2rac-436/16 — încasarea penalității, dobînzii de întîruiere și a cheltuielilor de judecată

2rac-436/16 — încasarea penalității, dobînzii de întîruiere și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: S. Aramă dosarul nr. 2rac-436/16

instanța de apel: N. Cascan, E. Fistican, V.Negru

D E C I Z I A

28 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursurile declarate de către Societatea cu Răspunderea Limitată

„George-Trans” și Societatea Comercială „Parstar Petrol” Societate cu Răspundere

Limitată, reprezentată de avocatul Valeriu Stănescu,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societatea Comercială

„Parstar Petrol” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății cu Răspunderea

Limitată „George-Trans” și Gaibu Gheorghe cu privire la încasarea dobînzii de

întîrziere, penalității și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către reprezentantul Societății cu Răspunderea Limitată

„George-Trans”, avocatul Cijicenco Radu, casată parțial hotărîrea Judecătoriei

Cimișlia din 07 decembrie 2015 în partea încasării penalității și în partea dată emisă o

nouă hotărîre de respingere a acțiunii și modificată hotărîrea în partea încasării taxei de

stat, în rest hotărîrea Judecătoriei Cimișlia din 07 decembrie 2015 a fost menținută,

c o n s t a t ă:

La 20 mai 2015, SC „Parstar Petrol” SRL, reprezentată de avocatul Valeriu

Stănescu a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „George-Trans” și

Gaibu Gheorghe cu privire la încasarea penalității, dobînzii de întîrziere și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că între SC „Parstar Petrol” SRL, în calitate de

vînzător și SRL „George-Trans”, în calitate de cumpărător, a fost încheiat la 02

ianuarie 2014 contractul de vînzare-cumpărare a produselor petroliere nr. 48.

Iar la 02 ianuarie 2015, între SC „Parstar Petrol” SRL, în calitate de creditor, și

Gaibu Gheorghe, în calitate de fidejusor, a fost încheiat contractul de fidejusiune nr.

37, asupra datoriilor formate de SRL „George-Trans” în temeiul contractului de

vînzare-cumpărae a produselor petroliere nr. 48 din 02 ianuarie 2014.

Susține că în perioada 02 iunie 2014-15 decembrie 2014, cumpărătorul a

procurat de la vînzător, producție petrolieră eliberată prin facturi fiscale, în sumă totală

de 742 293,2 lei, pentru ce a achitat potrivit dispozițiilor de plată suma de 408 000 lei,

datoria fiind de 334 293,2 lei.

Afirmă că cumpărătorul SRL „George-Trans” nu a respectat obligațiunea

contractuală stabilită în pct.3.3 al contractului, potrivit căruia cumpărătorul este obligat

să achite costul producției în termen de 10 zile calendaristice.

Potrivit pct.1.2 a contractului de fidejusiune nr. 37 din 02 ianuarie 2015,

fidejusorul Gaibu Gheorghe s-a obligat față de creditorul SC„Parstar Petrol”, SRL să

execute integral obligațiile debitorului SRL „George-Trans”, rezultate din contractul

de vînzare-cumpărare nr. 48 din 02 ianuarie 2014, care includ restituirea sumei

datorate, achitarea dobînzii de întîrziere și penalităților calculate pentru neexecutarea

sau executarea necorespunzătoare a obligațiunilor de achitare a datoriei.

Relevă că la 02 februarie 2015, reclamantul SC „Parstar Petrol” SRL, în scopul

soluționării extrajudiciare a litigiului, a solicitat SRL „George-Trans”, prin scrisoare

recomandată, restituirea datoriei restante în mărime de 334 293,2 lei, achitarea

penalității în sumă de 101 959,43 lei și dobînzii de întîrziere în sumă de 13 967,04 lei.

Pîrîtul a recepționat pretenția de achitare la 03 februarie 2015, achitînd pînă la

18 martie 2015 doar datoria în sumă de 334 293,2 lei, însă nu a achitat penalitatea și

dobînda de întîrziere.

Menționează că la data de 11 mai 2015, reclamantul SC „Parstar Petrol” SRL,

repetat a solicitat prin scrisoare recomandată achitarea penalității și dobînzii de

întîrziere, însă potrivit confirmării Centrului de Poștă Cimișlia, nici debitorul SRL

„George-Trans” și nici fidejusorul Gaibu Gheorghe, nu se află pe adresa indicată or.

Cimișlia, str. Petru Rareș 5, cu toate că potrivit extrasului din Registrul de stat al

persoanelor juridice nr. 11691 din 05 mai 2015, sediul SRL „George-Trans” este în or.

Cimișlia, str. Petru Rareș 5.

Mai invocă că prin contractul nr.48 din 02 ianuarie 2014, părțile de comun

acord, anticipat și prin apreciere au evaluat cuantumul despăgubirilor ce vor fi

datorate, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligației de achitare în termen,

urmează să achite penalitate, în mărime de 0,5%, 1% și 1,5 % din suma neachitată

pentru fiecare zi de întîrziere în perioadele respective.

Însă luînd în considerare relațiile între părți și în vederea evitării impunerii

achitării integrale de către debitor a penalității în mărime de 0,5%, 1% și 1,5 %,

remarcă că creditorul a aplicat doar mărimea de 0,5 %, ce potrivit calculului constituie

212 782,25 lei pentru perioada 06 octombrie 2014-18 martie 2015, pentru 164 zile.

De asemenea, cu referire la prevederile art. 619 alin.(1) și (2) Cod civil,

consideră că pîrîții urmează să-i achite și dobînda de întîrziere în sumă de 21 804,08

lei pentru perioada 21 iunie 204-15 decembrie 2014, invocînd în acest sens

nerespectarea de către cumpărătorul SRL „George-Trans” a obligației contractuale

stabilite la pct. 3.3 al contractului de vînzare-cumpărare, potrivit căruia cumpărătorul

era obligat să achite costul producției în termen de 10 zile calendaristice.

Solicită încasarea în mod solidar de la SRL „George-Trans” și Gaibu Gheorghe

în beneficiul SC „Parstar Petrol” SRL a prejudiciului în suma totală de 234 586,33 lei,

ce constituie penalitatea în sumă de 212 782,25 lei și dobînda de întîrziere în sumă de

21 804,08 lei, cît și încasarea cheltuielile de judecată și alte cheltuieli necesare

suportate în procesul examinări pricinii în cauză.

Prin hotărîrea Judecătoriei Cimișlia din 07 decembrie 2015, acțiunea a fost

admisă parțial și încasat de la SRL „Gerorge-Trans” în beneficiul SC „Parstar Petrol”

SRL suma de 100 000 lei cu titlu de penalitate, suma de 21 808,08 cu titlu de dobînda

de întîrziere a obligațiilor pecuniare, suma de 7037,59 lei drept compensare a taxei de

stat și suma de 6000 lei drept compensare a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016, a fost admis apelul

declarat de reprezentantul SC „George Trans” SRL, avocatul Cijicenco Radu, casată

parțial hotărîrea primei instanțe în partea încasării penalității și în partea dată emisă o

nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă, iar în partea încasării taxei de stat

hotărîrea a fost modificată în sensul micșorării taxei de stat încasate de la SRL

„George-Trans” în beneficiul SC „Pastar Petrol” SRL de la 7037,59 pînă la 654,25 lei.

În rest hotărîrea a fost menținută.

La 12 august 2016 SRL „George-Trans” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de

apel în partea menținerii hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea în această parte a unei

noi hotărîri prin care pretențiile reclamantului cu privire la încasarea dobînzii de

întîrziere și a cheltuielilor suportate pentru asistența juridică să fie respinse ca

neîntemeiate.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel în

partea menținerii hotărîrii primei instanțe, considerînd că concluziile instanței de apel

în partea dată sunt în contradicție cu probele administrate în dosar, iar soluția greșită

bazată pe interpretarea eronată a normelor de drept material și anume a prevederilor

art. 619 Cod civil.

Menționează că tabelul de calcul al dobînzii de întîrziere prezentat de către

intimat este eronat și nu este descifrat pe zile și raportat la suma datoriei la zi, deoarece

384 429 x 12,5%=48 zile, iar 48 x 29 (zile) = 1 393,55 lei, dar nu 3 817,96 lei.

Prin urmare, insistă că suma dobînzii de întîrziere în mărime de 21 804 lei este

calculată eronat.

La fel, invocă că intimatul nu a demonstrat faptul că întîrzierea achitării

produselor petroliere i-a cauzat un prejudiciul vînzătorului, or, în toate cazurile în care

creditorul va cere plata despăgubirilor, el va fi ținut să probeze, după regula generală,

existența și întinderea prejudiciului, motiv din care consideră că calcularea și încasarea

dobînzii de întîrziere este neîntemeiată.

Afirmă că în contractul încheiat dintre SC „Parstar Petrol” SRL și SRL „George-

Trns” nu este prevăzut repararea prejudiciului peste penalitatea, astfel încît, încasarea

dobînzii de întîrziere în sumă de 21 804 lei este ilegală.

De asemenea, invocă că dobînda de întîrziere urmează a fi încasată de la data

punerii debitorului în întîrziere, iar punerea debitorului în întîrziere constă într-o

manifestare de voință din partea creditorului prin care el pretinde executarea obligației

unui debitor care tergiversează o executare ce mai este posibilă. Procedura punerii în

întîrziere nu este reglementată în mod special, de aceea poate rezulta din orice act,

notificare, telegramă. Aceasta urmează a fi confirmată prin avizul de recepție din

partea debitorului. În speță intimatul nu a pus în întîrziere recurentul prin notificare cu

aviz de recepție vizînd calcularea dobînzii de întîrziere.

Totodată, indică că și cheltuielile de judecată încasate de către instanță sunt prea

exagerate și nemotivate nu corespund recomandărilor Uniunii avocaților, la fel, nu sunt

nici în raport cu lucrul care l-a efectuat reprezentantul intimatului.

La 24 august 2016, SC „Parstar Petrol” SRL, la fel, a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

susținînd că la examinarea cauzei în ordine de apel, normele de drept material au fost

aplicate eronat, deoarece instanța de apel a aplicat legea care nu trebuia aplicată și nu

a aplicat legea care trebuia aplicată, a interpretat în mod eronat legea, iar ca urmare

concluziile instanței de apel sînt în contradicție totală cu circumstanțele pricinii.

Susține că instanța de apel a dat o apreciere greșită circumstanțelor de fapt și de

drept ale cauzei, iar concluzia instanței, precum că SC „Parstar Petrol” SRL la primirea

executării, nu și-a rezervat expres și în formă scrisă, dreptul la încasarea a penalității, o

consideră o interpretare eronată a normelor de drept material și a circumstanțelor de

fapt a pricinii.

În susținerea poziției sale invocă că la data de 02 februarie 2015, SC „Parstar

Petrol” SRL, în scopul soluționării extrajudiciare a litigiului, a expediat intimatului-

pârâtului reclamația, recepționată de ultimul la 03 februarie 2015, solicitînd achitarea

prejudiciului format din: datoria restantă în sumă de 334 293,2 lei, penalitate în sumă

de 101 959,43 lei și dobînda de întîrziere în sumă de 13 967,04 lei.

Iar intimatul-pârâtul a achitat pînă la 18 martie 2015 doar datoria în sumă de

334 293,2 lei, astfel indică că, prin reclamația din 02 februarie 2015 SC „Parstar

Petrol” SRL și-a rezervat expres și în forma scrisă, dreptul la încasarea ulterioară a

penalității.

În circumstanțele relatate, consideră că instanța de apel a interpretat eronat

prevederile art. 642 alin. (2) Cod civil, care stabilește că dacă obligația este stinsă,

debitorul nu este obligat să plătească dobînda și penalitățile sau să repare prejudiciul,

or din motive neclare dobînda de întîrziere a fost admisă, iar penalitatea a fost

respinsă, fără a ține cont în acest sens și de prevederile art.643 alin.(1) Cod civil,

potrivit căruia, executarea stinge obligația numai în cazul în care este efectuată în

modul corespunzător.

Invocînd prevederile art. 602 Cod civil, insistă că pîrîtul SRL „George-Trans”,

achitînd datoria pentru produsele petroliere procurate, a stins doar această obligație, iar

ca urmare a rezervării exprese de către SC „Parstar Petrol” SRL a dreptului de a cere

penalitate și dobîndă, urmează să le achite integral.

Precizează că penalitatea prevăzută la art.624 din Codul civil și dobînda de

întîrziere prevăzută la art.619 din Codul civil, sunt instituții distincte ale dreptului civil

și care urmează a fi interpretate în mod diferit, ori dobînda de întîrziere este o

modalitate de despăgubire pentru întîrzierea executării obligațiilor pecuniare, care are

un caracter autonom față de acordul debitor, fiind instituită și determinată de Lege, iar

penalitatea este o stipulație (prevedere contractuală), prin care părțile stabilesc de

comun acord, anticipat și prin apreciere cuantumul despăgubirilor ce vor fi datorate de

partea în culpă, în cazul neîndeplinirii ori îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor

asumate.

În plus, invocă că încasarea dobînzii de întîrziere în baza art.619 din Codul civil,

nu exclude încasarea penalității în baza art.624 din Codul civil și vice versa.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanței de apel din 15 iunie

2016 a fost expediată în adresa părților la 05 iulie 2016, fapt ce se confirmă prin copia

scrisorii de însoțire (f. d. 170).

Instanța de recurs consideră că recurenții SRL „George-Trans” și SC „Parstar

Petrol” SRL s-au conformat prevederilor legale și au declarat recursurile la 12 august

2016 și respectiv, la 24 august 2016, în termen.

La 26 septembrie 2016 SC „Parstar Petrol” SRL a depus referința la recursul

declarat de către SRL „George-Trans”, în care a invocat caracterul neîntemeiat al

acestuia și a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 23 noiembrie 2016, recursurile

declarate de către SC „Parstar Petrol” SRL și SRL „George-Trans”, au fost considerate

admisibile.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursurilor, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

necesar de a respinge recursul declarat de SRL „George-Trans” și a admite recursul

declarat de SC „Parstar Petrol” SRL, de a casa decizia instanței de apel și a modifica

hotărîrea primei instanțe, în partea încasării penalității din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul și să modifice decizia instanței de apel și/sau hotărârea

primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să mențină

hotărârea primei instanțe.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva SRL „George-Trans” și Gaibu

Gheorghe, SC „Parstar Petrol” SRL a solicitat încasarea în mod solidar de la SRL

„George-Trans” și Gaibu Gheorghe în beneficiul SC „Parstar Petrol” SRL a

prejudiciului în suma totală de 234 586,33 lei, ce constituie penalitatea în sumă de

212 782,25 lei și dobînda de întîrziere în sumă de 21 804,08 lei, cît și încasarea

cheltuielilor de judecată și a altor cheltuieli necesare suportate în procesul examinări

pricinii în cauză.

Judecând pricina în cauză prima instanță a admis parțial acțiunea și a încasat de

la SRL „George-Trans” în beneficiul SC „Parstar Petrol” SRL suma de 100 000 lei cu

titlu de penalitate, suma de 21 808,08 cu titlu de dobînda de întîrziere a obligațiilor

pecuniare, suma de 7037,59 lei drept compensare a taxei de stat și suma de 6000 lei

drept compensare a cheltuielilor de judecată.

Fiind investită cu judecarea apelului declarat de SRL „George-Trans”, instanța

de apel a ajuns la concluzia admiterii acestuia, casând hotărârea primei instanțe în

partea încasării penalității și pronunțând o nouă hotărâre în partea dată cu privire la

respingerea acțiunii și modificînd hotărîrea în partea încasării taxei de stat de la SRL

„George-Trans” în beneficiul SC „Parstar Petrol” SRL prin micșorarea cuantumului

acesteia de la 7037,50 lei pînă la 654,25 lei, în rest menținând hotărârea primei

instanțe.

În susținerea soluției date, instanța de apel, cu referire la prevederile art. 626

alin.(3) Cod civil, a reținut că la primirea executării și anume la primirea datoriei în

sumă de 334 293,3 lei, SC „Parstar Petrol” SRL, nu a informat debitorul SRL

„George-Trans” despre faptul rezervării dreptului de a solicita achitarea penalității,

astfel constatând că în cazul în care acest drept nu a fost rezervat expres la primirea

executării, creditorul nu mai poate cere plata penalităților.

Instanța de recurs constată, însă, că instanța de apel a interpretat eronat normele

de drept material și a dat o apreciere greșită materialului probator anexat la dosar, pe

când prima instanță, justificat și amplu argumentat, cu pronunțarea asupra tuturor

aspectelor importante și cu trimitere la probele administrate, având în susținere cadrul

legal aplicabil în speță, corect a ajuns la concluzia de a admite parțial pretențiile

acțiunii înaintate de SC „Parstar Petrol” SRL, inclusiv și cele cu privire la încasarea

penalității, însă incorecta a determinat cuantumul acesteia.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține prevederile art.512

alin.(1) și (3) Cod civil, care stabilește că în virtutea raportului obligațional, creditorul

este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul este ținut

să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face. Prestația trebuie să fie

posibilă și determinată sau determinabilă, să nu contravină legii, ordinii publice și

bunelor moravuri.

În conformitate cu art.572 alin.(1) și (2) Cod civil, temeiul executării rezidă în

existența unei obligații. Obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-

credință, la locul și în momentul stabilit.

Astfel, din materialul probator administrat la actele cauzei se constată că la

02 ianuarie 2014 între SC „Parstar Petrol” SRL, în calitate de vînzător, și SRL

„George-Trans”, în calitate de cumpărător, a fost încheiat contractul nr. 48 de vînzare-

cumpărare a produselor petroliere.

Din conținutul contractului nominalizat se reflectă că vînzătorul SC „Parstar

Petrol” SRL s-a obligat să vîndă produse petroliere în cantitatea și în asortimentul de

care dispune la prețul existent la momentul vînzării, iar cumpărătorul SRL „George-

Trans” s-a obligat să primească marfa și s-o achite, la prețul existent la momentul

vînzării.

Tot material probator atestă că la data de 02 ianuarie 2015 între SC „Parstar

Petrol” SRL și Gaibu Gheorghe a fost încheiat un contract de fidejusiune, asupra

datoriilor acumulate de SRL „George-Trans” în temeiul contractului de vînzare-

cumpărare din 02 ianuarie 2014.

Este cert și faptul că în perioada 02 iunie 2014-15 decembrie 2014, SRL

„George-Trans” a procurat de la SC „Parstar Petrol” SRL produse petroliere în suma

totală de 742 293,2 lei, dintre care a achitat doar suma de 408 000 lei , înregistrînd,

astfel, o datorie de 334 293,2 lei, circumstanță ce nu a fost negată de către debitor,

astfel încât veridicitatea acestor date se confirmă și prin prisma art.123 alin.(6) CPC.

Față de situația de fapt stabilită se reține drept corectă mențiunea instanțelor

ierarhic inferioare cu referire la faptul că SRL „George-Trans” nu a executat în termen

și în modul stabilit condițiile contractuale de achitare a mărfii vîndute de către SC

„Parstar Petril” SRL.

Or, prin punctul 3.3 al contractului de vînzare-cumpărare nr. 48 din 02 ianuarie

2014, cumpărătorul SRL „George-Trans” s-a obligat să achite costul produselor

petroliere procurate prin transfer bancar în termen de 10 zile calendaristice, începînd

cu ziua primirii produselor.

Iar pct. 5.2 al aceluiași contract expres statuează că în cazul neexecutării

obligațiunii de plată de către cumpărător în termenul stabilit în pct. 3.3 al contractului,

acesta va achita penalitate pentru fiecare zi de întîrziere în mărime de 0,5% din suma

neachitată pentru primele 30 de zile, 1% din suma neachitată pentru perioada de la 31

la 180 zile și 1,5% din suma neachitată pentru perioada de la 81 la 180 zile.

Astfel fiind, după cum corect a remarcat și prima instanță, SRL „George-Trans”

prin încheierea contractului de vînzare-cumpărare nr. 48 din 02 ianuarie 2014 și-a

asumat benevol obligațiile civile față de SC „Parstar Petrol” SRL și care urma să le

execute cu bună credință, cu toate acestea SRL „George-Trans” și-a onorat obligațiile

contractuale doar după ce la 02 februarie 2015 a fost somat de către SC „Parstar

Petrol” SRL despre necesitatea executării obligațiilor asumate, achitînd datoria în

mărime de 334 293,2 lei pentru marfa procurată doar la data de 18 martie 2015.

În acest sens, au relevanță dispozițiile art. 753 alin.(1) Cod civil, care indică că,

prin contractul de vînzare-cumpărare, o parte (vînzător) se obligă să predea un bun în

proprietate celeilalte părți (cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul și să

plătească prețul convenit.

Raportând la caz prevederile enunțate și având în susținere dispozițiile art. 572

alin. (1) și (2) Cod civil, care statuează că temeiul executării rezidă în existența unei

obligații, iar obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la

locul și în momentul stabilit, instanța de recurs conchide că SRL „George-Trans”

contrar prevederilor legale nu și-a executat obligațiile contractuale în termenul stabilit,

admițînd, contrar condițiilor contractuale, întîrzierea la plata produselor petroliere

procurate.

Iar în conformitate cu art. 602 alin. (1) și (2) Cod civil, în cazul în care nu

execută obligația, debitorul este ținut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul

cauzat astfel dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este imputabilă.

Neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea

necorespunzătoare sau tardivă.

Conform art. 624 alin. (1) Cod civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere

contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând că debitorul, în

cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt

bun.

Reieșind din prevederile enunțate, precum și pct. 5.2 din contractul de vînzare-

cumpărare nr. 48 din 02 ianuarie 2014 încheiat între părți, instanța de recurs reliefează

drept corectă admiterea de către prima instanță a pretenției cu privire la încasarea

penalității de întârziere, or în cazul de față intimatul-pîrîtul a încălcat termenul de

achitare a datoriei pentru marfa procurată, iar în așa situație recurentul-reclamantul

fiind îndreptățit de a pretinde achitarea acestei penalități, deoarece în prezenta caza

clauza penală a fost stipulată expres pentru situația de executare cu întîrziere a

obligației de plată.

Cu alte cuvinte, neexecutarea obligațiilor contractuale sau executarea

necorespunzătoare sau tardivă reprezintă o faptă ilicită care generează un raport juridic

de răspundere contractuală, conținutul căruia se reduce la dreptul creditorului de a

pretinde despăgubiri pentru neexecutare și obligația debitorului de a plăti aceste

despăgubiri.

Iar, clauza penală constituie un mijloc de garantare a executării obligațiilor, o

evaluare convențională și prealabilă a eventualelor prejudicii pe care debitorul va fi

obligat să le plătească în cazul neexecutării prestației la care s-a îndatorat. Ea poate fi

stipulată fie în contractul ce dă naștere raportului obligațional, fie într-o convenție

ulterioară încheiată înainte de momentul în care intervine neexecutarea prestațiilor

datorate de debitor. Condițiile de fond ale clauzei penale sînt aceleași ca și ale

contractului principal la care se referă, ținîndu-se însă seama și de caracterul ei

accesoriu, de vreme ce validitatea obligației principale constituie o condiție esențială

pentru existența clauzei penale.

Astfel fiind, reclamarea clauzei penale presupune neexecutarea unei obligații

principale și că atît existența, cît și întinderea prejudiciului nu necesită a fi dovedite.

Creditorul trebuie să dovedească numai existența obligației contractuale și faptul că

aceasta nu a fost executată, pe cînd, în speță a fost dovedită atît existența obligațiilor

contractuale, cît și neexecutarea de către SRL „George-Trans” a acestor obligații în

termenul stabili de contract, aspect ce atrage consecințele dispozițiilor contractuale,

care stabilesc clauza penală în cazul nerespectării termenului pentru achitarea

produselor procurate.

În principiu, debitorul este ținut să plătească clauza penală atunci cînd sunt

întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri. Se cere deci, ca neexecutarea să

provină din vina debitorului, să-i fie imputabilă, astfel, analizînd aceste condiții,

instanța de recurs nu a stabilit împrejurările neimputabile SRL „George-Trans” în

executarea tardivă a obligației contractuale principale, iar ultimul, contrar prevederilor

art. 118 CPC, nu a dovedit existența acestor împrejurări.

Dimpotrivă, vina intimatului-pârâtului privind neachitarea în termen a datoriei

se confirmă și prin faptul că măsurile în vederea executării a prestațiilor datorate au

fost întreprinse de către SERL „George-Trans” doar după înaintarea somației de către

creditorul SC „Parstar Petrol” SRL.

Respectiv, concluzia primei instanțe în sensul admiterii pretenției SC „Parstar

Petrol” SRL cu privire la încasarea penalității este legală și întemeiată, or, prin clauza

penală stabilită în contractul de vînzare-cumpărare, părțile au evaluat anticipat și în

mod benevol prejudiciul, în cazul neexecutării obligațiilor.

Prin urmare, cele relatate combat concluziile instanței de apel precum că SC

„Parstar Petrol” SRL la primirea executării contractului, nu și-a rezervat expres și în

formă scrisă încasarea ulterioară a penalității, deoarece după cum a fost arătat, în afară

de faptul că clauza penală fiind o prevedere contractuală, la 02 februarie 2015 SC

„Parstar Petrol” SRL în scopul soluționării litigiului pe calea extrajudiciară, a expediat

în adresa SRL „George-Trans” o reclamație prin care a solicitat, de rînd cu achitarea

datoriei restante, și plata penalității și a dobînzii de întîrziere, în așa mod, rezervînd

expres și în formă scrisă dreptul la încasarea ulterioară a penalității.

În același timp, reieșind din prevederile enunțate, precum și pct. 5.2 din

contractul de vînzare-cumpărare nr. 48 încheiat între părți la 02 ianuarie 2014, instanța

de recurs consideră că SRL „George-Trans” este ținută să achite penalitatea pentru

întârzierea achitării plății în mărime de 334 293,2 lei.

Nu pot fi reținute criticele recurentului-pîrîtului cu privire la faptul că la caz a

fost omis termenul de prescripție stabilit de art. 268 lit. a) Cod civil pentru înaintarea

pretenției cu privire la încasarea penalității de întârziere, deoarece acest termen poate fi

prescris după expirarea a 6 luni, doar în cazul în care obligația de bază a fost executată,

pe când la caz plata prestației pretinse de către recurentul-reclamant a fost achitată

numai la 18 martie 2015, respectiv termenul stabilit de lege pentru înaintarea acestei

pretenții, pentru o perioadă de 180 zile, nu a fost încălcat.

Concomitent, însă, instanța de recurs relevă că suma de 212 782,25 lei, solicitată

de recurentul-reclamant cu titlu de penalitate din suma datoriei de 334 293,2 lei

neachitată în termen, pentru fiecare zi de întârziere în mărime de 0,5 %, pentru o

perioadă de 164 zile, precum și suma de 100 000 lei calculată de prima instanță cu titlu

de penalitate, sunt disproporționat de mari în raport cu prejudiciul real suportat de

către creditor.

Or, cum corect a remarcat și prima instanță situației din speță sunt incidente

prevederile art. 630 alin. (1) Cod civil, care indică că în cazuri excepționale, luându-se

în considerare toate împrejurările, instanța de judecată poate dispune reducerea clauzei

penale disproporționat de mari. La reducerea clauzei penale, trebuie să se țină cont nu

numai de interesele patrimoniale, ci și de alte interese, ocrotite prin lege, ale

creditorului.

Prin urmare, prevederile acestui articol permit instanței de judecată să micșoreze

clauza penală, atunci când aceasta este disproporționat de mare în raport cu prejudiciile

real suportate de către creditor. Această prerogativă a fost dictată de către legiuitor în

scopul de a diminua sau exclude efectul negativ al clauzelor abuzive conținute în

contracte și, respectiv de a asigura exercitarea cu bună-credință a drepturilor și

obligațiilor civile.

Așadar, prin prisma normei enunțate, ținând cont de durata neexecutării

obligației de bază, de procentul excesiv de înalt al clauzei penale, respectiv și de

proporționalitatea dintre clauza penală și prejudiciu, deși prima instanță temeinic a

stabilit că suma solicitată de SC „Parstar Petrol” SRL în mărime de 212 782,25 lei cu

titlu de penalitate nu este justificată și este excesiv de mare, însă, în speță se reliefează

necesitatea reducerii și a penalității calculate de prima instanță pentru întârzierea

achitării plății produselor petroliere procurate în sumă de 334 293,2 lei, aceasta

urmând a fi redusă la o mărime rezonabilă în sumă de 60 172,74 lei, ceea ce constituie

0,1% din suma datoriei neachitate pentru o perioadă de 180 zile (334 293,2 x 0,1% x

180).

În această ordine de idei, instanța de recurs reține și faptul că în timp ce la caz

s-a constatat neexecutarea în termen și în modul stabilit a prevederilor contractuale de

către SRL „George-Trans”, temeinic prima instanță cu referire la prevederile art. 619

Cod civil, care reglementează dobânda de întârziere, a considerat întemeiată și

pretenția SC „Parstar Petrol” SRL cu privire la încasarea dobânzii de întârziere în

mărime de 21 808,08 lei.

În acest context instanța de recurs reține prevederile art. 619 alin. (1) și (2) Cod

civil, obligațiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de

întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau

contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus. În cazul

actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobînda este de 9% peste rata

dobînzii prevăzută la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este

admisă proba unui prejudiciu mai redus.

Din sensul normei enunțate este de înțeles că dobînda de întîrziere se compune

din suma datoriei la data scadenței obligației de plată înmulțită la rata de refinanțare a

Băncii Naționale a Moldovei sumată cu 9% anual pentru fiecare zi de întîrziere,

împărțită la numărul de zile a unui an și ulterior, înmulțită la numărul efectiv a zilelor

de întîrziere.

Reieșind din prevederile enunțate și având ca reper statistica privind ratele de

dobândă la instrumentele de reglementare monetară ale Băncii Naționale a Moldovei

pentru anii 2014-2015 (f. d. 13-14), conform cărei rata de bază a Băncii Naționale a

Moldovei pentru perioada 26 decembrie 2013-11 decembrie 2014 constituie 3,5 %,

pentru perioada 11 decembrie 2014-29 decembrie 2014 constituie 4,5%, pentru

perioada 29 decembrie 2014 -29 ianuarie 2015 constituie 6,5%, pentru perioada 29

ianuarie 2015-17 februarie 2015 constituie 8,5%, iar pentru perioada 17 februarie

2015-26 martie 2015 constituie 13,5%, instanța de recurs constată că la efectuarea

calculului dobânzii de întârziere pentru perioada indicată a fost utilizată rata de bază de

3,5% și doar în final cea de 13,5%, nefiind luată în calcul majorarea ratei de bază

stabilită de Banca Națională a Moldovei.

De altfel, efectuînd calculul cu descifrare pe zile și în raport de suma datoriei la

zi, precum solicită recurentul-pârâtul, cu aplicarea corectă a ratei de bază a Băncii

Naționale a Moldovei, se constată că pentru perioada 12 iunie 2014-19 martie 2015,

perioada de aflare în întîrziere a SRL „George-Trans” SRL și pînă la achitarea

integrală a datoriei, dobînda de întîrziere constituie 27 957,24 lei, ce depășește suma

calculată și pretinsă de către SC „Parstar Petrol” SRL cu titlu de dobîndă de întîrziere.

Sub acest aspect și reieșind din faptul că instanța judecătorească adoptă hotărîrea

în limitele pretențiilor înaintate de reclamant, instanța de recurs găsește drept

întemeiată soluția primei instanțe cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere pentru

perioada de întîrziere indicată în sumă de 21 808,08 lei, cu atît mai mult că calcularea

sumei dobînzii de întîrziere la suma adjudecată este justificată și care este în corelație

cu normele legale.

Prin urmare, se constată a fi neîntemeiată și susținerea recurentului-pârâtului cu

referire la faptul că SC „Parstar Petrol” SRL nu a pus în întîrziere SRL „George-

Trans” prin notificarea cu aviz de recepție vizînd calcularea dobînzii de întîrziere,

deoarece în condițiile art. 617 alin.(2) lit. a) Cod civil, nu este necesară somație în

cazul în care este stabilită o dată calendaristică pentru executarea obligației, în timp ce

prin pct. 3.3 al contractului de vînzare-cumpărare nr. 48 încheiat între părți la 02

ianuarie 2014, cumpărătorul SRL „George-Trans” s-a obligat să achite costul

produselor petroliere procurate prin transfer bancar în termen de 10 zile calendaristice,

începînd cu ziua primirii produselor.

În consecință, SRL „George-Trans” având obligația de a achita plata pentru

marfa procurată la data limită indicată în contract, nu și-a executat această obligație în

termenul stabilit, iar întârzierea în executarea obligațiilor pecuniare are drept

consecință plata dobânzii de întârziere.

În aceste condiții, corect prima instanță a ajuns la concluzia temeiniciei și a

pretenției cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, mai mult după cum s-a

menționat, dobânda de întârziere cât și penalitatea au un caracter compensatoriu al

prejudiciului cauzat prin neexecutarea obligației, fie executarea necorespunzătoare sau

tardivă, circumstanțe care la caz au fost constatate cu certitudine, care de altfel, nu au

fost negate și nici combătute de intimatul-pîrît.

Pentru considerentele arătate nu poate fi primită nici critica recurentului-pîrîtului

cu referire la faptul că în contractul încheiat dintre SC „Parstar Petrol” SRL și

„George-Trans” SRL nu este prevăzută repararea prejudiciului peste penalitate, astfel

încăît încasarea dobînzii de întîrziere este ilegală, deoarece în speță prevederile art.

619 alin. (2) Cod civil sunt aplicabile indiferent de invocarea acestora în clauzele

contractuale.

Suplimentar la acest capitol se va remarca că dobînda de întîrziere prevăzută de

art. 619 Cod civil, nu se clasifică ca clauza penală și respectiv, nu cade sub incidența

art. 624 Cod civil, iar ca urmare penalitatea nu exclude aplicarea dobînzilor de

întîrziere și invers.

În speță, important este de menționat și corectitudinea concluziei primei instanțe

cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată de la SRL ,,George-Trans” în

beneficiul SC „Parstar Petrol” SRL.

În susținerea opiniei date instanța de recurs reține prevederile art. 82 Cod de

procedură civilă, care indică că cheltuielile de judecată se compun din taxa de stat și

din cheltuielile de judecare a pricinii.

Conform art. 96 alin. (1) și (11) CPC instanța judecătorească obligă partea care a

pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile ei de

asistenta juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile.

Cheltuielile menționate la alin. (1) se compensează părții care a avut cîștig de cauză

dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

Potrivit art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut

procesul să plătească, la cerere, părții care a avut cîștig de cauză cheltuielile de

judecată.

Cu referire la dispozițiile citate, se constată că SC „Parstar Petrol” SRL pentru

înaintarea acțiunii în judecată a achitat taxa de stat în mărime de 7037,59 lei fapt ce se

confirmă prin Ordinul de încasare a numerarului nr. 105366922 din 20 mai 2015

(f. d. 1), concomitent s-a constatat că pentru asistenta juridică în prezenta cauză SC

„Parstar Petrol” SRL a recurs la serviciile avocatului Stănescu Valeriu, servicii pentru

care a suportat cheltuieli în mărime de 6000 lei, fapt ce se confirmă prin mandatul

Seria MA nr. 0445707 din 19 mai 2015 (f. d. 2) și bonul de plată Seria XL nr. 885801

(f. d. 111), acestea fiind reale, necesare și rezonabile.

Prin prisma dispozițiilor citate și reieșind din cele expuse, deși, se atestă

corectitudinea concluziei primei instanțe cu privire la încasarea de la SRL ,,George-

Trans” în beneficiul SC „Parstar Petrol” SRL a cheltuielilor de judecată suportate de

ultima pentru achitarea taxei de stat la depunerea acțiunii, însă ținînd cont de faptul că

cuantumul penalității pretinse de recurentul-reclamant a fost redus, corespunzător și

cheltuielile de judecată urmează a fi compensate acestuia proporțional părții admise

din pretenții.

Ca urmare, instanța de recurs consideră necesar de a micșora cuantumul acestor

cheltuieli, astfel, de la de la SRL „Georghe-Trans” în beneficiul SC „Parstar Petrol”

SRL urmând a fi încasată, cu titlu de cheltuieli pentru achitarea taxei de stat la

depunerea acțiunii, suma de 2459,30 lei.

Cît despre cheltuielile pentru serviciile de asistență juridică, instanța de recurs

consideră că suma de 6000 lei suportată de SC „Parstar Petrol” SRL la examinarea

prezentului litigiu, este reală, necesară și rezonabilă în raport cu complexitatea cauzei

și cu volumul de lucru efectuat de reprezentantul acesteia, avocatul Stănescu Valeriu,

iar ca urmare cprect a fost încasată de la SRL „Georghe-Trans” în beneficiul SC

„Parstar Petrol” .

Ca urmare, avînd în susținere cele menționate, ca răspuns la argumentele

invocate în recursul declarat de SRL „George-Trans”, instanța de recurs consideră

necesar de a-l respinge acesta ca fiind neîntemeiat.

În conexiunea celor se constată că instanța de apel nu a calificat corect, din

punct de vedere juridic, acțiunea cu care a fost investită, ce a dus la emiterea unei

soluții greșite, pe când prima instanță în mod temeinic și legal a admis parțial acțiunea

SC „Parstar Petrol” SRL.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SRL „George-

Trans” neîntemeiat, iar recursul SC „Parstar Petrol” SRL întemeiat și care urmează a fi

admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și modificarea hotărîrii primei

instanțe în partea încasării cu titlu de penalitate din contul SRL „George-Trans” în

beneficiul SC „Parstar Petrol” SRL a sumei de 100 000 lei cu micșorarea sumei date

pînă la 60 172, 74 lei cu titlu de taxa de stat de la 7037,59 lei pînă la 2459, 30 lei, în

rest a menține hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) și f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată

„George-Trans”.

Se admite recursul declarat de către Societatea Comercială „Parstar Petrol”

Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Valeriu Stănescu.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016 și se

modifică hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 07 decembrie 2015 în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată a Societății Comerciale „Parstar Petrol” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva Societății cu Răspunderea Limitată „George-Trans” și

Gaibu Gheorghe cu privire la încasarea dobînzii de întîrziere, penalității și a

cheltuielilor de judecată, în partea încasării penalității, după cum urmează:

Se micșorează suma încasată din contul Societății cu Răspunderea Limitată

„George-Trans” în beneficiul Societății Comerciale „Parstar Petrol” Societate cu

Răspundere Limitată cu titlu de penalitate de la 100 000 (una sută mii) pînă la 60 172

(șaizeci mii una sută șaptezeci și doi) lei, 74 bani și cu titlu de taxa de stat de la 7037

(șapte mii treizeci și șapte) lei 59 bani pînă la 2459 (două mii cinzeci și nouă) lei 30

bani.

În rest hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 07 decembrie 2015 se menține.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ion Druță

Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva