3ra-1792/16 — anularea ordinului de concediere ș.a.

3ra-1792/16 — anularea ordinului de concediere ș.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Judecătoria Centru, mun. Chișinău Dosarul nr.3ra-1792/16

Judecător: A. Cucerescu

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, A. Pahopol, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

28 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Valeriu Doagă,

Judecători Sveatoslav Moldovan și Iuliana Oprea

soluționînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de către

Inspectoratul General al Poliție al Ministerului Afacerilor Interne și Șumchin

Eugen,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Șumchin

Eugen împotriva Inspectoratului General al Poliție al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la anularea ordinului de concediere, repunerea în funcție,

încasarea despăgubirii pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016,

C O N S T A T Ă :

La 02.11.2015 reclamantul Șumchin Eugen s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată către Inspectoratul General de Poliție al MAI cu privire la anularea

ordinului de concediere, repunerea în funcție, încasarea despăgubirii pentru

absența forțată de la muncă, încasarea prejudicului moral.

În motivarea acțiunii, s-a indicat că, a activat în cadrul organelor afacerilor

interne din 1993. În luna septembrie 2015 a fost informat de Serviciul Protecție

Internă și Anticorupție (SPIA) a MAI precum că față de el a fost inițiată o anchetă

de serviciu în temeiul unei sesizări parvenite de la Procuratura raionului Taraclia

cu referire la acțiunile pretins-ilegale admise privind neînregistrarea și

neexaminarea prin prisma art. 274 din Codul de procedură penală a faptului

depistării pe un teren agricol a unei plantații de cînepă, fiindu-i solicitate

explicații.

Reclamantul a depus explicațiile de rigoare, informînd SPIA a MAI, că pe

marginea depistării plantelor asemănătoare cu cele de Cannabis (cînepă) a efectuat

acțiuni de constatare, informația în cauză fiind înregistrată pe data de 08.07.2015

cu nr. 854 în registrul nr. 2, de evidență a altor informații cu privire la infracțiuni și

incidente. Informația dată a fost înregistrată în registrul nr. 2 și verificată în

1

temeiul p. 25 al Instrucțiunii privind modul de primire, înregistrare, evidență și

examinare a sesizărilor și a altor informații referitoare la infracțiuni, aprobate prin

Ordinul interdepartamental nr. 121/254/286-0/95 din 18.07.2008 „Cu privire la

evidența unică a infracțiunilor, a cauzelor penale și a persoanelor care au săvirșit

infracțiuni".

La data de 22.08.2015, fiind efectuată cercetarea la fața locului cu

participarea cît a procurorului în Procuratura r-lui Taraclia Kirnev B., atît și a

specialistului privind organizarea teritoriului a Primăriei r-lui Taraclia dnei

Balabanu-Bulgaru M., s-a constatat, că plantele de pe suprafața cercetată constituie

cînepă, care creștea haotic, de rînd cu alte buruiene, pe o suprafață de teren

necultivat, fapt ce excludea semănarea și cultivarea intenționată a cînepei, fiind

stabilită lipsa faptului infracțiunii presupuse inițial.

Reclamantul, a indicat că, fiind constatată lipsa faptului infracțional,

informația despre infracțiune negăsindu-și confirmare, a decis de a întocmi în

temeiul p. 26, al. 2 a Instrucțiunii privind modul de primire, înregistrare, evidență

și examinare a sesizărilor și a altor informații referitoare la infracțiuni, încheierea

prin care a propus de a nu începe urmărirea penală în temeiul art. 275, p. p. 1), 9)

din Codul de procedură penală, sesizînd proprietarul terenului despre obligațiunea

distrugerii cînepii, care ulterior a prezentat-o șefului Secției investigații infracțiuni

a IP Taraclia.

Reclamantul invocă că fără a se ține cont de argumentele sale și de faptul că

acțiunile sale au fost în conformitate cu normele ce reglementează activitatea sa,

fără a i se prezenta încheierea cu privire la ancheta de serviciu, pe data de

08.10.2015 i s-a comunicat că a fost sancționat pentru neînregistrarea unei

infracțiuni, fiindu-i prezentat pentru semnare Ordinul Șefului INI al IGP nr. 726

ef. din 08.10.2015.

Consideră reclamantul că nu s-a ținut cont de faptul că cauza penală nu a

fost pornită în privința sa, că nu are un statut în cadrul cauzei penale menționate,

că este prezumat nevinovat, că nu a avut un interes personal sau material și că el se

consideră nevinovat deoarece a acționat în strictă conformitate cu legislația în

vigoare și nu a cauzat careva daune intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Reclamantul nu este de acord cu Ordinul Ministrului Afacerilor Interne

nr.726 ef. din 08.10.2015 prin care a fost sancționat cu sanțiunea sub formă de

concediere, îl consideră ca fiind ilegal și pasibil anulării deoarece a fost emis și

semnat de o persoană fără competența de a aplica sancțiuni disciplinare.

A indicat reclamantul că în temeiul prevederilor p.70 al Statutului

disciplinar al polițistului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 502 din 09.07.2013

dreptul exclusiv de sancționare disciplinară a polițiștilor Inspectoratului General al

Poliției îl deține doar Șeful Inspectoratului General al Poliției, acesta din urmă

dispunînd în exclusivitate și de dreptul de angajare după cum prevede și art. 207,

al. 1 din Codul muncii.

2

Consideră reclamantul, că Ordinul contestat nu conține concluziile

referitoare la rezultatele anchetei de serviciu după cum prevede p. 60 al Statutului

disciplinar al polițistului și anume: nu este indicată nici una din abaterile

disciplinare necesare a fi constatate pentru a fi sancționat, lista acestora fiind

prevăzută de p.36 a Statutului disciplinar în cauză; nu sînt indicate normele legale

care au fost încălcate; nu sînt constatate consecințele faptei comise, probele ce

confirmă sau infirmă vinovăția sa, circumstanțele atenuante sau agravante, și după

caz, măsurile întreprinse sau care se propun pentru prevenirea și înlăturarea lor.

Invocă, că unicul temei invocat de pîrit în ordinul contestat pentru a-și

întemeia ordinul este art. 47, al. 1, lit. k) din Legea cu privire la activitatea Poliției

și statutul polițistului și anume pentru încălcarea sistematică a disciplinei de

serviciu sau pentru comiterea unei încălcări grave, însă ținînd cont de faptul, că

anterior nu a fost sancționat, încălcarea sistematică a disciplinei de serviciu

decade, unicul temei care a stat la baza concedierii sale fiind comiterea unei

încălcări grave.

Mai consideră, că Ordinul contestat nu este întemeiat de fapt. Astfel,

ancheta de serviciu a fost inițiată în baza sesizării procuraturii r-lui Taraclia, drept

temei fiind pornirea pe fapt a unei cauze penale în baza art. 327, al. 1 din Codul

penal. Cauza penală menționată, pornită în temeiul art. 327, al. 1 din Codul Penal

nu a fost intentată față de reclamant, ci pe fapt, și nici la momentul emiterii

ordinului de sancționare prin concediere, nici m prezent el nu are statut de bănuit

sau învinuit.

Reclamantul a mai indicat că Procuratura r-lui Taraclia nu a solicitat

suspendarea provizorie din funcție pentru perioada cercetării penale, iar

angajatorul nu a încercat să clarifice obiectiv circumstanțele descrise în sesizarea

procuraturii.

Astfel, în lipsa confirmării abuzului din partea sa și în lipsa confirmării unor

acțiuni privind activitatea sa privată ori publică, prin care ar fi atins prestigiul

funcției sau al autorității, ordinul contestat este neîntemeiat si ilegal.

Reclamantul mai indică că salariul mediu lunar retribuit lui pentru lunile

ianuarie - septembrie 2015 a constituit 7745,36 lei (conform certificatului de

salariu nr. 11662 din 26.10.2015). Despăgubirile pentru perioadă de absență

forțată de la muncă (20 zile) constituie 5163,57 lei.

Luînd în considerație circumstanțele de fapt, consideră reclamantul că pîrîtul

1-a destituit ilegal din funcție, fapt prin care i-au fost cauzate suferințe, fiindu-i

cauzat un prejudiciu moral, care ar putea fi remediat echitabil prin încasarea în

folosul său a unei sume bănești în mărime de 5 salarii medii lunare, ce constituie

suma de 38726,8 lei (7745,36 lei X 5 salarii).

Reclamantul solicită anularea ordinului Șefului Inspectoratului Național de

Patrulare al Inspectoratului General de Poliție al MAI nr. 726 ef. din 08.10.2015,

repunerea în funcție, încasarea despăgurii pentru absebța forțată de la muncă în

mărime de 5163,57 lei și încasarea prejudicului moral în sumă de 38726,8 lei. Prin

3

cererea de modificare a pretențiilor, reclamantul Șumchin Eugen a solicitat

încasarea sumei de 7745,36 lei, iar ulterior, prin cererea de modificare a

pretențiilor, a solicitat încasarea sumei de 43 115. 83 lei, pentru această perioadă.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 23 martie 2016, s-a

respins acțiunea înaintată de Șumchin Eugen către Inspectoratul General de

Poliție cu privire la anularea ordinului de concediere, repunerea în funcție,

încasarea despăgubirii pentru absența forțată de la muncă și încasarea

prejudicului moral.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a

tuturor probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune nu se

încadrează în prevederile legii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016, apelul declarat

de către Șumchin Eugen a fost admis, hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău

din 23 martie 2016 a fost casată și emisă o nouă hotărîrea prin care s-a admis

parțial acțiunea, s-a anulat ordinul Șefului Inspectoratului Național de Patrulare al

Inspectoratului General de Poliție al MAI nr. 726 ef. din 08.10.2015 în partea

concedierii lui Șumchin Eugen, cu repunerea acestuia în funcția anterior deținută.

S-a încasat de la Inspectoratului General de Poliție al MAI în folosul lui

Șumchin Eugen salariul pentru perioada absenței forțată de la serviciu în mărime

de 5163 (cinci mii o sută șaizeci și trei) lei 57 bani și prejudiciul moral în mărime

de 2 (două) salarii medii lunare.

În rest cerințele reclamantului se resping, ca nefondate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului

iar argumentele formulate în cererea de apel sunt întemeiate.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel din 11 noiembrie 2016,

Inspectoratul General al Poliție al MAI, a depus cerere de recurs, prin care a

solicitat admiterea recursului, casarea decizie instanței de apel și cu menținerea

hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului, acesta a indicat că, decizia instanței de apel a fost

adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material și cu încălcarea

normelor de drept procedural.

Ulterior la 22 decembrie 2016, Șumchin Eugen a depus cerere de recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2016, prin care a

solicitat modificarea deciziei instanței de apel în partea dispunerii încasării

despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la lucru.

Invocă recurentul că, instanța de apel nu a constatat și elucidat toate

circumstanțele care au importanță pentru justa soluționare a litigiului.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 28

septembrie 2016, a fost contestată cu recurs de către Inspectoratul General al

Poliție al MAI la 11 noiembrie 2016. Astfel, prin prisma art. 425 CPC, completul

4

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, consideră recursul depus în termen.

Cu trimitere la recursul lui Șumchin Eugen, instanța de recurs, constată că

acesta a fost declarat la 22 decembrie 2016, dar avînd în vedere că la materialele

cauzei nu sunt anexate materiale confirmative ce ar certifica data recepționării

acesteia, prin prisma art. 425 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, îl consideră ca fiind depus

în termen.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acestuia.

În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se va decide în lipsa acesteia.

La 22 decembrie 2016, Șumchin Eugen a depus referința la cererea de

recurs declarată de către Inspectoratul General al Poliție al MAI, prin care a

solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.

Verificînd motivele de casare invocate în cererile de recurs declarate de către

Inspectoratul General al Poliție al MAI și Șumchin Eugen, Colegiul atestă că

acesta nu indică nici un argument vis-a-vis de legalitatea deciziei instanței de apel.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în cererile de recurs

declarate de Inspectoratul General al Poliție al MAI și Șumchin Eugen, nu pot

constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural,

și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat

conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept,

verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În această ordine de idei și prin prisma celor menționate, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursurile depuse de Inspectoratul General al Poliție al MAI și

Șumchin Eugen ca fiind inadmisibile.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu dispoziția art. 432 alin. (1) C.P.C., părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) C.P.C., cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) C.P.C..

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că, temeiurile recursului declarat nu se

5

încadrează în prevederile art. 432 alin. (2), (3) și (4) C.P.C.. Mai mult de cît atît,

cauza a fost judecată cu respectarea normelor de drept material și procesual, iar

recursul fiind vădit neîntemeiat.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 C.P.C. al RM, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ a constatat existența unuia din

temeiurile prevăzute la art. 433 C.P.C. și anume la lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) C.P.C..

În acest sens, instanța de recurs accentuează că, potrivit art. 440, alin. (1)

C.P.C., în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art.

433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta

Comisie a arătat că „ ... art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes” (cauza Rebait și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect

probele prezentate, aplicînd corespunzător normele de drept material și respectînd

normele de drept procedural, completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de către Inspectoratul General al Poliție al MAI și

Șumchin Eugen ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) C.P.C.,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Recursurile declarate de către Inspectoratul General al Poliție al

Ministerului Afacerilor Interne și Șumchin Eugen se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Valeriu Doagă

Judecători

Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

6