3ra-1813/16 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-1813/16 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

dosarul nr. 3ra-1813/16

ÎNCHEIERE

28 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

examinînd cererea avocatului Mihail Durnescu în interesele Veronicăi

Eremciuc privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a art. 155 alin. (2) din

Codul muncii,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eremciuc Veronica

împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani și Casei Naționale de

Asigurări Sociale a Republicii Moldova privind anularea actului administrativ,

c o n s t a t ă:

La 28 noiembrie 2014 Eremciuc Veronica a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani și Casei Naționale

de Asigurări Sociale prin care a solicitat anularea scrisorii nr. II-03/05.9088 din 18

septembrie 2014, anularea deciziei privind refuzul calculării indemnizației depline

conform achitărilor reale efectuate din numele lui Eremciuc Veronica, obligarea

pîrîtului la reluarea examinării cererii privind achitarea indemnizației pentru

întreținerea copilului pînă la vîrsta de 3 ani depuse de Eremciuc Veronica, cu luarea în

calcul a tuturor veniturile care au fost obținute de Eremciuc Veronica conform actelor

normative de la societatea comercială ”Arcodec-Com” societatea cu răspundere

limitată și societatea cu răspundere limitată ”Euro Mansarde”, a obliga pîrîții să i-a în

calcul certificatul de salariu a Veronicăi Eremciuc, emis de societatea cu răspundere

limitată ”Euro Mansarde” și a prezenta Casei Teritoariale de Asigurări Sociale

Buiucani, la calcularea indemnizației lunare pentru creșterea copilului pînă la

împlinirea vîrstei de 3 ani, obligarea pîrîților să efectuieze recalcularea indenizației

lunare pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani în privința

Veronicăi Eremciuc, pe întreaga perioadă, cu transferul sumelor cuvenite la contul

bancar al reclamantei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că, la 09 septembrie 2010

Eremciuc Veronica a fost angajată la societatea cu răspundere limitată ”Arcoden-

Cum”, iar la 30 ianuarie 2012 a fost angajată prin cumul la societatea cu răspundere

limitată ”Euro Mansarde”.

Începînd cu luna iulie 2012 Eremciuc Veronica a ieșit în concediu de

maternitate, iar la 15 septembrie 2012 a născut.

1

După naștere în conformitate cu legislația de asigurări sociale, în vigoare la acel

moment, reclamanta s-a adresat către Casa Teritorială de Asigurări Sociale, Buiucani,

prezentînd actele stabilite de lege și solicitînd acordarea indemnizației unice la

nașterea copilului și îndemnizației lunare pentru creșterea copilului pînă la împlinirea

vîrstei de 3 ani. Cererile depuse au fost primite spre examinare de către pîrît.

La momentul depunerii cererilor pentru stabilirea îndemnizațiilor registratorul

de la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani i-a comunicat că îndemnizațiile

vor fi calculate și tranferate la contul bancar al reclamantei în prima jumătate a lunii

următoare.

Verificînd contul bancar, reclamanta a constatat că, Casa Națională de

Asigurări Sociale i-a tranferat îndemnizația unică la creșterea copilului în volum

deplin, iar îndemnizația lunară pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de

3 ani i-a fost calculată și transferată doar în volum parțial.

Pentru a stabili motivele calculului parțial, reclamanta s-a deplsat la sediul

pîrîtului unde i-a fost comunicată că examinarea cererii privind stabilirea

îndemnizației lunare pentru creșterea copilului pînă la 3 ani nu este finalizată, urmînd

a fi efectuate verificări suplimentare privind veridicitatea și legalitatea certificatului

de salariu prezentat de la locul de muncă prin cumul, iar rezultatul controlului și

decizia adoptată urmînd să-i fie comunicate în scris.

Ulterior, administrația societății cu răspundere limitată ”Euro Mansarde” i-a

comunicat că a fost efectuat controlul inopinat realizat de Sofia Nistor – specialist

superior al Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani.

În cadrul controlului a fost verificat contractul individual de muncă al

reclamantei, statele de personal, ordinul nr. 2 și 3/1. Încălcări nu au fost depistate.

Ulterior Casa Națională de Asigurări Sociale a refuzat în satisfacerea cerințelor.

Astfel, reclamanta a depus o cerere către Inspectoratul de Stat al Muncii, cu

privire la verificarea corectitudinii legalității actelor de angajare a lui Eremciuc

Veronica, întocmite de către societatea cu răspundere limitată ”Euro Mansarde”.

La 11 august 2014 Inspectoratul de Stat al Muncii a emis comunicatul nr. Er-

1257/14 prin care a constatat că careva încălcări ce țin de încheierea contractului

individual de muncă, precum și suspendarea lui în legătură cu concediul pentru

îngrijirea copilului pînă la 3 ani, nu s-au depistat și toate contribuțiile au fost achitate,

urmând să beneficieze de indemnizație deplină.

Acest fapt a fost comunicat pîrîtului prin plîngerea depusă la 22 septembrie

2014, la care a recepționat răspunsul nr. II-03/05-9088 din 18 septembrie 2014, prin

care a primit refuz (f.d. 1-6, Vol. I).

Prin hotărîrea din 24 martie 2016 Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a admis

parțial cererea de chemare în judecată a Veronicăi Eremciuc.

A restabilit-o pe Veronica Eremciuc în termenul de prescripție la depunerea

cererii de chemare în judecată, a anulat decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale

Buiucani nr. 950 din 29 ianuarie 2013 privind restabilirea indemnizației lunare pentru

creșterea copilului pînă la împlinirea vârstei de 3 ani în baza cererii 2013/93/256, în

partea prin care s-a refuzat luarea în calcul a venitului realizat de Veronica Eremciuc

la societatea cu răspundere limitată ”Euro Mansarde”.

2

A anulat răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale expediat Veronicăi

Eremciuc la 18 septembrie 2015, nr. II-03/05-9088.

A obligat Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani să i-a în calcul

certificatul de salariu al Veronicăi Eremciuc emis și de societatea cu răspundere

limitată ”Euro Mansarde”, prezentat de ultima la calcularea indemnizației lunare

pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani.

A obligat Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani să efectuieze

recalcularea indemnizației lunare pentru creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei

de 3 ani în privința Veronicăi Eremciu, pe întreagă perioadă, cu transferarea sumelor

cuvenite la contul bancar al acesteia (f.d. 156, 157, Vol. I).

Nefiind deacord cu hotărîrea primei instanțe, la 22 aprilie 2016 Casa Națională

de Asigurări Sociale a depus cerere de apel prin care a solicitat casarea hotărârii

primei insatnțe și emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cererea de

chemare în judecată ca nefondată (f.d. 161, Vol. I).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2016 s-a respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 24 martie 2016 (f.d. 210, Vol. I).

La 17 noiembrie 2016 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de

recurs prin care a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei Curții de Apel

Chișinău din 11 octombrie 2016 și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii

(f.d.1-4, Vol. II).

Ulterior depunerii cererii de recurs, la 24 decembrie 2016, avocatul Durenscu

Mihail în interesele Veronicăi Eremciuc a depus cerere cu privire la controlul

conformității unei legi cu normele constituționale, prin ridicarea excepției de

neconstituționalitate a art. 155 alin. (2) din Codul muncii.

În motivarea cererii a indicat că, potrivit art. 155 alin. (2) din Codul muncii,

mărimea salariului tarifar sau a salariului funcției pentru cumularzi, precum și

mărimea premiilor, a sporurilor, a adaosurilor și a celorlalte recompense, determinate

de condițiile de salarizare, se stabilesc în contractul colectiv de muncă și nu pot depăși

mărimile prevăzute pentru ceilalți salariați din unitatea respectivă.

Astfel Casa Teritorială de Asigurări Sociale a invocat prevederile art. 155 alin.

(2) din Codul muncii drept temei de respingerea a pretențiilor înaintate de către

Eremciuc Veronica.

Însă prevederile art. 155 alin. (2) din Codul muncii contravin dispozițiilor

constituționale și tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte în

special Convenției nr. 11/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de

muncă și exercitării profesiei, Convenției nr. 183/2000 privind revizuirea Convenției

asupra protecției maternității din 1952, Pactului internațional cu privire la drepturile

economice, sociale și culturale, Declarației Universale a Drepturilor Omului (f.d. 6-

11, Vol. II).

Examinînd cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate a art. 155

alin. (2) din Codul muncii, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată,

din următoarele considerente.

3

Prin hotărîrea Curții Constituționale nr. 2 din 09 februarie 2016 pentru

interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituția Republicii Moldova,

Curtea Constituțională a hotărît în cazul existenței incertitudinii privind

constituționalitatea legilor, hotărârilor Parlamentului, decretelor Președintelui

Republicii Moldova, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, ce urmează a fi aplicate

la soluționarea unei cauze aflate pe rolul său, instanța de judecată este obligată să

sesizeze Curtea Constituțională.

Totodată, Curtea Constituțională a hotărît că judecătorul ordinar nu se pronunță

asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a normelor

contestate, limitându-se exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor condiții:

(1) obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1)

lit. a) din Constituție;

(2) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau

indică că este ridicată de către instanța de judecată din oficiu;

(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;

(4) nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile

contestate.

Curtea Supremă de Justiție, nu are în competență de a decide admisibilitatea

săsizării, întrucît Curtea Constituțională a constatat că sesizarea privind controlul

constituționalității unor norme ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze se

prezintă direct Curții Constituționale de către judecătorii/completele de judecată din

cadrul Curții Supreme de Justiție, curților de apel și judecătoriilor, pe rolul cărora se

află cauza. O astfel de interpretare asigură principiul constituțional al independenței

tuturor judecătorilor în soluționarea cauzelor și supremația Constituției în procesul de

apărare a drepturilor și libertăților fundamentale.

Totuși, aplicînd mutatis mutandis raționamentele expuse de Curtea

Constituțională în Hotărîrea nr. 2 din 09 februarie 2016 pentru interpretarea articolului

135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituția Republicii Moldova, se reține următoarele.

(1) Obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.(1)

lit.a) din Constituție:

În conformitate cu articolul 135 alin.(1) lit.a) din Constituție, controlul

constituționalității legilor, în speță a art. 155 alin. (2) din Codul muncii, ține de

competenta Curții Constituționale.

(2) Excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau

indică faptul că este ridicată de către instanța de judecată din oficiu

Fiind ridicată de către avocatul Mihail Durnescu în interesele Veronicăi

Eremciuc în dosarul 3ra-1813/16, care se află la examinare în ordine de recurs la

Curtea Supremă de Justiție, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este

formulată de subiectul abilitat cu acest drept.

(3) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei

În acest sens, Curtea Constituțională a relevat că prerogativa de a soluționa

excepțiile de neconstituționalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit.

g) din Constituție, presupune stabilirea corelației dintre normele legislative și textul

Constituției, ținând cont de principiul supremației acesteia și de pertinența

4

prevederilor contestate pentru soluționarea litigiului principal în instanțele de

judecată.

În acest, sens, Curtea Supremă de Justiție urmează să constatate dacă prevederile

contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei, și dacă sub imperiul acestora s-

au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte și sunt determinante

pentru soluționarea chestiunii.

(4) Nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile

contestate.

Colegiul reține că prevederile contestate nu au constituit anterior obiectul

controlului constituționalității.

Respectiv, una din condițiile de ridicare a excepței de constituționalitate

reprezintă aplicarea prevederilor contestate la soluționarea cauzei.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, relevă următoarele.

La caz, litigiului constă în anularea actului administrativ și anume, anularea

deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani nr. 950 din 29 ianuarie 2013

privind restabilirea indemnizației lunare pentru creșterea copilului pînă la împlinirea

vîrstei de 3 ani în baza cererii 2013/93/256, în partea prin care s-a refuzat luarea în

calcul a venitului realizat de Veronixa Eremciuc la societatea cu răspundere limitată

”Euro Mansarde”, anularea răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. II-

03/05-9088, expediat Veronicăi Eremciuc la 18 septembrie 2015, obligarea Casei

Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani să i-a în calcul certificatul de salariu al

Veronicăi Eremciuc emis și de societatea cu răspundere limitată ”Euro Mansarde”,

prezentat de ultima la calcularea indemnizației lunare pentru creșterea copilului pînă

la împlinirea vîrstei de 3 ani, obligarea Casei Teritoriale de Asigurări Sociale a

Buiucani să efectuieze recalcularea indemnizației lunare pentru creșterea copilului

pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani în privința Veronicăi Eremciuc, pe întreagă

perioadă, cu transferarea sumelor cuvenite la contul bancar al acesteia.

Prin urmare, esența litigiului este achitarea indemnizației lunare pentru

creșterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani beneficiarilor ce au activat prin

cumul, în ceea ce privește baza de calcul.

În acest sens, Colegiul conchide că, potrivit art. 2 alin. (1) din Codul muncii,

Codul muncii reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă,

controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, jurisdicția

muncii, precum și alte raporturi legate nemijlocit de raporturile de muncă.

În timp ce, dreptul la prestații de asigurări sociale pentru prevenirea,

limitarea, înlăturarea riscurilor sociale și susținerea financiară a

persoanelor îndreptățite a le primi, în cazul producerii unor astfel de riscuri, condițiile

de stabilire a indemnizației precum și cuantumul acesteia este, stabilit de Legea nr.

289 din 22 iunie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă

și alte prestații de asigurări sociale, ca lege specială.

În conformitate cu art. 5 alin. (1) lit. f) din legea menționată supra, asigurații

din sistemul public de asigurări sociale au dreptul la indemnizație pentru creșterea

copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani.

5

Dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, baza de calcul al

indemnizației de asigurări sociale prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. f) o constituie venitul

mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii

nașterii copilului, venit din care au fost calculate contribuții individuale de asigurări

sociale. Lunile calendaristice ale concediului prenatal se substituie cu același număr

de luni calendaristice imediat premergătoare perioadei incluse în calcul.

În acest sens, art. 56 alin. (2) din Codul muncii, prevede că, salariatul are

dreptul să încheie contracte individuale de muncă, concomitent, și cu alți angajatori

(munca prin cumul), dacă acest lucru nu este interzis de legislația în vigoare.

Munca prin cumul este reglementată de prevederile art. 267-274 din Codul

muncii, iar art. 267 alin. (6) prevede expres că, salariații angajați prin cumul

beneficiază de aceleași drepturi și garanții ca și ceilalți salariați din unitatea

respectivă.

Respectiv, art. 46 din Constituția Republicii Moldova prevede că, statul este

obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i

asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei lui, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea,

locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare. Cetățenii au

dreptul la asigurare în caz de: șomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrînețe sau în

celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență, în urma unor împrejurări

independente de voința lor.

Norma constituționalitatea căreia se contestă și anume art. 155 alin. (2) din

Codul muncii prevede că, salarizarea cumularzilor se efectuează pentru munca

realmente prestată sau timpul efectiv lucrat. Mărimea salariului tarifar sau a

salariului funcției pentru cumularzi, precum și mărimea premiilor, a sporurilor, a

adaosurilor și a celorlalte recompense, determinate de condițiile de salarizare, se

stabilesc în contractul colectiv sau individual de muncă și nu pot depăși mărimile

prevăzute pentru ceilalți salariați din unitatea respectivă.

În acest sens, se menționează că atît instanța de fond, cît și instanța de apel, la

efectuarea controlului legalității actului administrativ, nu au aplicat prevederile art.

155 alin. (2) din Codul muncii, însă, Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, care este lege specială și care

stabilește clar cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă.

Colegiul consideră că norma a cărei constituționalitate se cere a fi verificată, nu

este aplicabilă raporturilor juridice în cauză, or legea prevede clar care este baza de

calcul, iar instanțele ierarhic inferioare corect au stabilit că Casa Națională de

Asigurări Sociale exercită controlul asupra corectitudinii stabilirii, calculării și plății

indemnizațiilor de asigurări sociale, dar nu și asupra corectitudinii încheierii

contractelor individuale de muncă (art. 30 din Legea nr. 289 din 22 iunie 2004).

Mai mult ca atît, Curtea Consituțională prin hotărîrea nr. 5 din 10 aprilie 2012

pentru controlul contituționalității prevederilor articolelor 4 alin.(2) lit. a) și b), 9 alin.

(1) și 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, cu

modificările și completările ulterioare, a stabilit linii directorii în ceea ce privește

asigurarea socială.

6

În acest sens, în para. 16 din hotărâre Curtea Constituțională a statuat că, în

esență, problemele supuse controlului constituționalității pot fi rezumate după cum

urmează:

a) diversificarea sursei de plată-participarea integrală a statului a fost substituită

cu divizarea tripartită a sarcinii între angajat, angajator și stat;

b) aplicarea unui tratament diferențiat la plata indemnizației;

c) diminuarea cuantumului indemnizației pentru incapacitate temporară de

muncă.

În para. 25 din hotărîrea respectivă, Curtea reține că, normele contestate se

referă la drepturi care aparțin categoriei drepturilor sociale. Caracteristica conceptuală

a acestora constă în faptul că ele nu au un caracter necondiționat și că pot fi solicitate

numai în limitele prevăzute de lege.

Această caracteristică acordă legiuitorului autoritatea de a stabili condiții

specifice pentru exercitarea drepturilor sociale.

În același timp, implementarea prevederilor legale nu poate fi în conflict cu

principiile constituționale, astfel încât normele legale relevante nu pot nega și nici

stinge drepturile sociale garantate constituțional.

Astfel, la punerea în aplicare a dispozițiilor constituționale ce garantează

drepturile sociale, legiuitorul trebuie să respecte articolul 54 alin. (4) din Constituție,

care prevede că, la angajarea dispozițiilor referitoare la restrângerea drepturilor și a

libertăților fundamentale, existența și substanța acestor drepturi și libertăți trebuie să

fie păstrată.

Prestațiile oferite în cadrul sistemului de protecție socială provin de la bugetul

de stat, iar responsabilitatea pentru aceste prestații aparține în întregime statului.

Deoarece responsabilitatea pentru acordarea prestațiilor aparține statului,

acesta trebuie să aibă posibilitatea de a stabili condițiile specifice pentru astfel de

prestații.

În acest sens, statul nu își poate permite iresponsabilitatea de a deveni un

debitor incapabil de a-și onora angajamentele.

Aceste circumstanțe însă nu pot, totuși, să aducă atingere existenței însăși a

drepturilor sociale specifice sau, în consecință, împiedica exercitarea lor.

Cu respectarea acestor limite, legiuitorul se bucură de o marjă destul de largă de

apreciere în stabilirea normelor pentru punerea în aplicare a drepturilor individuale

sociale, inclusiv de posibilitatea de a le modifica. În același timp, sistemul de asigurări

sociale pentru menținerea sănătății nu ar trebui să servească pentru a acoperi deficitul

bugetului de stat.

Mai mult ca atît, în para. 41 din Hotărârea respectivă, Curtea a conchis că,

esența normei articolului 16 din Constituție privind egalitatea cetățenilor constă în

faptul că toți cetățenii au aceleași drepturi, libertăți fundamentale și îndatoriri,

exercitarea cărora este asigurată de către stat fără discriminare, însă această normă

permite aplicarea unui tratament diferențiat atunci când există o motivare obiectivă

și rezonabilă.

Și într-un final se relevă, că în para. 46, 47 din Hotărârea Curții Constituționale,

menționată supra, este stipulat expres că, Curtea reiterează că, Legea Supremă nu

garantează un cuantum determinat al prestației sociale, astfel încât legiuitorul se

7

bucură în domeniul drepturilor sociale de o marjă destul de largă de apreciere în

stabilirea normelor pentru punerea în aplicare a drepturilor individuale sociale,

inclusiv de posibilitatea de a le modifica.

Pe de altă parte, Curtea a acceptat argumentele autorităților că diminuarea

cuantumului procentual al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă

urmărește scopul de a asigura echitatea între angajații aflați în incapacitate temporară

de muncă și angajații care muncesc, deoarece salariatul contribuie din mijloacele

salariale la plata impozitului pe venit și a altor contribuții de asigurări sociale, în timp

ce indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă sunt neimpozabile.

Distinct de cele expuse supra, Colegiul relevă că, sesizarea abordează în esență

situații de fapt cu caracter litigios. Or, Curtea Constituțională nu este competentă a

analiza aplicarea unei dispoziții legale unei situații concrete.

La fel, instanța de recurs menționează că, soluționarea litigiilor concrete între

persoane concrete este atribuția exclusivă a instanțelor judecătorești, acestea fiind și

singurele în măsură să cuantifice in concreto efectele aplicării normei la situația de

fapt dedusă instanței.

În concluzie, Colegiul reține că este de competența instanței de judecată de a

stabili dacă pentru fiecare caz în parte sunt respectate dispozițiile Legii privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, la examinarea actului în ordinea contenciosului administrativ și prin urmare

cererea depusă de avocatului Mihail Durnescu în interesele Veronicăi Eremciuc

privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a art. 155 alin. (2) din Codul

muncii, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Or, dispozițiile art. 155 alin. (2) din Codul muncii nu au fost aplicate în cauza

respectivă.

În conformitate cu art. 269-270, Codul de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e:

Cererea depusă de avocatul Mihail Durnescu în interesele Veronicăi Eremciuc

privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a art. 155 alin. (2) din Codul

muncii, se respinge ca neîntemeiate.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, Ala Cobăneanu

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

8