și Lujanschi Svetlana, în masa debitoare a societății a sumei de

860 810 lei, însă fără a identifica cercul exact de persoane responsabile de

insolvabilitatea debitorului, perioada în care aceste persoane au gestionat societatea,

momentul apariției prejudiciului, imposibilitatea satisfacerii creanțelor și raportul de

cauzalitate, precum și dovezile pe care se sprijină cererea înaintată de lichidator,

registrele contabile ale debitorului și alte înscrisuri relevante speței.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de insolvabilitate la adoptarea soluției a

preluat argumentele invocate în cererea lichidatorului privind atragerea la răspundere

subsidiară, fără a stabili vinovăția directorului SA „Succes” Zadîr Harlampie, a

membrilor consiliului societății Rusu Cătălin, Costrov Ion, Rusu Dumitru, Urechi

Sergiu, Cociu Igor și a membrilor comisiei de cenzori Balan Tamara, Burlea Rodica și

Lujanschi Svetlana.

Or, aceste concluzii derivă din examinarea superficială a împrejurărilor ce permit

constatarea existenței sau lipsei temeiurilor de tragere la răspundere subsidiară a fiecărei

persoane vizate în parte.

După cum atestă actele cauzei, persoanele care se solicită în speță de a fi atrase la

răspundere subsidiară au ocupat diferite funcții și necesită aprecierea separată a

activității fiecăruia pentru a putea constata gradul de responsabilitate în survenirea

situației de insolvabilitate a debitorului SA „Succes”.

La fel, instanța urma să verifice și să stabilească cu certitudine dacă recurenții au

întreprins careva acțiuni legale pentru a evita starea de insolvabilitate a debitorului și

dacă aceasta s-a format din motivul nedepunerii cererii introductive în condițiile art. 14

a Legii insolvabilității.

11

În acest sens, potrivit art. 118 alin. (1) Codul de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale.

Așadar, reieșind din dispozițiile normei citate, Colegiul consideră că, pentru ca

membrii organelor de conducere a societății să fie atrași la răspundere subsidiară este

necesar să fie demonstrată vina acestora la survenirea stării de insolvabilitate a

întreprinderii.

Totodată, Colegiul reține că, cererea privind antrenarea răspunderii este

fundamentată, de regulă, pe datele și informațiile furnizate prin raportul

administratorului insolvabilității, prevăzute la art. 114 din Legea insolvabilității, cu

indicarea tuturor circumstanțelor care ar putea fi angajată răspunderea personală

patrimonială a persoanelor menționate la art. 248 alin. (1) din lege.

În această ordine de idei, recurgerea la datele cuprinse în raportul

administratorului insolvabilității se dovedește a fi utilă și datorită faptului că aceasta

cuprinde o analiză complexă a situației economice a debitorului din ultimii trei ani

anterior declanșării procesului de insolvabilitate, cauzele și împrejurările care au adus

debitorul în această situație, precum și după caz, persoanele, care prin faptele lor, au

condus la apariția stării de insolvabilitate din ultimii trei ani, în baza informației

actualizate din Registrul de stat al persoanelor juridice, precum și din alte registre

publice în acest sens.

De asemenea, raportul va trebui să cuprindă analiza concretă a conduitei foștilor

membri ai organelor de conducere și de supraveghere ale debitorului și/sau a oricărei

alte persoane care ar fi putut contribui prin faptele sale la insolvabilitatea debitorului,

dar și analiza complexă a circumstanțelor economico-financiare cu care societatea

debitoare s-a confruntat.

Mai mult ca atât, administratorul insolvabilității/lichidatorul va analiza

oportunitatea angajării răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de

conducere și de supraveghere a debitorului prin raportare la toate faptele enumerate la

art. 248 alin. (1) din Legea insolvabilității, iar analiza va cuprinde cel puțin perioada

suspectă de 3 ani anteriori deschiderii procedurii de insolvabilitate, în care se poate cere

anularea actelor și transferurilor patrimoniale frauduloase, în condițiile legii.

Respectiv, la materialele cauzei, un astfel de raport complex al administratorului

insolvabilității/lichidatorului debitorului, în vederea delimitării cercului persoanelor

vizate și identificarea membrilor organelor de conducere ale debitorului din ultimii trei

ani, lipsește.

Colegiul menționează că membrii organelor de conducere nu răspund pentru o

simplă incapacitate managerială, ci pentru săvârșirea unor fapte cu caracter ilicit, astfel

că în practică există tendința de a califica această formă a răspunderii ca având caracter

delictual în toate situațiile.

12

Pe cale de consecință, analizând circumstanțele speței prin prisma normelor de

drept indicate supra, în raport cu cele constatate, instanța de recurs conchide că, instanța

de insolvabilitate în mod superficial a trecut asupra circumstanțelor pricinii și nu a

analizat existența legăturii de cauzalitate dintre eventuala faptă a persoanelor care

făceau parte din organele de conducere ale debitorului, în diferite perioade, și starea de

insolvabilitate a SA „Succes” în care a ajuns, situație care duce la imposibilitatea

instanței de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluției date și să verifice

temeinicia și legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute

de lege.

Așadar, din actele cauzei nu rezultă pentru care perioadă și care anume membri ai

organelor de conducere se fac vinovați de incapacitatea de plată a întreprinderii, precum

și sumele care urmează a fi încasate în mod solidar.

Prin urmare, în prezenta speță nu au fost elucidate toate circumstanțele care ar

duce la soluționarea corectă a litigiului dat, iar aceste fapte constituie erori judiciare care

nu pot fi corectate de către instanța de recurs, motiv din care pricina urmează a fi remisă

la rejudecare.

Distinct de cele relatate, în sensul art. 6 alin. (1) CEDO, instanța de recurs ține să

menționeze că instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele

pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al

concluziilor sale, să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

aprecierii.

La rejudecarea pricinii, instanța urmează să țină cont de omisiunile indicate în

prezenta decizie, să verifice toate circumstanțele ce prezintă importanță pentru

soluționarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet și obiectiv,

conform exigențelor art. 130 Codul de procedură civilă, probele administrate în dosar și,

în dependență de situația stabilită, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

Pentru considerentele descrise, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul,

a casa hotărârea instanței de insolvabilitate și a remite pricina spre rejudecare la Curtea

de Apel Chișinău ca instanță de insolvabilitate.

În conformitate cu art. 5 alin. (9) Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012,

dispozițiile privind incompatibilitatea nu sînt aplicabile instanței de insolvabilitate care

pronunță succesiv hotărâri în același dosar de insolvabilitate, cu excepția rejudecării

după casarea hotărârii în recurs.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 5 alin. (9) Legea insolvabilității nr. 149 din

29 iunie 2012, rejudecarea se va face de alt complet al instanței de insolvabilitate (alt

judecător).

La rejudecare, instanța urmează să țină cont de cele menționate și, rejudecând

litigiul supus examinării, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

13

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de Zadîr Harlampie, Balan Tamara, Cociu Igor și

Dumitru Rusu.

Se casează hotărârea Curții de Apel Chișinău din 10 noiembrie 2016, adoptată în

cadrul procesului de insolvabilitate al societății pe acțiuni ,,Succes” (în procedura

falimentului), la cererea lui Dolghier Iurie, lichidatorul societății pe acțiuni ,,Succes”,

privind atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de conducere ale

debitorului, prin care a fost admisă cererea lichidatorului societății pe acțiuni ,,Succes”,

Dolghier Iurie, cu privire la atragerea la răspundere subsidiară a membrilor organelor de

conducere ale debitorului societatea pe acțiuni ,,Succes” și s-a încasat în mod solidar de

la Zadîr Harlampie, Rusu Cătălin, Costrov Ion, Rusu Dumitru, Urechi Sergiu, Cociu

Igor, Balan Tamara, Burlea Rodica și Lujanschi Svetlana, în masa debitoare a societății

pe acțiuni ,,Succes”, suma de 860 810 lei, cu remiterea pricinii spre rejudecare în

instanța de insolvabilitate, Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Valentina Clevadî

judecători Iuliana Oprea

Galina Stratulat

Iulia Sîrcu

Dumitru Mardari

14