2ra-2836/16 — constarea nulitatii unor acte juridice
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constarea nulitatii unor acte juridice
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-2836/16 — constarea nulitatii unor acte juridice (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: Judecătoria Rîșcani municipiul Chișinău, Judecător – Liudmila Holevițcaia
Instanța de Apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – Nina Traciuc, Marina Anton, Iurie Cotruță.
Dosar nr.2ra-2836/16
ÎNCHEIERE
21 decembrie 2016 municipiul Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele completului, – Svetlana Filincova,
Judecători – Dumitru Mardari, Maria Ghervas,
examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către
Gheorghe Gropa,
în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
către Gheorghe Gropa împotriva societății pe acțiuni „Migdal-P” și Banca
Comercială „Banca Socială” privind constatarea nulității unor acte juridice,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2016, prin care a
fost admisă cererea de apel declarată de către Banca Comercială „Banca
Socială”,
con sta tă :
La 02 martie 2015, Gropa Gheorghe a depus cerere de chemare în
judecată împotriva societății pe acțiuni „Migdal-P” (în continuare SA „Migdal-
P”) și Banca Comercială „Banca Socială” (în continuare BC „Banca Socială”)
privind constatarea nulității unor acte juridice.
În motivarea cererii a indicat că, în perioada anilor 2010-2012, între BC
„Banca Socială” și SA „Migdal-P”, au fost încheiate 9 contracte de credit.
Astfel la data de:
03 noiembrie 2010, între BC „Banca Socială”, în calitate de creditor, și SA
„Migdal-P”, în calitate de debitor, a fost încheiat contractul de credit nr.
353/2010, în conformitate cu care creditul acordat a constituit suma de 300
000 de euro;
la data de 13 ianuarie 2011 – contractul de credit nr. 7/2011 în sumă de
300 000 de euro;
la data de 25 martie 2011 – contractul de credit nr. 106/2011 în sumă de
500 000 de dolari;
la data de 30 mai 2011 – contractul de credit nr. 183/2011 în sumă de
490 000 de euro;
la data de 14 iulie 2011 - contractul de credit 260/2011 în sumă de 450
000 de euro;
la data de 16 august 2011 - contractul de credit 307/2011 în sumă de 400
000 de euro;
la data de 17 octombrie 2011 – contractul de credit nr. 390/2011 în sumă
de 350 000 de euro;
la data de 13 decembrie 2011 - contractul de credit nr. 472/2011 în sumă
de 400 000 de euro;
la data de 20 februarie 2012 – contractul de credit nr. 54/2012 în sumă
de 964 000 de euro.
În justificarea pretențiilor, reclamantul a invocat prevederile art. 1236
Cod civil, precum și art. 666 Cod civil, conform căruia, contractul este acordul
de voință realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se
modifică sau se sting raporturi juridice. Contractului îi sînt aplicabile normele
cu privire la actul juridic.
Totodată, reclamantul a reținut că condițiile de valabilitate ale acestuia
sunt reglementate de Codul civil, inclusiv de art. 61, 199, 206, etc., la care se
referă: capacitatea de exercițiu, consimțămîntul, obiectul și cauza.
Modul și procedura de înființare și de activitate a societăților de acțiuni,
inclusiv a organelor de conducere și drepturile acestora, sunt reglementate de
prevederile Legii privind societățile pe acțiuni, potrivit căreia, organele de
conducere ale societății pe acțiuni sunt adunarea generală a acționarilor,
consiliul societății, organul executiv (director) și comisia de cenzori.
Adunarea generală a acționarilor, fiind organul suprem de conducere al
societății, în temeiul art. 50 alin. (3) lit. f) din legea indicată, are competența
de adoptare a hotărîrii cu privire la încheierea tranzacțiilor de proporții
prevăzute la art. 83 alin. (2) și a tranzacțiilor cu conflict de interese ce
depășesc 10% din valoarea activelor societății, conform ultimului raport
financiar.
În conformitate cu prevederile art. 82 alin. (1) lit. a) din legea
susmenționată, sub noțiunea de tranzacție de proporții se subînțelege o
tranzacție sau câteva tranzacții legate reciproc, efectuate direct sau indirect,
în ceea ce privește achiziționarea sau înstrăinarea, gajarea sau luarea de către
societate cu titlu de gaj, darea în arendă, locațiune sau leasing ori darea în
folosință, darea în împrumut (credit), fidejusiune a bunurilor sau a
drepturilor asupra lor a căror valoare de piață constituie peste 25% din
valoarea activelor societății, conform ultimului bilanț.
Această prevedere nu se extinde asupra tranzacțiilor societății efectuate
în procesul activității economice curente prevăzute în statut, iar hotărîrea de
încheiere de către societate a unor asemenea tranzacții (tranzacții de
proporții), a căror valoare constituie peste 50% din valoarea activelor
societății, se ia de adunarea generală a acționarilor.
Prin urmare, contractele de credit, încheiate de către S.A „Migdal-P” cu
BC „Banca Socială” SA, nu pot fi considerate ca tranzacții efectuate în
procesul activității economice curente prevăzute în statut, acestea fiind
atribuite, prin prisma art. 82 alin. (1) lit. a), la categoria tranzacțiilor de
proporții, la încheierea cărora urmează obligatoriu să fie respectată procedura
stabilită de art. 83 din Legea privind societățile pe acțiuni.
În opinia reclamantului, la încheierea contractelor contestate, nu s-a
respectat procedura prevăzută de normele imperative vizate la art. 83 din
Legea privind societățile pe acțiuni, ce se referă la tranzacțiile de proporții,
deoarece adunarea generală a acționarilor SA „Migdal-P” niciodată nu a
adoptat hotărîrea privind încheierea cu BC „Banca Socială” SA a contractelor
de credit contestate.
Au avut loc mai multe adunări generale ale acționarilor, la care s-a decis
doar solicitarea de la banca vizată a creditelor, pentru a efectua o analiză
amplă a condițiilor ce vor fi înaintate de bancă și eventuală oportunitate a
încheierii contractelor de credit, dar nici într-un caz nu a fost adoptată
hotărîre privind încheierea unor asemenea contracte.
În aceste condiții, contractele de credit nominalizate, au fost încheiate cu
BC „Banca Socială” SA contrar normelor imperative ale Legii privind
societățile pe acțiuni și a statutului SA „Migdal-P”.
Astfel, luînd în considerație că, la încheierea acestor contracte, au fost
încălcate prevederile art. 50, 65, 70, 82 și 83 din Legea privind societățile pe
acțiuni, în temeiul art. 216-220 Cod civil, acestea urmează a fi declarate de
către instanța de judecată ca fiind nule.
Cu referire la art. 219 Cod civil, reclamantul a menționat că, SA „Migdal-
P” a efectuat, în temeiul contractelor de credit nominalizate, mai multe
achitări în beneficiul BC „Banca Socială” SA, suma totală a plăților constituind
2740955 de euro și 556692 de dolari SUA.
Ca urmare, a solicitat constatarea nulității absolute a contractelor de
credit cu efect retroactiv, încheiate de SA „Migdal-P” și BC „Banca Socială” și
anume a:
- contractului de credit nr.353/2010 din 03.11.2010;
- contractului de credit nr. 7/2011 din 13.01.2011;
- contractului de credit nr. 106/2011 din 25.03.2011;
- contractului de credit nr. 183/2011 din 30.05.2011;
- contractului de credit nr. 260/2011 din 14.07.2011;
- contractului de credit nr. 307/2011 din 16.08.2011;
- contractului de credit nr. 390/2011 din 17.10.2011;
- contractului de credit nr. 472/2011 din 13.12.2011;
- contractului de credit nr. 54/2012 din 20.02.2012.
Încasarea din contul SA „Migdal-P” în beneficiul BC „Banca Socială” a
sumei de 913045 de euro. Încasarea din contul BC „Banca Socială” în
beneficiul SA „Migdal-P” a sumei de 56 692 de dolari SUA și a cheltuielilor de
judecată.
Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din data de 15 iunie
2015, cererea de chemare în judecată depusă de către Gheorghe Gropa
împotriva SA „Migdal-P” și BC „Banca Socială” privind constatarea nulității
unor acte juridice, a fost admisă (f.d.92, 96-100 vol. II).
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2016, a fost admisă
cererea de apel declarată de către BC „Banca Socială”. S-a casat hotărîrea
Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 15 iunie 2015 și s-a pronunțat o nouă
hotărîre prin care cererea de chemare în judecată depusă de Gropa Gheorghe
împotriva SA „Migdal-P” și BC „Banca Socială” privind declararea nulității
actelor juridice, s-a respins. (f. d. 54-64 vol. III).
La data de 07 octombrie 2016, Gropa Gheorghe a declarat recurs
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2016, solicitînd
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel din 07.07.2016 și
menținerea fără modificări a hotărîrii primei instanțe din 15.06.2015 (f. d. 66-
77 vol. III).
În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că instanța de apel, la
judecarea cauzei, a încălcat normele de drept material și procedural, soluțiile
instanței de apel se bazează pe probe arbitrare, iar concluziile instanței sunt
în contradicție cu circumstanțele pricinii.
La data de 16 decembrie 2016, BC „Banca Socială” SA, în proces de
lichidare, a depus referință la cererea de recurs declarată de Gropa Gheorghe,
solicitînd respingerea recursului ca inadmisibil cu menținerea în vigoare a
deciziei instanței de apel.
Analizînd temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu
materialele pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră
recursul lui Gropa Gheorghe neîntemeiat și care urmează a fi declarat
inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Dat fiind faptul că, temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII
al Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul
reține că, reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina
recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și
argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce
indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și
care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea
recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în
condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii
circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției
instanței de apel.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență,
care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de
instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului,
având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura
efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor
legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4)
CPC.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu
permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea
recursului ca fiind admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să
fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede
puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă
care nu este evidențiată în cererea de recurs a recurentului, Gropa Gheorghe.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar
dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin.
(1) CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Gropa Gheorghe.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului,
Svetlana Filincova,
Judecători –
Dumitru Mardari
Maria Ghervas