3ra-1071/16 — anularea ordinului de concediere, restabilire în funcție și repararea prejudiciului

3ra-1071/16 — anularea ordinului de concediere, restabilire în funcție și repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: N. Corcea dosarul nr.3ra-1071/16

instanța de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

27 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Pogreban Dorin,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pogreban Dorin

împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la anularea ordinului de

sancționare, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016 prin care a fost

admis apelul declarat de Inspectoratul General de Poliție, casată hotărîrea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 12 noiembrie 2015 și emisă o nouă hotărîre prin care

acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă :

La 10 august 2015, Pogreban Dorin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției cu privire la anularea ordinului de

sancționare, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la muncă,

repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că prin ordinul Inspectoratului General de Poliție

din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 565 din 03 august 2015 a fost

concediat din funcția de Inspector al Serviciului supraveghere tehnică și accidente

rutiere al Secției securitate publică a Inspectoratului de poliție Dubăsari, în legătură cu

încălcarea prevederilor art. 26 alin. (1) lit. c) și lit. e) al Legii cu privire la activitatea

Poliției și statutul polițistului, art.9 alin.(2) lit. d) Codul muncii și prevederilor fișei

postului, prin absența fără motive întemeiate de la serviciu mai mult de 4 ore

consecutive la data de 19 iulie 2015.

Indică că nu este de acord cu ordinul de concediere și îl consideră neîntemeiat și

ilegal, deoarece contrar cerințelor art. 210 alin. (1) lit. a) Codul muncii, care stabilește,

că sancțiunea disciplinară se aplică prin ordin (dispoziție, decizie, hotărîre), în care se

indică în mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept ale aplicării sancțiunii, în

motivarea ordinului de concediere pîrîtul a invocat doar temeiurile de fapt al aplicării

sancțiunii sub formă de concediere, fără a indica și temeiurile de drept.

Susține că, potrivit art. 89 alin. (1) și (2) Codul muncii, salariatul transferat

nelegitim la o altă muncă sau eliberat nelegitim din serviciu poate fi restabilit la locul

de muncă prin negocieri directe cu angajatorul, iar în caz de litigiu - prin hotărîre a

instanței de judecată, totodată, prin prisma prevederilor art. 90 din Codul muncii, în

cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din

serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia.

În drept își întemeiază cerințele în baza art. art. 89, 90, 210 355 din Codul

muncii, art. 57 din Legea nr. 320 cu privire la activitatea Poliției și Statutului

polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012, art. 26 din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 și prevederile Codului de procedură civilă.

Solicită anularea ordinului Inspectoratului General de Poliție din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne al RM nr. 565 din 03 august 2015, restabilirea în

funcția de Inspector al Serviciului supraveghere tehnică și accidente rutiere al Secției

securitate publică a Inspectoratului de poliție Dubăsari, încasarea salariului pentru

absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 lei și

încasarea cheltuielilor de judecată.

La 23 septembrie 2015, Pogreban Dorin a depus cerere de completare și

modificare a acțiunii împotriva Inspectoratului General de Poliție, în care a invocat că

ulterior adresării în instanța de judecată, la 24 august 2015 pîrîtul i-a expediat copia

ordinului nr. 579 ef. din 05 august 2015 cu privire la completarea ordinului nr. 565 din

04 august 2015.

Consideră că ordinul respectiv urmează a fi anulat, deoarece, contravine

reglementărilor art. 81 alin. (3) din Codul muncii, în conformitate cu care ordinul de

concediere în baza unei sancțiuni disciplinare se aduce la cunoștință angajatului cel

tîrziu la data eliberării din serviciu, însă dînsul a fost eliberat din serviciu la data de

03 august 2015 în baza ordinului nr.565 ef.

În aceste condiții, susține că la 03 august 2015 au încetat relațiile de muncă cu

pîrîtul, iar ordinul nr. 579 din 05 august 2015 cu privire la completarea ordinului de

concediere a fost emis după încetarea raporturilor de muncă, și i-a fost adus la

cunoștință după o perioadă de aproximativ de 30 de zile.

Mai menționează că din conținutul ordinului nr.579 ef. din 05 august 2015,

rezultă că acesta completează ordinul din 04 august 2015, însă dînsul a fost concediat

în baza ordinului din 03 august 2015, fapt care generează dubii referitor la legalitatea

și temeinicia ordinului contestat.

Totodată, referitor la data emiterii ordinului nr. 579 ef. privind completarea

ordinului de concediere, consideră că acesta nu corespunde realității, și a fost emis

drept urmare a recepționării de către pîrît a cererii de chemare în judecată după dată de

10 august 2015, în conținutul căreia dînsul a invocat lipsa temeiurilor de drept din

ordinul de concediere nr.565 ef. din 03 august 2015.

Sau, drept răspuns la argumentele invocate în cererea de chemare în judecată,

angajatorul prin ordinul de completare a ordinului de concediere a suplinit temeiurile

de drept ale concedierii prin sintagma „în baza art.47 alin.(1) lit. k) (pentru comiterea

unei încălcări grave) al Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului”.

Solicită anularea ordinului nr. 565 ef. din 03 august 2015 emis de Inspectoratul

General de Poliție cu privire la concediere, anularea ordinului nr.579 ef. din 05 august

2015 privind completarea ordinului Inspectoratului General al Poliției nr.565 ef. din 04

august 2015, restabilirea în funcția de Inspector al Serviciului supraveghere tehnică și

accidente rutiere al Secției Securitate publică a Inspectoratului de poliție Dubăsari,

încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la serviciu, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 12 noiembrie 2015

acțiunea a fost admisă parțial, fiind anulat ordinul nr. 565 ef. din 03 august 2015 și

ordinului nr.579 ef. din 05 august 2015 emis de Inspectoratul General al Poliției,

restabilit Pogreban Dorin în funcția de inspector Serviciul supraveghere tehnică și

accidente rutiere al Secției securitate publică a Inspectoratului de poliție Dubăsări,

începînd cu 03 august 2015, obligat Inspectoratul General al Poliției să calculeze și să-i

achite lui Pogreban Dorin salariul pentru absența forțată de la serviciu începînd cu data

de 03 august 2015 pînă la data de 12 noiembrie 2015 și încasat din contul

Inspectoratului General al Poliției în beneficiul lui Pogreban Dorin prejudiciul moral în

sumă de 1 000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 aprilie 2016 a fost admis apelul

declarat de Inspectoratul General al Poliției, casată hotărîrea primei instanțe și emisă o

nouă hotărîre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că la data de 19 iulie 2015,

Pogreban Dorin a lipsit nemotivat de la serviciu și a reținut că chiar și dacă ziua

respectivă a fost zi de duminică conform graficului de lucru al angajaților din

subdiviziunea în care activa Pogreban Dorin, aprobat de conducerea Inspectoratului de

Poliție Dubăsari pentru luna iulie 2015, Pogreban Dorin urma să fie implicat în

serviciul ordinar la Sectorul de poliție nr. 3 (Cocieri).

La fel, instanța a remarcat că în tabelul de evidență a timpului de muncă pentru

luna iulie 2015, ziua de 19 iulie 2015 este indicată ca zi de odihnă, din motiv că

Pogreban Dorin nu a s-a prezentat la serviciu în ziua respectivă conform graficului de

lucru al angajaților subdiviziunii, în care ultimul activa.

Iar, reținînd raportul din 16 iulie 2015 prin care reclamantul a solicitat acordarea

concediului pentru perioada 18 iulie 201 - 21 iulie 2015, instanța de apel a

concluzionat că, Pogreban Dorin a cunoscut despre faptul că la data de 19 iulie 2015

urma să se prezinte la serviciu.

A mai stabilit instanța că Pogreban Dorin a plecat în concediu necătînd la faptul

că raportul de acordare a concediului nu a fost acceptat de către conducătorul

subdiviziunii, - șeful IP Dubăsari, iar în acest sens nu a fost emis un ordin, și a conchis

că IP Dubăsari corect a calificat absența reclamantului la serviciu la data de 19 iulie

2015 ca abatere disciplinară.

La fel, reflectînd dispozițiile pct. 36 (l) din Statutul disciplinar al polițistului,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.502 din 07 iulie 2013, în conformitate cu care

absența fără motive întemeiate de la serviciu constituie abatere disciplinară, instanța de

apel a menționat că sancțiunea aplicată lui Pogreban Dorin pentru abaterea disciplinară

comisă este legală și întemeiată, iar ordinul de sancționare disciplinară nr. 565 ef. din

03 august 2015, cît și ordinul nr.579 ef din 05 august 2015 de completare a primului

ordin corespund exigențelor unor acte administrative legale, ca fiind emise de către un

organ competent, conform legii și procedurii stabilite.

La 26 mai 2016, Pogreban Dorin a declarat recurs împotriva deciziei instanțe de

apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea

hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată a interpretat eronat legea, precum și probele din dosar.

Astfel, indică recentul că instanța de apel stabilind ziua de 19 iulie 2015 ca fiind

o zi de muncă pentru el, s-a referit la existența unui grafic de lucru al angajaților din

subdiviziunea care activa dînsul aprobat de conducerea Inspectoratului de Poliție

Dubăsari, însă un asemenea grafic în materialele cauzei nu se conține.

Prin urmare, apreciind că instanța de apel a încălcat prevederile art. 25 alin. (1)

CPC, care reglementează principiul nemijlocirii și oralității în dezbaterile judiciare și a

pus la baza hotărîrii judecătorești probe care lipsesc la materialele cauzei, respectiv

care nu au fost administrate și cercetate în ședința judiciară, fiind astfel încălcate

flagrant regulile de administrare și apreciere a probelor stabilite în art. 25 CPC și art.

130 CPC.

Menționează reclamantul că, emiterea unei hotărîri în baza unei probe

necercetate și neexaminate în cadrul ședinței de judecată constituie o încălcare gravă a

drepturilor procesuale civile garantate părților prin prevederile art. 56 și 60 al CPC, și

anume drepturile de a examina, de a cerceta, de a se expune și a obiecta împotriva

acestora.

Sau, la caz concedierea dînsului a avut loc din motivul lipsei nemotivate în ziua

de 19 iulie 2015 (zi de duminică), respectiv, constatarea zilei ca fiind o zi de muncă

sau de odihnă reprezintă o circumstanță importantă pentru examinarea justă a cauzei,

aceasta urmînd a fi stabilită doar în baza unor probe pertinente și concludente.

Totodată, indică recurentul că instanța de apel contrar prevederilor art. 130 CPC

care reglementează aprecierea probelor a omis să motiveze concluziile prin care au fost

admise probele Inspectoratului General de Poliție și respinse probele prezentate în

susținerea acțiunii, or, dînsul a prezentat probe pertinente în confirmarea (înscrisuri)

regimului și programului de muncă care era obligat să-1 respecte în calitatea sa de

angajat și anume contractul individual de muncă, fișa de post, tabelul de evidență a

timpului de lucru a angajaților SSP al IP Dubăsari pentru luna iulie 2015, dosarul

personal, certificatului nr. 6467 din 02 octombrie 2015 eliberat de Inspectoratul de

Poliție Dubăsari, ordinele de acordare a concediilor de odihnă anuale nr. 33EF din 01

august 2013 și nr. 34 EF din 15 august 2013, raportul din 16 iulie 2015 adresat șefului

Inspectoratului de Poliție Dubăsari, asupra cărora instanța de apel a omis să se expună.

Consideră că instanța de apel nejustificat a apreciat și a admis doar probele și

declarațiile reprezentantului Inspectoratului General al Poliției, care a invocat

declarativ existența unui grafic, fără a prezenta probe incontestabile în acest sens.

Mai indică recurentul că instanța de a omis să aplice normele de drept care

reglementează raportul juridic litigios și anume normele ce reglementează raporturile

de muncă dintre angajator și angajat în partea reglementării timpului de muncă și a

timpului de odihnă.

Astfel, indică că instanța de apel nu a aplicat prevederile normelor imperative

ale Codului muncii înserate în titlul IV capitolul I și capitolul II și în special

prevederile art. 95, art. 98 alin. (4), art. 101 alin. (3), (5) și art. 106 Codul Muncii,

precum și prevederile art. 36 al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului, potrivit cărora timpul de muncă constituie o

clauză esențială a contractului individual de muncă și angajatorul este obligat să

consemneze în scris programul de muncă și să-l aducă la cunoștință contra semnătură

angajaților săi fiind inadmisibilă probarea în ședința de judecată a programului de

lucru doar prin declarații verbale ale reprezentanților angajatorului.

Indică că conform legislației în vigoare, contractului de muncă și a fișei de post

durata de muncă constituie 40 ore pe săptămînă, iar în cazul stabilirii programului de

lucru pe schimburi, acesta urma a fi inclus în regulamentul intern al unității, în

contractul colectiv sau în cel individual de muncă și urma să fie adus la cunoștință

salariaților cu o lună înainte de punerea lui în aplicare.

Însă, angajatorul nu a emis nici un act, dispoziție, decizie care ar stabili care

anume zile ale săptămînii erau lucrătoare și care de odihnă pentru el în calitate de

angajat, astfel, nefiind stabilit ziua de 19 iulie 2016 prin acte corespunzătoare ca zi de

muncă, iar regulamentul intern al unității ce se conține la materialele cauzei nu conține

date privind programul de muncă în schimburi.

Remarcă că conform prevederilor art. 89 alin. (2) Codul muncii în cazul

soluționării litigiilor de muncă, sarcina probațiunii îi revine angajatorului care este

obligat să dovedească temeinicia legalității acțiunilor sale, respectiv acestuia îi revine

sarcina să probeze legalitatea stabilirii programului de muncă pentru angajatul, și

inclusiv faptul aducerii la cunoștință contra semnătură a acestuia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul la 26 mai 2016 împotriva deciziei instanței de apel din 05

aprilie 2016, în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Pogreban Dorin este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Pogreban Dorin nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu

a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei,

constituind o reproducere a celor aduse în referința depusă în instanța de apel.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Pogreban Dorin asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Pogreban Dorin ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Pogreban Dorin se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru